Otokar ARMA 8×8 cu turela Cockerill 105mm
O moda are prostul obicei sa treaca si la un moment dat sa revina, de multe ori sub o noua denumire. Un vehicul de sprijin pe roti, cu puterea de foc a unui tanc, este solutia de cost redus a multor armate ale lumii de a complementa tancul cu un vehicul mai usor. Acest gen de vehicul isi are originea in perioada interbelica, cand se pregateau conceptele blindatelor care aveau sa lupte in a doua conflagratie mondiala.
Panhard EBR
O referinta este Panhard EBR, conceput in Franta acelei perioade insa produs in 1200 de exemplare dupa 1954, un vehicul 8×8 de 13 tone propulsat de un motor de 200cP racit cu aer si dotat cu un tun de 90 mm FL-11 (versiunea de dupa 1963) sau 75 mm FL-10 (L/48) intr-o turela cu oscilatie a 2 componente, folosita si pe AMX-13. Design-ul Panhard EBR avea si cateva elemente inedite: avea 2 soferi asezati simetric si putea fi condus in oricare din cele 2 directii; cele 2 perechi de roti interioare erau metalice si cu separatoare din garnituri de cauciuc si putea fi ridicate in deplasarea pe asfalt, fiind utile pe teren accidentat ; celelalte roti aveau cauciucuri Michelin cu tuburi Veil-Picard constituind celule cu azot, astfel ca la perforare cauciucurile nu se dezumflau ; presiunea pe sol a vehicului cu cele 8 roti desfasurate era de doar 0,7kg/cm2.
EBR-ul, din lateral
… Si sectiune laterala
Sistemul inovator la acea data al turelei, prin faptul ca una dintre piese era solidara cu tunul si glisa pe piesa de jos, permitea instalarea unui tun de mari dimensiuni, aveau un profil redus si acomoda usor un sistem de autoincarcare (versiuni ale turelei cu oscilatie au avut autoloader format din 2 butoiase de cate 6 lovituri fiecare, care trebuiau apoi incarcate din exterior).
EBR versiune APC
Video Panhard EBR: http://www.youtube.com/watch?v=ax2UvSRy_vc
Scopul acestei clase de vehicule era constituirea diviziilor mecanizate usoare, care trebuiau sa aibe si capacitati antitanc si sa asigure flancurile diviziilor de tancuri, putandu-se misca mai rapid decat acestea, in recunoastere, dar si angaja inamicul cu foc concentrat de calibru mare fixandu-l si rapindu-i initiativa.
AMX-10 RC, « originalul »
Intreaga clasa de vehicule a evoluat de la MD 178, dotat cu un tun de « doar » 47mm, din perioada interbelica la modelele mai usoare AML 90 si ERC 90 Sagaie, inzestrate cu tun de 90mm si culminand cu AMX 10 RC si al sau tun de 105mm si incarcare automata, similar cu al majoritatii tancurilor din anii 1980.
AMX-10 RCR
AMX-10RC are si capacitate amfibie iar in ultimii ani 256 de bucati au trecut printr-un proces de modernizare, care viza in special blindajul, sistemele de detectie si tintire, comunicatiile tactice (Thales Communications & Security PR4G VS4 ), managementul luptei (SIT V1 -Système d’Information Terminal) dar si protectia activa SAGEM, LIRE (Leurre Infrarouge) / Eirel pentru orbirea rachetelor AT in infrarosu, precum si dispensor de grenade fumigene Galix.
RCR-ul in versiune SFOR
In 2010 Nexter a incheiat aceasta modernizare la nivel AMX-10 RCR (Renové), integrarea fiind facuta la DCMAT (Direction Centrale du Matériel de l’Armée de Terre).
Sectiune AMX-10 RC
Video AMX-10 RCR (Renové): http://www.youtube.com/watch?v=_mjIjxzSDS0
In acelasi timp, nu trebuie uitata o clasa similara de vehicule folosite in recunoastere de catre armata germana (Wehrmacht) in timpul celui de-al doilea razboi mondial, clasa care a culminat cu varianta Puma inzestrata cu tun antitanc de 76mm, si anume Sd.Kfz234 (Schwerer Panzerspähwagen- Sonderkraftfahrzeug), succesor al seriei Sd.Kfz232.
Sd.Kfz234 /2 « Puma », prototip
Seria 231 a fost de fapt un vehicul blindat pe sasiu de camion 6×4, din care au derivat apoi versiuni 6×6 si 8×8 mult mai specializate.Daca prima versiune de Sd.Kfz234 avea un tun de doar 20mm (2 cm KwK 38 L/55), conditiile de pe front au impus aparitia unor versiuni echipate cu arme mai puternice, antitanc.
Sd.Kfz. 234/2 complet echipat de lupta
Astfel Sd.Kfz. 234/2 a mostenit tunul de 50mm (5 cm) KwK 39/1 L/60 de pe tancul Pzkw III precum si turela initial proiectat pentru tancul usor VK1602 Leopard, destinat si el a inlocui mai vechiul SdKfz.121 Panzerkampfwagen II. Aceasta versiune a fost denumita « Puma ».
Sd.Kfz. 234
Versiunea Sd.Kfz. 234/3 dar si mai rarul Sd.Kfz. 233, a fost dotata cu tun scurt 7.5 cm KwK 37 L/24 in suprastructura deschisa inlocuind turela. Acesta era eficace in lansarea de proiectile explozive si mai putin antitanc.
Sd.Kfz. 234/3
Ultima versiune, Sd.Kfz. 234/4, detinea un tun antitanc cu teava lunga 7.5 cm PaK 40 L/46, tot in compartiment deschis, fiind denumit si „Pakwagen”.
Sd.Kfz. 234/4
Ultimul « nepot » al acestei clase de vehicule poate fi considerat Spähpanzer Luchs, un vehicul amfibiu de recunoastere care niciodata nu a beneficiat de un tun de calibru mare si care a fost inlocuit de curand in cadrul Bundeswehr de catre Fenek.
Rooikat
Revenind la concurenta din zilele noastre, Rooikat-ul sud-african reprezinta o dezvoltare similara de vehicul de cercetare prin lupta si sprijin cu foc pe platforma 8×8, fiind un echipament necesar in configuratia geografica a Africii de Sud, unde distante mari trebuiau parcurse rapid iar conditiile de lupta nu necesitau un blindaj semnificativ, tunul de 76 mm (sau 105mm GT7 pentru export) fiind insa foarte util. Viteza maxima atinsa pe sosea este de 120km/h, fiind capabil sa parcurga 1000km la o singura alimentare si sa fie gata de lupta in 24 de ore de la plecarea din baza.
Rooikat cu tun 105mm
La cele 28t ale sale, Rooikat inglobeaza lectiile « Bushwar », trebuind sa inlocuiasca mai vechiul Eland_Mk7, un derivat local al Panhard EML, produs sub licenta. Rooikat este protejat impotriva exploziei minelor antitanc TM46, este capabil sa continue drumul si cu o roata inoperabila, si este protejat in arcul frontal contra munitiei perfornate de pana la calibrul 24mm.
Demo video Rooikat : http://www.youtube.com/watch?v=Nwg9MEcyYDw
Iveco B1 Centauro este categoria grea, alaturi de Rooikat, a acestui concept de vehicule « autotun », fiind destinat a furniza aceeasi putere de foc ca si tancul Leopard1, aflat in inzestrarea armatei italiene, insa la un cost mai redus si o mobilitate mai ridcata, pentru misiuni de aparare teritoriala si recunoastere prin lupta (antitanc), protejand elementele echipate mai usor ale cavaleriei. A fost dezvoltat de consortiul de firme Società Consortile Iveco Fiat – Oto Melara (CIO), productia desfasurandu-se intre 1991 si 2006.
Centauro cu blindaj aditional
Centauro foloseste acelasi sistem de control al focului Galileo Avionica TURMS ca si tancul Ariete, tunul fiind Oto Melara de 105 mm / 52 calibre, giro-stabilizat, cu presiune inalta si recul redus, fiind echipat si cu camasa termica si extractor de fum. Munitia folosita este standard NATO (inclusiv sabot APFSDS) si in turela sunt disponibile 14 lovituri, restul de 26 gasindu-se stocate in sasiu. Blindajul de baza din otel sudat rezista proiectilelor de 14,5mm iar frontalcelor 25mm, si chiar 30mm cu kit-uri suplimentare de blindaj.
Cele 24 de tone ale Centauro sunt propulsate de un motor turbo-diesel Iveco V6 de 520CP, prin intermediul unei transmisii automate sub licenta Iveco-Fiat, putand atinge viteze de peste 100km/h pe sosea si urca pante de 60% si trece prin apa de 1,5m fara pregatire.
Sectiune Centauro
Ca si versiuni, mai exista varianta transportor blindat, cea de lupta a infanteriei – VBM Freccia – cu tun de 20mm (acesta fiind avantajul platformei comune), dar si una echipata cu turela Draco si tun de 76mm cu munitie dirijabila Strales.
Centauro cu turela Draco
In studiu se afla varianta Centauro cu tun antitanc de 120mm/45 calibre cu recul redus, cu blindaj imbunatatit compozit capabil sa reziste la lovituri perforante de calibrul 40mm, varianta care a fost testata in 2012 si posibil si in acest an, de asemenea in versiunea cu tun de 125mm pentru armata rusa.
Turela cu tun 120mm pentru Centauro
Ultimul prototip aparut este acela cu turela cu profil special si tun de 155mm/39 calibre, denumit si Rhyno, prezentat la parada zilei nationale a Italiei in iunie 2011.
Versiunea cu tun de 155mm
Un proiect netransformat in productie de serie este cel al dezvoltarii la inceputul anilor 1980 a derivatului din versiunea V-300 al companiei Cadillac Gage, si anume V600 Commando, cunoscut si ca si V300A1 or LAV600.
Tunul de 105mm cu recul redus este derivat al britaniculului L7A3, similar in performante cu cel al M1Abrams, foloseste munitie standard NATO, este incarcat manual (8 proiectile in turela, restul in sasiu) si instalat intr-o turela similara cu cea de pe tancul usor Stingray (despre acesta vom detalia intr-un alt articol), instalata la randul ei pe un sasiu special conceput ca sa absoarba socurile tragerii cu arme de calibru mare. Tragerea se poate face din mers datorita sistemului de control al focului Marconi, iar protectia frontala asigura pana la 14,5 mm perforant.
Vehiculul care a preluat pana la urma acest rol in armata SUA, incepand cu 2007, este Stryker MGS M1128 (Mobile Gun System), o subvarianta din cele 10 ale programului Stryker. MGS are o turela cu profil redus, derivata din cea a programului “Teledyne Vehicle Systems Expeditionary Tank” si oarecum similara cu sistemul Falcon, iar tunul M68A1E4 de 105mm este o versiune modificata a celui utilizat pe tancurile M1 Abrams si M60 din inventarul armatei americane.
Incarcarea se face cu un sistem automat, al carui design a fost refacut in 2005 din cauza unor probleme de blocare, iar tunul are o rezerva de doar 18 proiectile, atat antitanc (fara prea mare efect contra tancurilor de ultima generatie) dar mai ales explozive, rolul Stryker fiind acela de sprijin al infanteriei.
Stryker MGS folosind armamentul greu
Blindajul vehiculului este completat cu un strat de kevlar pe interior (spall-liner) si blindaj suplimentar care permite protectia contra proiectilelor perforante de pana la calibrul 14,5mm sau contra proiectilelor de aruncator antitanc. Stryker MGs este ne-amfibiu si este propulsat de un motor diesel Caterpillar 3126 de 350CP, masa totala a vehiculului fiind de 18 tone.
Ultima aparitie in aceasta clasa o constituie vehiculul japonez Maneuver Combat Vehicle (MCV) 8×8 conceput de Institutul de cercetare tehnica si dezvoltare al Ministerului apararii japonez contra unui cost de aproximativ 183 mil.$ (un echivalent al ACTTM) si care va fi produs de Mitsubishi Heavy Industries, al carui al 4-lea prototip a fost prezentat in 9 octombrie.
Vehiculul, bazat pe tehnologia americana a Stryker, este aerotransportabil cu avioane C-2 la cele 26 tone ale sale, va fi testat intre 2014-2015 de catre Japan Ground Self-Defense Force si probabil va intra in inzestrare din 2015.
MCV 8×8 este bazat pe sasiu de transportor blindat asemanator cu design-ul Centauro Iveco, propulsat de un motor diesel cu 4 cilindri racit cu apa care poate atinge 570CP, si poate atinge pe sosea viteza de 100km/h si o raza de actiune de 400km.
Tunul de 105mm, echipat cu manson termic si extractor de fum, poate folosi aceeasi munitie APDS-T si HESH-T ca si tancul Type 74 actualmente inca in serviciu si este deservit de 3 oameni (incarcatorul, ochitorul si comandantul) plasati in turela montata spre partea din spate a sasiului. Accesul echipajului se face printr-o singura usa plasata in spate si este protejat impotriva focului de arme usoare iar cu kit-uri suplimentare se asigura protectia si fata de dispozitive explozive improvizate si rachete antitanc. Dincolo de controlul computerizat al tragerii, care permite angajarea tintelor din miscare, MCV dispune si de un senzor meteo fabricat de Thales precum si senzori de avertizare la iluminarea laser montati pe turela.
AMX-10RC cu turela Nexter 40mm – posibila evolutie si pentru alte calibre
Armata si industria romaneasca ar trebui sa-si clarifice necesarul si optiunile cu privire la vehicule similare pe roti, mai ales pentru ca ne aflam in faza de evaluare pentru introducere in inzestrare a transportorului SAUR2 dar si in curs de finalizare pentru forma finala a proiectului TBT8x8.
Variante KTO Rosomak: mortier Nemo si tun 105mm
In paralel cu reducerea efectivelor armatei, este importanta dotarea unitatilor cu tehnica de lupta cat mai performanta, iar in cazul unitatilor de cercetare prin lupta, a unei posibile dezvoltari a unitatilor de cavalerie, atat in sprijinul batalioanelor de tancuri cat mai ales a brigazilor de infanterie, este stringenta dotarea cavaleriei cu mijloace mobile capabile de a asigura foc de sprijin, atat direct cat si indirect, cu arme de mare calibru pentru eliminarea tintelor blindate dar si a punctelor de rezistenta sau infanteriei.
AGM KMW Donar
Pretul si costul de exploatare al unei astfel de arme pe roti este inferior celui al unui tanc, asigurand o putere de foc similara dar la o protectie mai scazuta. Armele de calibre 12,7mm, 20mm sau 30-35mm disponibile pe majoritatea transportoarelor blindate si a masinilor de lupta nu asigura o putere de lovire suficienta in multe situatii.
Cardom cu modul AGM
O directie interesanta pentru artileria cu tir indirect este crearea unui modul-turela AGM (Artillery Gun Module) de catre KMW pentru platforma Donar calibrul 155mm, care va beneficia si de implicarea Lockheed-Martin si Israel Aerospace Industries LandDivision, pentru a putea monta acest modul pe diverse sasiuri, de la camioane, la transportoare blindate (probabil Boxer, care are o strucutra modulara) la sasiuri senilate (KMW Donar, MLRS) sau chiar platforme statice.
Posibila evolutie GTK Boxer cu modul AGM, o directie de dezvoltare si pentru TBT sau SAUR2
Astfel, pentru inzestrarea unitatilor de cavalerie blindata, ar putea fi achizitionat SAUR2 pentru misiuni de protectie cu foc indirect (mortier 120mm, artilerie autopropulsata cal 105mm sau 155mm), misiuni de protectie AA, transport/logistica, depanare, evacuare medicala, punct de comanda, iar TBT8x8 sau chiar si un derivat 6×6 (vezi RN-94 si evolutia AMX-10RCR) ar putea fi folosit in misiuni care presupun probabilitate mare de expunere la foc inamic si necesita protectie superioara (pana la calibrul 40mm inclusiv): tir direct cu artilerie (cal.105 sau 120mm) pentru sprijinul infanteriei, platforma de lansare arme (rachete) antitanc/anti-infanterie cu tir direct.
SAUR2
Dar ramane de vazut daca ai nostri decidenti sunt interesati de aceasta directie sau vor prefera alte alternative…
Intre timp si China vine tare din urma la acest capitol…
Marius Zgureanu