In urma sedintei CSAT din 3 martie 2015, concluzia anuntata de catre cei implicati a fost:
„…sprijinul consecvent al României pentru Ucraina, de la declanşarea crizei, a marcat o deschidere fără precedent a autorităţilor de la Kiev faţă de cooperarea bilaterală cu România”. A urmat si o vizita a presedintelui roman in Ucraina, insa ecourile acesteia s-au stins repede fara a se oficializa o forma de fructificare a acestei deschideri fara precedent intre cele 2 tari.
Intre timp, industria militara romaneasca este in agonie, in pragul desfiintarii, lipsita de finantare, comenzi si solutii tehnologice moderne.
Corelarea celor doua subiecte expuse mai sus ar putea duce la beneficii ale ambelor natiuni dispuse la colaborare, fereastra de oportunitate trebuind fructificata cu maximum de folos. Daca adaugam si subiectul datoriei istorice a Ucrainei fata de Romania, pe subiectul combinatului Krivoi Rog, rezulta o ecuatie care poate fi rezolvata relativ usor in perioada imediat urmatoare.
Ucraina are o industrie militara respectabila cu o tehnologie usor superioara celei romanesti pe anumite nise, chiar daca este inca tributara conceptelor sovietice, produsele lor fiind vandute mai ales la export.
Ideea unor transferuri de tehnologie si schimburi de produse sau chiar contracte cu Ucraina in schimbul unei parti a datoriei Ucrainei ar putea fi o solutie a problemei, cunoscut fiind faptul ca actualmente aceasta tara are mari dificultati financiare.
Ucraina detine tehnologie si capabilitati care ar fi interesante si nu foarte scumpe si care ne-ar ajuta sa facem un salt tehnologic important in industria noastra de aparare, exact pe domenii care blocheaza sau incetinesc finalizarea unor programe de dezvoltare romanesti:
– motoare de avioane si elicoptere;
– motoare de tanc si blindate;
– motoare si vehicule 4×4, tractoare si utilitare;
– capacitate de fabricare tunuri si munitii cal. 120/125mm si altele;
– capacitate tehnologica pentru rachete nu foarte tehnologizate dar eficiente, atat sol-aer, sol-sol sau anti-tanc;
– sisteme de radare destul de performante;
– motoare de nave (aici);
In plus, armata ucraineana are nevoie de livrari de echipamente letale si non-letale si chiar medicale intr-un ritm care pe termen scurt nu poate fi sustinut doar de industria militara ucraineana. Aceasta ar fi o oportunitate ca industria romaneasca de profil sa primeasca comenzi pentru anumite componente, produse sanitare, subansamble, motoare, electronica sau chiar sisteme complete din partea industriei ucrainene, contribuind si la efortul NATO de ajutorare a Ucrainei. Lucrurile ar fi mult simplificate daca in unele cazuri produsele ar fi obtinute chiar cu licente si transfer de tehnologie ucraineana.
Este o oportunitate unica sa rezolvam unele nise tehnologice si economice fara sumele uriase necesare in cazul cumpararii unor tehnologii vestice, actionand alaturi de NATO dar si in interesul national, fara a uita nici de importanta minoritate romaneasca din Ucraina!
Poate la urmatoarele discutii cu partea ucraineana se va incropi ceva, desi sansele nu par sa fie prea mari. Intre timp turcii si polonezii ne-au luat-o cu brio inainte, initiind deja colaborari intre industriile lor militare si cea ucraineana. Noi ne uitam de pe margine, intre doua declaratii politice…
Marius Zgureanu
Ca si exemple din zona noastra, turcii si polonezii colaboreaza deja industrial cu ucrainenii:
– motoare de elicoptere (TV-3 Motor Sich), colaborare polono-ucraineana (http://www.tehnomil.net/2015/04/27/dupa-turci-si-polonezii/);
– tancuri, colaborare polono-ucraineana pentru PT-91 (http://www.rumaniamilitary.ro/ucrainenii-vor-sa-modernizeze-300-de-tancuri-t-72-la-standard-polonez-pt-91);
– colaborare turco-ucraineana pentru tancul Altay si altele (tehnologiile de fabricatie a motoarelor turboreactoare, radarelor, blindatelor) (http://www.janes.com/article/50812/turkey-ukraine-announce-defence-industrial-collaboration);
– posibila viitoare colaborare pentru modernizarea SA-6…
