Uitându-mă pe fesibucurile ministerului am vazut că au depus jurământul niște contingente de rezerviști voluntari, prin urmare revenim dragi cititori cu subiectul rezervei militare, și al rezervei voluntare un subiect foarte important după părerea mea.
Poate și aici am avut o sincopa de-a lungul timpului și de-a lungul acestei lungi serii a noastre, că nu am explicat de ce este un subiect important. Din start poate va trebui sa-mi cer scuze pentru un articol un pic mai tehnic pe parte de R.U.
Discutam aceste subiecte încă din 2017 când apăruseră normele metodologice de aplicare a legii date în 2015. Ministerul, care a și propus legea, i-a trebuit 2 ani de zile să redacteze norme pentru ceea ce a produs tot el. Norme importante spun eu după fatidicul an 2014. și de aici cred eu că trebuie să începem argumentația importantei. Pana în 2014 toti trăiam intr-un fel de Woodstock, eram semi-hipioți și cheltuielile pentru armata deveniseră ceva comic. în anul 2014 am revăzut ceea ce face Rusia tot timpul, orice forma statala a avut. S-a apucat să anexeze teritorii. Cu absolut nimic diferit fata de ceea ce au făcut timp de 1000 de ani. Acel eveniment trecut prea ușor cu vederea de Romania mie personal mi-a dat fiori. în fapt, o invazie terestra de anvergura versus noncombatul cetățenilor Crimeei, întâmplător sau nu, șefii apărării regiunii ucrainene respective devenind și oficial ofițeri ai armatei ruse după 2014. Drept urmare, era clar faptul că avea să se întâmple ceva major, deja nu mai era o intrebare de „dacă” ci de „când”. Crimeea a fost un simplu preludiu. În acest context dificil de securitate și în lipsa unei armate obligatorii care producea an de an contingente de rezerviști, diferite specialități și arme, avem o armata profesionista unde trecerea în rezervă înseamna de facto pensionarea sau părăsirea sistemului prin demisie. Nu dam nume, dar scrie mai jos. Ultimul contingent de militari ar fi din anul 2006, iar de atunci rezerva mobilizabilă, adică efectiv pe cei pe care te poți baza, s-a redus până la inexistent în prezent.
Mai departe, în lipsa acestui sistem de armată obligatorie și faptul că rezerva generală majoritar înseamnă oameni pe care din rațiuni biologice nu te mai poți baza, trebuia să avem ceva în loc. Repet, aici nimeni nu trebuie să inventeze roata și apa caldă, de la Napoleon trecând prin Krumpersystem pus în operă de generalul prusac Gerhard von Scharnhorst.
Bun, pana aici am acoperit de ce avem noi nevoie și de ce este importantă rezerva mobilizabilă. Ce utilitate are rezerva, ne explică “manualul” și cităm așa:
„A military reserve force is a military organization whose members (reservists) have military and civilian occupations. They are not normally kept under arms, and their main role is to be available when their military requires additional manpower.[1] Reserve forces are generally considered part of a permanent standing body of armed forces, and allow a nation to reduce its peacetime military expenditures and maintain a force prepared for war. During peacetime, reservists typically serve part-time alongside a civilian job, although most reserve forces have a significant permanent full-time component as well. Reservists may be deployed for weeks or months-long missions during peacetime to support specific operations. During wartime, reservists may be kept în service for months or years at a time, although typically not for as long as active duty soldiers”
Conform lui Wragg, David W. (1973). A Dictionary of Aviation (first ed.). Osprey. p. 223 , Istoric militar, jurnalist militar pentru mai multe publicații britanice, specialist în forte aeriene și navale.
Bun, și acum, ce a înțeles ministerul din teorie cu armatele de doctori în management și siiinte militare. Cu trei de „i” intenționat, ca-i multa știință acolo.
În primii ani au scos sporadic locuri, de parcă scopul era să recrutezi cât mai puțini oameni. Am analizat și la vremea respectivă indicând o serie de probleme, probleme pe care ministerul parțial le-a rezolvat cu timpul însă pe lânga cele sesizate s-a mai gandit ministerul de la sine putere, că problema este solda rezervistului voluntar. Și-a mărit-o de la 10% din solda echivalentă a personalului activ încadrat pe aceeași functie și grad la un 30%. Dintr-o data, ministerul a creat niște sinecuri de toată frumusețea, plătit 1 an de zile cu 30% din suma, și te prezinți la unitate 15 zile pe an. Nu doar atat însă sistemul de calcul al punctelor obținute de candidați avantajează net pe cei care au lucrat în sistem. Deci situatia actuală nu este o întâmplare, o gresală, o neatenție, ci este rezultatul unui plan bine pus la punct.
Nu doar noi am sesizat aceste inadvertențe, după cum am semnalizat la vremea respectivă, încă o publicație pe domeniul hai să-i spunem militar a ridicat problema rezervei militare și modul inept de lucru al ministerului.
Fiind o publicație mai degrabă politică, un avanpost al unui anume partid, nu voi face o trimitere directa la textul cu pricina însă voi sublinia punctele corecte. Cea mai grava problema absolut corectă ridicată de publicația respectiva a fost ce se întâmpla cu cei care sunt deja rezerviști și devin, chipurile rezerviști voluntari? Adică când treci în rezervă ocupi o funcție pe un stat de rezervă, sau ești pus la dispoziția unui comandament. Și ce se întâmpla cu aceștia când ei devin rezerviști voluntari? Corect, și întreb retoric de ce a ajuns sursa principala de proveniența a ofițerului în rezerva, niște subofițeri pensionați. Unde mai știu eu lume, toți ofițerii rezerviști voluntari provin din sistem, și au 47+ de ani.
Deja avem o problemă și la textul de manual, o problemă de logica lovită în cap cu o lopată pentru simplul fapt că sistemul acesta se bazeaza pe persoane active civil, cu abilități utile armatei și nu pe cei pensionați din sistem.
Mai grav în timpul trecut de la ultima relatare pe subiect, am cunoscut încă un proaspăt ofițer în rezervă, provenit dintr-un adjutant care a părăsit sistemul pe caz de apt limitat și s-a pensionat. Pai să mă ierte Cel de Sus, ne-am tâmpit? Intre timp, tinerii, inclusiv pe cei pe care eu i-am pregătit au rămas cu ochii în soare neprimind încadrare pe funcții, deși au trecut cu brio probele.
V-am relatat de asemenea anul trecut, că totul se leagă, despre un profil al unui ofițer în rezervă din alte timpuri. De Ziua Aviației, am dat onorul celui mai mare pilot român, asului aviației romanești, Constantin „ Bâzu ” Cantacuzino, cel al cărui record în materie de avioane doborâte inamice este indiscutabil, chiar pe plan mondial. Vi l-am prezentat, în primul rând că sportiv de excepție, că o elita a societății interbelice, și mai apoi că ofițer în rezervă. La intrarea României în cel de-al doilea Război Mondial, lt(rez) Cantacuzino avea 36 de ani. Lângă acesta imagine punem în prezent oameni pe la 50 de ani, pensionari ai sistemului militar, care s-au mai gandit să primească niște bani pe langa pensie? Respectiv pentru subofițeri și soldați rezerviști indivizi tot de vârsta mijlocie reveniți din Spania și Italia, așa cum articolul menționat a făcut referire? Repet, ne-am tâmpit? Cu tot respectul pentru doamna respectiva, desigur, eu vorbesc de un principiu. ( https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/romanca-cu-patru-copii-care-s-a-inrolat-in-armata-2320126.html )
Desigur că cine dorește să-și continue pregătirea militară, ar trebui să poată să o facă desigur, însă în cadrul specialității în care a fost format, pe o functie pe care a ocupat-o, eventual una imediat superioara, respectiv în același corp.Ca să și valorificăm experiența cumva. Nu faci pe unul ofițer la 50 de ani, că ce mai poate să aducă instituției acel individ indiferent de experiența pe care o are. Cu tot respectul aferent unei cariere militare serioase desigur, dar și din perspectivă legală sunt limitați, pot face maxim doua contracte? Și dacă este un raspuns aici, de ce i s-a permis să treacă în rezervă atât de repede dacă este atat de util instituției? Hai să punem totusi niște întrebări corecte. Că nu discutam de posturi de specialiști, unde as fi fost mai îngăduitor dacă discutam realmente de specialiști. Mai întreb, fiind totuși în alianța asta numita NATO, cam care este nivelul de limba engleză sau franceză a ofițerului român făcut ofițer în acesta manieră? Și mai întreb ce abilități academice au acești indivizi, fiind absolvenți de studii superioare la fără frecvență în cel mai fericit caz? Pe de altă parte, tineri cu studii făcute la timp, profesioniști în anumite domenii, rămân la poarta unității.
Cred că am creionat un profil deja al ofițerului rezervist voluntar, dar și al subofițerului respectiv al soldatului rezervist voluntar, și personal sunt oripilat.
Spun aceste lucruri cu respect pentru cariera militară a multora, dar neînțelegând cum putem pune pe funcții incipiente unei cariere militare cum este cea de sublocotenent oameni aflați la sfârșitul vieții profesionale. Sau subofițeri, oameni de 45 si de ani care se plictisesc pe acasă. Amintesc doar că pentru serviciul activ, există limite de vârsta totuși pentru academie respectiv pentru școli.
Ce mai poate înțelege un om rațional la cap din asta? În afara de faptul că niște indivizi și-au tras niște sinecuri de toata frumusețea.
Și acum să schimbăm un pic macazul: la M.A.I, care se încăpățânează din motive cunoscute de ei doar să mențină structuri cu statut militar, rezervistul voluntar… nu exista. Adică, într-o parte ne plângem de lipsa de personal și în partea cealaltă această resursă nu o folosim. Care este logica totusi? Dar mare lucru din acea zonă a sistemului național de apărare nu aștept. Dânșii au aflat recent, din 2022 că structurile militare nu încep de la primul grad de subofițer ci încep de la cel de soldat. După 15 ani așadar de la profesionalizarea armatei, IGSU a angajat soldați – gradați profesioniști. După acesta logică, zic să așteptam încă 15 ani să aplice și legea privind statutul rezerviștilor voluntari, orizont, 2030.
Si toata lipsa asta de planificare și gândire în perspectiva ar fi fost chiar comica dacă războiul de la granița noastră nu s-ar fi întâmplat și mai rău, fără sprijinul consistent american, anul 2024 poate fi ultimul an în care vorbim de Ucraina și nu de… Republica Federativa Rusă Ucraineană și de noul-vechiul nostru vecin, aidoma bancului: Întrebarea la radio Erevan, tov. Ivan Ivanovici întreabă cu cine se învecinează URSS? Redacția răspunde prompt: cu cine vrea!
Văd doar negru pe cer domnilor, și „Stăpâne, stăpâne, Îţi cheamă ş-un câine, Cel mai bărbătesc, Şi cel mai frăţesc,”…
Ma semnez al vostru lt(rez)