In ultimele saptamani am vazut destul de multe comentarii despre achizitia de IFV (MLI) si despre dotarea acestora, cu diverse turele / tunuri, luand in considerare ce au ales fortele armate aliate din Europa si nu numai.
Am vazut deasemenea multe comentarii total ne-informate sau partial informate (toti suntem doctori docenti de cand avem wikipedia si youtube, insa parca nu as opera pe cineva pe creier doar bazandu-ma pe ceea ce gasesc pe internet).
E foarte simplu (mai corect prea simplist) sa analizezi dotarea unei turelei doar cu tunul efectiv, fara sa tii seama de celelalte sub-sisteme.
Unul din subsistemele esentiale: alimentarea cu munitie.
Doua sisteme sunt de baza: cu banda si linkless.
Nevoia de sisteme de alimentare linkless a fost generata de tunurile cu cadenta ridicata Vulcan M61, un tun Gatling actionat hidraulic (ce fost montat pe F-105 si F-4, F-106 Convair si F-111 cat si pe anumite serii de F-14 si F-15, iar la nivel de APC/IFV pe M61A1 si M61A2) sau GAU-12 (instalat pe Harrier AV8) si GAU-22 (ce este prezent pe F-35).
Alte exemple
Tun actionat electric cu sistem de alimentare linkless. Cel mai bun exemplu: M61A1 20 mm (F-16 si F -8)
Tun actionat hidraulic cu sistem de alimentare linkless GAU8 30 mm (A-10 Thunderbolt si CIWS Goalkeeper
Sistemele de alimentare de la Meggit (USA) pentru tunurile Gatling calibru 20 mm de pe Cobra si 30 mm de pe Apache.
Magazine de munitie pentru sistem linkless de pe Apache
Sistemul de alimentare linkless pentru Cobra
Magazia de munitie si sistemul linkless pentru AC-130U gunship
Pe lângă capacitatea lor mare de stocare (necesara datorita cadentei ridicate de tragere), sistemele de alimentare fără legătură (linlkess) pot recicla tuburile goale și proiectilele ratate (missfire) înapoi în cutia de munitie, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie ejectate din sistemul de alimentare si tragere nici proiectilele ratate si nici legăturile uzate ale benzilor. Acest lucru este extrem de util pentru avioane si elicoptere, deoarece tuburile si legaturile uzate care sunt ejectate de pe o aeronavă care se deplasează la viteze ridicate pot fi periculoase pentru aceasta sau pentru aeronavele prietene din apropiere. De asemenea, este extrem de fiabil, deoarece proiectilele sunt sub control complet pe parcursul întregului proces de încărcare și descărcare.
Dezavantajul: sistemul este foarte voluminos si greu, este scump de fabricat si necesita o intretinere mai ridicata (ca frecventa si cost). In final mai apare si problema re-incarcarii: e un proces destul de complex, consuma timp si necesita o echipa de personal bine scolarizat.
Sistemele care in general se bazeaza pe actionare electrica presupun la randul lor alte sub-sisteme: de generare a energiei electrice (APU-generator auxiliar) in cazul in care vehiculul este stationat (exemplu Ajax la britanici sau M2A5 la americani, Redback la coreeni sau Lynx la nemti).
Consecinta imediata: un vehicul mai greu, spatiu disponibil restrans, cost ridicat (CAPEX si OPEX) pentru ca aceste APU-uri nu sunt deloc mici (cca 20-26 kw el) trebuie sa tina cont de standardele in vigoare (MIL STD 1275 pentru reglarea tensiunii, MIL STD 461 EMC, MIL STD 810 mediu, samd), de integrarea lor cu restul sistemelor de la bordul vehiculului (de obicei sunt utilizate protocoalele din industria auto CanBus, insa sistemele sunt complexe), au propriul sistem de racire si management termic.
Asa ca e foarte simplist si nerealist sa faci o comparatie intre tunul actionat de gazele proiectilului vs cel electric, fara sa tii cont de restul subsistemelor si de costurile generate de acestea.
Daca tunul are sistem dual de alimentare pentru diverse tipuri de munitie, intregul ansamblu devine si mai complex si mai voluminos chiar daca este cu alimentare cu banda. Un exemplu este sistemul hibrid de la Nobles care poate fi adoptat si la Mk44 30 mm Bushmaster care are sistemul de alimentare dual feed Chain Gun: https://www.noblesworldwide.com/wp-content/uploads/2021/11/Nobles-Linkless-Ammunition-Handling.pdf
Exemple de tunuri cu sistem dual de alimentare:
20 mm x 128 Rh202 Rheinmetall
Pentru cei interesati despre chain guns cu sistem dual de alimentare, mai multe detalii aici:
Chain guns (Mk44 30 mm Bushmaster sau 35 mm – MK35F Rheinmetall) sunt tunuri fiabile care opereaza independent de presiunea gazelor proiectilelor (limitarile sunt doar la nivelul caderii de presiune din teava tunului rezultate de la ultimul proiectil tras).
Mk44 II Bushmaster
MK35F Rheinmetall
Trebuie mentionat insa ca senzorii amplasati atat pe tunul propriuzis cat si in restul sub-sistemelor nu sunt ieftini deloc, trebuie sa faca fata unor standarde (MIL-STD-461 EMC; MIL-STD-167-1 vibratii; MIL-STD-740 zgomot; MIL-S-901 socuri) si sunt supusi la teste foarte riguroase pentru a asigura fiabilitatea intregului ansamblu.
Ar trebui discutat si despre sistemul de stabilizare a tunului (care este cu atat mai greu si mai complex cu cat tunul este mai greu) minim in plan vertical si orizontal.
Desen CAD stabilizare in 3 axe pentru tun naval
Platforma stabilizata in 3 axe pentru tun naval
Pe langa ansamblul mecanic format din cele doua imbinari cardanice (two axes gimbal) mai sunt de luat in calcul si sistemele de orientare (accelerometre, giroscoape, sistemele de pozitionare a turelei fata de axa vehiculului, viteza unghiulara a turelei si viteza de deplasare a vehiculului, sisteme de pozitionare GPS, senzori de mediu), sistemele de ochire / achizitie a tintei si control al focului, acestea tinand cont de tipul munitiei, munitia ramasa disponibila, samd.
Toate acestea adauga costuri la turela atat ca si CAPEX cat si ca OPEX, iar daca tunul este operat in mediu marin sau este pe vehicule amfibii, costurile cresc exponential datorita gradului de protectie ridicat, necesar operarii in astfel de medii.
Ceea ce am mentionat si in articolul precedent, in ceea ce ma priveste este inca valabil: care din variante este cea mai potrivita pt armata romana?
Nu este deloc interesant ca slovacii vor avea CV90 cu turele dotate cu tun de 35mm. Este o tara cu un anumit relief, anumiti vecini si alte lungimi ale frontierelor, sunt expusi la cu totul si cu totul alte pericole decat tara noastra, au o anumita strategie de aparare. IFV-ul ales trebuie sa se potriveasca cerintelor lor.
Asa cum am mentionat si in articol (https://www.rumaniamilitary.ro/ifv-mli-ascod ), CV90 este cel mai matur dintre toate IFV-urile, insa este si cel care va fi cel mai dificil de modernizat (nu imposibil, exemplu este Bradley care de atatia ani ramane inca activ, insa nici simplu si nici ieftin): nu prea mai ai loc unde sa mai pui pe el fara sa faci schimbari majore si costisitoare. Exemplul cel mai simplu: unde ii mai pui un sistem UAV cand déjà ultimele variante sunt mai mari ca un tanc mediu din anii ‘80 (nu ca ASCOD 2 ar fi mai mic).
Faptul ca l-au selectat atatia este o dovada ca este un produs excelent, insa cred ca trebuie privita achizitia IFV-ului si functie de timming-ul dotarii armatei cu acesta si de asemenea cu alte sisteme. Tot in articolul precedent (2022) facusem referire ca daca se va achizitiona CV90, poate se va antama si un schimb al MLVM-urilor cu ceva mai nou. Nu mai departe de luna aceasta (mai 2023) vedem cate BsV10 se vor cumpara de cateva natiuni europene
Este ASCOD 2 ceea ce ne trebuie? Nu stim cum s-au rezolvat probleme cu Ajax, stim doar ca englezii sunt multumiti (la nivel de declaratii politice si intelegeri financiare) de ce au acum. Sa vedem cand va fi sa treaca testul focului ce feedback va exista.
Relevant pt mine este urmatorul lucru: nemtii la proiectul OMFV s-au dus cu un Lynx adaptat cerintelor programului, BAE s-a dus cu un design complet nou RB301 (si nu derivate din CV90), Oshkosh ca sa intre pe segmentul acesta a preluat Redback cu modificarile necesare sa se caleze pe cerintele proiectului, insa GDLS a prezentat Griffin III care desi asemanator cu ASCOD2 si derivat din Ajax ca si carcasa, este un design complet nou/ diferit si inca nu exista un freeze pe design (ultimul raport CRS contine si referiri la lessons learn din conflictul ruso-ucrainean https://crsreports.congress.gov/product/pdf/IF/IF12094 ).
Ca sa nu o lungesc: daca e sa luam cerintele din OMFV ca benchmark (inca odata acestea sunt pentru americani nu pentru Armata Romana) se pare ca din IFV-urile existente pe piata doar Redback si Lynx, cu modificarile de rigoare, pot face fata cerintelor pentru vitorul IFV al US Army restul urmand a fi depasite sau necesitand modificari substantiale ne-economice sau cu performante reduse.
Cu Elbit in tara, ma indoiesc ca vom avea alte turele si doar din perspectiva comonalitatii, a instruirii personalului, service & mentenanta, pregatire, samd.
La fel, ma indoiesc ca vom adopta alte tunuri decat ce este pe Piranha 5. Nu face sens. Ce sper insa, este ca turelele vor fi dotate cu Spike-urile LR si vor avea o rezerva de add-on pentru UAV, nu de alta dar programul face referire clara la IFV nu APC.
La ce m-as uita: ce componente vor fi furnizate care presupun de asemenea comonalitate cu celelalte vehicule din dotarea armatei (motoare, sisteme de amortizare, cutii de transfer, sisteme de telecomunicatii, samd) care sa reduca efortul logistic si financiar in operare.
Mi-e indiferent ca va fi Redback sau Ascod, Lynx sau CV90, insa as solicita furnizorului sa vina cu sisteme similare de pe Piranha 5 (aceasi producatori de motoare si cutii, aceasi producatori de sisteme de BMS si sisteme de telecomunicatii, etc). In ziua de astazi vedem ca toti clientii isi personalizeaza si adapteaza vehiculele propriilor cerinte.
PS: Va rog incercati sa aflati cate IFV-uri sunt amfibii (odata ce este IFV, are un grad de protectie ridicat, o greutate considerabila mai mare care il va face neflotabil). Amfibii sunt APC-urile (indiferent ca sunt pe senile sau roti). Sunt necesare ? Probabil da, pentru ca ucrainienii nu au luat de la noi TAB-urile de bune ce sunt, le-au luat pentru ca daca vor vrea sa aiba o ofensiva vor trebui sa treaca Niprul cu trupe si material rapid si cat de cat in siguranta, si au nevoie de vehicule cu care sa realizeze acest deziderat, intr-un numar cat mai mare
IAT