Luand in calcul avantul cercetarii genetice din ultimii ani, numeroasele studii care incearca sa raspunda la intrebari privind originile popoarelor europene, cine de unde a venit, cand, cu cine se inrudeste etc etc, era normal sa ajungem si noi sa ne dam cu parerea pe acest subiect, mai ales ca alocarile pentru armata sunt in parametri optimi, la fel si nivelul de dotare cu tehnica de lupta 😉
Materialul de fata nu are nicio pretentie stiintifica, prezinta doar opiniile unui neprofesionist care, curios din fire, cauta raspunsuri.
Cititi-l relaxat, ca pe serialul de sambata seara. Eventual cu popcorn si cola 🙂 ))
Expansiunea Homo Sapiens
Toti cunoastem dezbaterile privind originea poporului nostru, ca se trage din daci si din romani sau numai din daci, sau poate suntem slavi, ca vecinii nostri se trag din Atilla si Arpad (unii) sau din Asparuh (altii) si ca au sosit aici inaintea noastra, ba nu, noi suntem aici de la inceputul lumii.
Intre timp, genetica a evoluat si bulgarii, dupa analize genetice efectuate pe ramasite umane din morminte tracice, au constatat ca vechii traci sunt foarte apropiati genetic de populatia actuala a Bulgariei.
Astfel de studii s-au facut si la noi aratand, la fel, ascendenta tracica a populatiei noastre.
In ambele cazuri studiile s-au facut pe cromozomul Y, cel care reda ascendenta pe linie paterna.
Un studiu publicat recent, facut pe DNA-ul mitocondrial (cel care arata ascendenta pe linie materna), ne spune ca pe linie materna populatia actuala este aproape identica cu cea de acum 6.000 de ani, populatie care forma, in sudul si sud-estul Romaniei, dar si in Bulgaria, pana la Marea Egee, culturile Boian si Gumelnita.
Despre ce inseamna cromozomul Y sau AND mitocondrial gasiti informatii pe internet, nu e cazul sa incarc articolul.
Pentru a incerca sa intelegem originile si inrudirile populatiilor de pe teritoriul Europei si, in special, din zona noastra, aruncam o privire pe principalele haplogrupuri cromozomiale Y existente in Europa (pentru definitia haplogrupului: http://en.wikipedia.org/wiki/Haplogroup ).
Ne vom folosi de site-ul Eupedia care publica permanent studii de acest tip:
http://www.eupedia.com/europe/maps_Y-DNA_haplogroups.shtml dar nu-l vom trata ca pe Sfanta Scriptura ci-l vom compara si cu alte surse pentru ca datele stiintifice reprezinta una iar evaluarile pot fi mai mult sau mai putin corecte sau politizate. In plus, pe masura ce creste numarul testelor genetice si apar noi descoperiri arheologice, unele cifre se schimba, la fel si unele interpretari, uneori ajungand in contradictie capitole intre ele, in functie de momentul actualizarii.
HAPLOGRUPUL I (i mare 🙂 )
Este singurul haplogrup Y major despre care se crede ca s-a individualizat in Europa, mai precis in Peninsula Balcanica, acum cca 25.000 de ani.
Se crede ca s-a separat dintr-o linie IJ, aparuta acum 38.000 de ani, cu origine neclara, balcanica sau anatoliana. Daca tinem cont ca acum 38.000 de ani eram in plina era glaciara iar nivelul Marii Negre era mult mai scazut decat acum putem merge pe o origine balcano-anatoliano-pontica a haplogrupului IJ.
A nu se uita ca in Europa, alaturi de Peninsula Iberica, zona Balcanilor si foarte probabil sudul peninsulei Crimeea (inclusiv zonele acum submerse) au constituit refugii pentru populatiile preistorice in perioada ultimei glaciatiuni.
Pe parcursul timpului haplogrupul I a suferit mutatii si, pe masura ce gheturile s-au retras, si-a inceput expansiunea in restul Europei.
Exista indicii puternice ca populatiile apartinand haplogrupului I au generat atat culturile megalitice din vestul Europei si insulele britanice cat si culturile Lepenski-Vir, Hamangia, Boian, Gumelnita, Cucuteni-Tripolie, Starcevo-Cris, Vinca, Peloponez, Creta Minoica.
In prezent intalnim:
I1, separat acum cca 20.000 de ani, in Balcani si raspandit, in prezent, in vestul si nordul Europei, cu o frecventa de:
45% in zona Oslo – Goteborg (Gotaland),
35% in zonele de coasta din Norvegia si Suedia,
25% in Danemarca si sudul Finlandei,
15% in Anglia, nordul Germaniei, Estonia si zona Golfului Finic si sudul lacurilor Ladoga si Onega (fostele regate ale Ingriei si Kareliei?).
Raspandirea haplogrupului Y I1
I2a1, separat acum 8000 de ani, cu o frecventa de:
> 50% in sudul Croatiei si Bosniei si sudul Sardiniei,
40-50% in restul Bosniei, nordul Croatiei, restul Sardiniei, Muntenegru, SV Serbiei,
30-40% in restul Serbiei, Baragan si Dobrogea,
20-30% in Slovenia, Macedonia, sudul Albaniei, Bulgaria la nord de Balcani, Romania, R. Moldova, vestul Ucrainei si sudul Belarusului. Concentrarea din NE Romaniei, Moldova, V Ucrainei si S Belarus se suprapune exact pe zona de existenta a vechii culturi Cucuteni-Tripolie.
10-20%, inconjoara zona precedenta si se intinde pana la Volga, nordul Greciei, Bosfor-Dardanele si toata zona Marii Egee pana in Peloponez si Creta, cu malul turcesc, si ATENTIE: Kurdistan (toate zonele kurde din Irak, Turcia, Siria, Iran – voi reveni asupra lor);
Raspandirea haplogrupului Y I2a1
I2a2, separat acum 7.500 de ani, mai putin raspandit, cu o frecventa de:
>10 % in sudul Scotiei si Irlanda de Nord, zona Lulea din Suedia, zonele impadurite din Thuringia (Germania)
5-10% in restul Germaniei, Danemarca, Scotia, zona Oslo-Goteborg, Elvetia, Alpii Italieni si ….. Bugeac si Delta Dunarii !!!!?
Raspandirea haplogrupului Y I2a2
Alte grupuri, mai restranse, sunt I2b, aparut acum 13.000 ani in Europa centrala, I2b1, aparut acum 9.000 ani in Germania, I2b1a, aparut acum mai putin de 3000 de ani in Marea Britanie.
HAPLOGRUPUL R1a
Principal grup al populatiilor indo-europene, alaturi de R1b, grupul R1a este extrem de disputat politic, datorita incercarilor insistente ale slavistilor de a demonstra intaietatea slavilor in spatiul european.
Eupedia spune ca R1 s-a separat acum cca 17.000 de ani, in sudul actualei Rusii, din haplogrupul altaic R. Numai ca …… acum 17.000 de ani eram in plina era glaciara iar zona Volga-Don-Kuban era nelocuibila. O pot confirma chiar si bunicii nostri care au inghetat pe acolo, mult dupa incheierea glaciatiunii. Cel mai probabil, R1a s-a separat in sudul Caucazului sau nordul Mesopotamiei, ca vanatori-culegatori, migratia in zona Volga-Don producandu-se spre sfarsitul glaciatiunii, 13-11.000 BC, pe un model similar al expansiunii haplogrupului I din Balcani.
R1a pare sa fie responsabil de cultura ceramicii cu fir rasucit (Corded Ware), culturile Kvalynsk si Samara, cultura catacombelor si utilizarea toporului de lupta din piatra.
Grupului R1a i se atribuie domesticirea calului (cca 4000-3500 BC), in zona Volga-Don, desi in perioada aceea sosise, tot din sudul Caucazului, si grupul R1b (proto-celti). Mai degraba, ambele grupuri ar fi responsabile de domesticirea calului, fapt care le-a creat un avantaj in urmatoarele miscari migratorii.
Hapogrupul R1a pare sa fi fost dominant in randul populatiilor proto-indo-europene din care aveau sa se desprinda ramurile: indo-iraniana, germanica, tracica, baltica, slava.
In prezent R1a este raspandit astfel:
60% in Polonia, NE Ucrainei (cu Kiev) si in regiunile Briansk, Orel, Kursk si Belgorod din Rusia;
50% in nordul Rusiei europene;
40% in Letonia, Lituania, Slovacia si Belarus;
30% in Cehia, nordul Ungariei si Estonia;
20% in Bucovina si Maramures, sudul Ungariei, nordul Croatiei, estul Austriei, fosta RDG, sudul Norvegiei;
15% in restul Romaniei, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Croatia, jumatatea de nord a Greciei .
Raspandirea haplogrupului Y R1a
Ce este suparator la interpretarile date informatiilor despre R1a este tendinta pro-slavista care aproape sterge prezenta/influenta tracica din regiune.
Se merge pana acolo incat se spune ca populatia culturii Yamna care a venit in contact cu “vechea Europa” – Cucuteni-Tripolie – era proto-slava.
Numai ca Yamna insemna cultura kurganelor adusa de catre R1b din sudul Caucazului, la cca 5100-4800 BC, lucru confirmat si de testele genetice pe ramasitele umane existente in kurgane.
Teoria nu reuseste sa raspunda la cateva intrebari: daca slavii intra in contact cu “vechea Europa” la cca 3300-3000BC, unde dispar ei pentru ca intre 3000-1500 BC se definitiveaza etnogeneza traca din triburile proto-trace si populatia bastinasa?
Ulterior populatia tracica se extinde spre est pana la Volga si Marea Caspica, zona pe care o pierde abia in sec VIII BC in urma aparitiei scitilor.
Urmeaza alte episoade cu fluxuri si refluxuri ale dominatiei tracice in nordul Marii Negre, apoi apar coloniile grecesti, ulterior romanii.
La sfarsitul sec IV AD si inceputul sec V AD hunii fac legea in Europa si abia din sec VI AD se vorbeste despre migratia slavilor in centrul Europei.
Unde au disparut slavii vreme de cca 3500 de ani?
Delirul continua:
Proto-slavii ar fi invadat Balcanii in cca 4200 BC, iar tracii abia in 1500BC, urmati de iliri in 1200BC.
Adica slavii invadeaza Balcanii in 4200BC si abia apoi, in 3300BC, intra in contact cu vechea Europa, pe Nipru.
Daca proto-tracii invadeaza Balcanii abia in 1500 BC cum au reusit ca in doar 300 de ani sa fuzioneze cu balcano-danubienii I (numerosi), sa formeze poporul trac si sa se extinda pana in Anatolia unde sa formeze regate puternice (Misia, Frigia). Regatele respective sunt pomenite in istorisirile legate de razboiul Troiei, cca 1200BC, emblematic fiind regele trac Rhesos si carul sau de lupta aurit. Trebuie sa fi fost tare ocupati 😉
Alta aberatie:
Proto-slavii ar fi adus agricultura in Europa.
Agricultura se practica pe teritoriul nostru cu aproape 3000 de ani inainte de contactul cu proto-indo-europenii.
Expansiunea agriculturii in Europa
Si inca una:
Proto-slavii ar fi adus mestesugul extragerii si prelucrarii cuprului.
Extractia si metalurgia cuprului se dezvolta, in paralel, in valea Dunarii si Anatolia incepand cu cca 5800 BC. In zona Volga-Don prelucrarea cuprului este adusa din sudul Caucazului de catre populatiile R1b. In 3300, cand intra in contact cu Cucuteni-Tripolie, metalurgia cuprului era stapanita si de catre “vechii europeni”, populatiile Cucuteni importand unelte de cupru din sud, cel mai probabil de la culturile Boian si Gumelnita-Karanovo.
Expansiunea metalurgiei cuprului in Europa
Raspunsul e simplu: slavii au fost unul din valurile tarzii de migratori, din sec.VI AD, si nu au avut nicio legatura cu culturile antice invocate.
Una peste alta, cu traci, iranieni, germanici si, mai tarziu, slavi, ponderea R1a in zona noastra si in Balcani este de cca 15-17% ceea ce spune multe despre originea “slava” a popoarelor balcanice.
Frumos este ca atunci cand nu le ies socotelile cu “slavii antici” R1a, pro-slavistii declara, pur si simplu, ca populatiile I2 (balcano-danubieni) sunt slavi 🙂 .
HAPLOGRUPUL R1b
Separat acum cca 18.000 de ani, in sudul Marii Caspice. Cel mai probabil sunt stramosii celtilor, ai hititilor, cu influente si in viitoarea populatie armeana.
Descendenti din haplogrupul R, al triburilor altaice de vanatori de mamuti, R1b sunt legati, impreuna cu J2, de domesticirea primelor vite, in nordul Mesopotamiei acum cca 10.500 ani.
In 5100- 4800 BC o ramura a populatiei R1b trece la nord de Caucaz, in stepele locuite de R1a, mult mai propice pentru cresterea vitelor, de unde un grup pleaca spre centrul Asiei in timp ce al doilea ramane o perioada in nordul Caucazului, dislocand spre nord populatiile R1a si pastrand permanent contactul cu malul Marii Negre. R1b introduc cultura kurganelor, adusa din sudul Caucazului, si armele de cupru, apoi bronz.. Intre cca 4000-3500, probabil participa la domesticirea calului. In cca 4200BC o parte a populatiei R1b incepe migratia de-a lungul malului nordic al Marii Negre, intrand in contact cu populatiile balcano-danubiene, intre 4200-3900 BC. Populatiile din aceasta zona erau cele mai dense, avansate si mai structurate comunitati europene de la acea data astfel ca inaintarea incetineste si, dupa primele distrugeri (culturile Gumelnita, Varna, Karanovo VI) apar primele semne de convietuire, culturile Cernavoda (4000-3200 BC), Cotofeni (3500-2500 BC), Ezero (estul Bulgariei 3300-2700 BC), gasindu-se urme amestecate ale populatiei stepelor si ale localnicilor (cultura tellurilor).
La cca 2800 BC o parte importanta din populatiile R1b se muta in stepele panonice. La cca 2500 BC incep marea deplasare spre Germania si Europa de vest. La acest moment sunt deja foarte amestecati cu populatia danubiana, datorita convietuirii de cca 1700 de ani.
Expansiunea lor spre vest se face mult mai rapid, datorita avansului tehnologic (arme de bronz, calul) si populatiei bastinase rare. Intre 2500 si cca 1200 BC incheie cucerirea Europei de vest.
Din populatiile R1b ramase in zona carpatica, incepand cu cca 1600BC o parte se deplaseaza, impreuna cu danubienii – acum traci – spre sud, invadand in cateva valuri actuala Grecie.
Printre aceste valuri s-au aflat si celebrele migratii ale triburilor “grecesti” ale aheilor (autorii culturii miceniene) si dorienilor. Teoria este sustinuta de frecventa mare a R1b in sudul Greciei – 20.5%, Insulele Egeene – 19% si Creta – 15%, mai precis a subgrupului R1b-Z2 103, individualizat din R1b in timpul indelungatei stationari a populatiilor respective in bazinul Dunarii.
In prezent R1b este raspandit astfel:
>70% in Tara Bascilor, Bretania, Normadia, Tara Galilor, Scotia, Irlanda, vestul Angliei;
50-70% in Spania, Portugalia, Franta, Benelux, Elvetia, nordul Italiei;
40-50% in Germania, Danemarca, sudul Norvegiei, Islanda;
In Romania: 10-15% in Banat, Oltenia, Muntenia si sudul Dobrogei si 15-20% in restul teritoriului.
Raspandirea haplogrupului Y R1b
Raspandirea haplogrupului Y R1b-Z2 103
HAPLOGRUPUL G2a
Separat acum cca 11.500 de ani in Levant. Foarte probabil sa fie legat de trecerea de la vanatoare-cules la agricultura (Levant si Mesopotamia) si expansiunea acesteia spre Anatolia, Caucaz si Europa.
Repartizare:
20-40 % in Georgia si Osedia de Nord, Kabardino-Balkaria si Ingusetia;
15-20% in Armenia si Sardinia;
12-15% in centrul Anatoliei si NV Iranului;
In Romania: 5%, preponderent in jumatatea de est;
Raspandirea haplogrupului Y G
HAPLOGRUPUL J2
Separat acum cca 19.000 ani in nordul Mesopotamiei, expansiunea sa fiind posibil legata de domesticirea vitelor si caprelor, in zona muntilor Zagros (cca 8.500 BC). Populatiile J2 se remarca prin venerarea zeului-taur.
Civilizatiile cu o preponderenta a haplogrupului J2 au fost hattienii, hurrianii, minoicii, etruscii, fenicienii.
Repartizare actuala:
30-40% in jurul Marii Marmara, Cipru, Creta, Liban, Azerbaidjan, centrul Anatoliei;
20-30% in restul Anatoliei, Albania, Peloponez, Sicilia, Corsica, Siria, Israel, zonele de coasta din Italia, estul Irakului, Iran;
15-20% centrul Italiei, centrul Greciei,
10-15% sudul Romaniei, Bulgaria, Macedonia, nordul Greciei, sudul Spaniei;
Raspandirea haplogrupului Y J2
HAPLOGRUPUL J1
Separat acum cca 20.000 ani in zona muntilor Taurus/Zagros (estul Anatoliei si nordul Mesopotamiei) Legat, ca si J2, de domesticirea vitelor si caprelor.
O ramura a J1 migreaza spre Europa, asezandu-se in zonele montane si submontane favorabile cresterii vitelor: Balcani, Carpati, Apenini, Sicilia, Sardinia, Franta (Auvergne), Spania.
In Orientul mijlociu crescatorii de vite (J1) s-au deplasat pe trei directii: Levant, sudul Mesopotamiei si SV peninsulei arabice (Yemen).
Ultimul grup a traversat ulterior Marea Rosie ajungand in Sudan, Eritreea, Djibuti si nordul Somaliei.
De grupul migrat in Levant (Israel, Palestina, Iordania, Liban) este legata aparitia limbilor semitice, cca 3750 BC.
In Europa, J1 a ramas foarte putin raspandit, cu zone foarte mari cu frecventa de sub 1% si cateva zone unde se apropie de 5%.
In Romania, frecventa J1 este de 1.5%
Raspandirea haplogrupului Y J1
HAPLOGRUPUL E1b1b
Separat acum cca 26.000 in nord-estul Africii. Reprezinta ultima mare migratie africana spre Europa. Nu se stie sigur cand a avut loc intrarea E1b1b in Europa si nici calea de intrare.
O varianta ar fi din Cornul Africii in Levant, Anatolia si Balcani, cu extindere in peninsula Italica.
Alta varianta ar fi traversarea Mediteranei din Tunisia spre Sicilia, in perioada ultimei glaciatiuni, cand Italia si Sicilia formau o singur bloc de uscat iar coasta Tunisiei era la jumatate de distanta fata de azi, fiind vizibila din Sicilia. De aici migratia ar fi continuat spre peninsula Balcanica si celelalte zone din Europa.
Ambele teorii se lovesc de faptul ca ramasitele cele mai vechi din Europa, apartinand E1b1b, dateaza din cca 5000 BC, fiind gasite in …. Catalonia.
Fara a exclude migratii reduse din Africa spre Europa, peste Gibraltar, mi se pare mult mai probabila sosirea lor in Europa ca sclavi vanduti de fenicieni. Incepand cu 3200BC dar in special dupa 1200BC, fenicienii dezvolta o puternica retea de orase-state si cai navale de comert in Mediterana, legand nordul Africii de Sicilia, Baleare, Levant, sudul Anatoliei, Cipru, Insulele Egeene. Principalele produse comercializate: purpura, lemnul, sticla si …. sclavii.
Ulterior, acest aport de populatie nord africana a fost completat de catre greci, romani, bizantini, turci (sclavi, recrutari in unitati militare auxiliare).
Raspandire actuala:
E1b1b prezinta o raspandire foarte mare in nordul Africii (spre 80%, cu exceptia Egiptului-40%) si NE Africii (40-80% in Etiopia).
In Levant E1b1b apare cu 25% in Iordania, 20% in Palestina si 17,5% in Liban.
In Europa, cea mai mare frecventa E1b1b se intalneste in:
Kosovo – 45%;
Albania si Muntenegru – 27%;
Bulgaria – 23.5%;
Macedonia – 21%;
Grecia – 21%, cu varfuri de 27% in Peloponez si 29.5% in Atica;
Cipru si Sicilia – 20%;
Sudul Italiei – 18,5%;
Serbia 18%;
Romania 15%;
Expansiunea liniilor comerciale feniciene in Mediterana
O mentiune speciala, aici, pentru Kosovo (iliri / dardani my ass ). In sec.XVII, odata cu impingerea spre nord a sarbilor, Imperiul Otoman colonizeaza masiv Kosovo cu populatia actuala, dupa cum se vede, aproape jumatate cu radacini nord africane.
Raspandirea haplogrupului Y E1b1b
HAPLOGRUPUL T
Aparut acum 22.000 ani in jurul Marii Rosii sau in jurul Golfului Persic. Raspandit printre vechii fenicieni, babilonieni, sumerieni, asirieni, greci, fara a fi dominant. Putin reprezentat in prezent, cu frecvente care trec greu de 7% (estul Irakului, NV Iran, Azerbaidjan)
Se crede ca extinderea sa a avut loc simultan si impreuna cu extinderea J1. Cel putin in Europa distributia este identica (Balcani, Apenini, Franta-Auvergne, Spania, Sicilia, Sardinia).
Raspandirea actuala in Europa:
Media este de cca 1%, cu varfuri in Malta- 4.5%, Grecia – 4.5%, Sicilia – 4%, Cipru 5%, Spania si Portugalia 2.5% si zone din Masivul Central Francez 4-7%.
O aparitie exotica: Estonia, cu 3.5%.
In Romania frecventa T este de 0.5%
Raspandirea haplogrupului Y T
HAPLOGRUPUL Q
Haplogrupul Q isi are originea in Asia Centrala, separandu-se in timpul maximului ultimei glaciatiuni, acum cca 26.000-19.000 de ani.
S-a separat in doua subgrupuri:
Q1a s-a extins in toata Siberia, pe masura ce se incalzea clima, iar o parte din triburi au trecut peste stramtoarea Bering, inca inghetata, acum cca 16.500-13.000 ani.
Q1b au ramas in Asia Centrala, migrand mai tarziu spre Orientul Mijlociu.
In Europa, Q1a, slab reprezentat, pare sa fi fost adus de catre huni, mongoli si turcii oghuzi.
Cea mai mare frecventa o gasim in sudul Suediei Gotland si Gotaland, 5%.
Rapoartele romane spuneau ca hunii erau o elita militara restransa iar armatele lor erau formate din germanici (romanii nu faceau studii genetice in perioada aia 🙂 )
In sec I AD, o parte din goti migreaza din Suedia in Polonia iar in sec. II AD se aseaza pe malul nordic al Marii Negre, langa Moldova. Aici sunt gasiti si infranti de huni, in sec IV AD, o parte din ei refugiindu-se in Balcani. Ceilalti au fost supusi de huni si luati in expeditiile lor, o intoarcere impreuna in sudul Suediei fiind posibila dupa caderea Imperiului Roman de Vest si dislocarea lor (huni + goti) de catre invazia slavilor in Europa Centrala dar aceasta e doar o teorie.
Q1a se mai gaseste printre evreii Ashkenazi (5%) si in diverse puncte izolate cum ar fi Rhone-Alpes, sudul Siciliei, sudul Croatiei, nordul Serbiei, centrul Ucrainei. Ultimele doua locatii se suprapun pe locurile de stationare ale hunilor lui Atilla, in cursul campanilor din Europa, dar frecventa nu depaseste 2%.
Raspandirea haplogrupului Y Q
Aportul de Q1a a fost completat in timpul repetatelor invazii mongole, intre 1241 si 1337 dar, pentru partea de est a Europei, nu trebuie sa uitam si aportul trupelor eliberatoare sovietice (ma refer la soldatii etnici mongoli si inruditi), intre 1944 si 1989.
In Ungaria frecventa Q1 este ZERO (nem Otilo 🙂 )
In Romania, frecventa este de 0.5%, explicabila prin prezenta unei minoritati turco-tatare dar si ca rezultat al invaziilor mongole, urmate de cele ale Hoardei de Aur, ale nogailor ….. si de cea sovietica (1944-1958).
HAPLOGRUPUL N1c
Haplogrupul N1c, specific populatiilor siberiene si uralice, s-a separat acum cca 12.000 ani in sudul Siberiei si s-a raspandit in NE Europei acum cca 10.000 ani unde a constituit baza pentru formarea populatiilor finice si pre-baltice.
In Europa, cea mai mare frecventa o intalnim in Finlanda 61%, Laponia 53%, Estonia 34%, Letonia 38%, Lituania 42%, nordul Rusiei 30%.
Frecvente mai reduse intalnim in Rusia central-europeana 15%, Belarus 10%, estul Ucrainei 9%, Suedia 7%, Polonia 4%, Turcia 4%.
N1c se intalneste cu o frecventa mare printre populatiile din zona Volga-Ural (udmurti 67%, komi 51%, mordvini 20%, mari 50%) dar si printre vecinii lor turcici (ciuvasi 28%, tatarii de pe Volga 21%, bashkiri 17%, nogai 9%).
In Ungaria frecventa N1c este de 0.5% ( nem Arpad 🙂 )
In Bulgaria frecventa N1c este de 0.5% ( nema Asparuh, nema balgarski 🙂 )
In Romania frecventa N1c este de 0.5%, probabil tot ca rezultat al invaziilor tatare si “eliberarii” de catre sovietici.
Raspandirea haplogrupului Y N1c
Inainte de a trece la analiza tructurii genetice a populatiei Romaniei si vecinilor, sa incercam sa sintetizam cateva idei ….. si intrebari.
Lasand la o parte isteriile nationaliste de genul: “Moaaaaaamaaaaa noi suntem aici de la inceputul lumii si am facut si am dres si i-am spart pe toti !”, putem sa observam cateva lucruri extrem de interesante, confirmate de tot mai multe studii facute in strainatate, privind istoria acestor locuri.
Daca luam in considerare datele cunoscute privind aparitia Homo Sapiens in Europa, acum cca 45.000 ani, si sosirea lor pe ruta Africa – Levant – Anatolia – Balcani de unde s-a continuat raspandirea in Europa, am putea spune ca haplogrupul I descinde din acesti primi europeni, prima separare a trunchiului IJ, avand loc, cum spuneam, acum 38.000 ani in Balcani sau Anatolia sau in amandoua.
Expansiunea Homo Sapiens-nu cred ca sagetile spre Alpi si Germania sunt corecte
Tinand cont ca in acea perioada eram in varf de glaciatiune, Peninsula Balcanica a functionat ca adapost si vatra pentru o lunga perioada de timp pentru aceste populatii, suficient cat sa apara mutatiile care au dus la aparitia haplogrupului I, urmat de diviziunile sale.
Faptul ca s-au gasit ramasite ale Homo Sapiens, datand de acum 41-44.000 ani in Kents Cavern, Anglia, sau de acum 43-45.000 ani in Grotta del Cavallo, Italia, ne arata ca migratia Homo Sapiens a continuat spre vest, cel mai probabil la scara mica, datorita conditiilor climatice extreme, marea majoritate a populatiilor ramanand la adapost in zona danubiano-balcanica.
Aici ar mai fi de cercetat daca intr-adevar ei au dus la disparitia populatiei de Neanderthal sau doar au profitat de extinctia acesteia, cauzata de conditiile climatice extreme de acum 39-41.000 (varf de glaciatiune). Cert este ca au convietuit si chiar s-au incrucisat cu neanderthalienii cel putin 5000 ani.
Imediat ce glaciatiunea s-a incheiat a inceput expansiunea haplogrupului I si a diviziunilor sale in Europa vestica, nordica, centrala si mediteraneeana, incepand de acum cca 13.000 ani. Din acest moment ii putem numi danubieni.
Singurele populatii care le-ar fi putut face concurenta ar fi fost cele care au “iernat” in Peninsula Iberica sau prin adaposturile razlete din sudul Angliei, dar faptul ca nu gasim haplogrupuri Y care sa origineze in zonele acelea ci doar cateva haplogrupuri mitocondriale “vaduve” ne arata ca, in expansiunea lor, danubienii nu au avut nicio problema sa-i elimine, sa le ia femeile si sa continuie colonizarea Europei.
Colonizarea teritoriilor a mers pana pe coasta Atlanticului, arhipelagul Britanic – legat pe vremea aceea de continent, Scandinavia, Alpi, Italia, Sardinia, Corsica, Sicilia. In centrul Europei au luat in stapanire toate zonele montane si submontane ale Carpatilor de Nord, Tatra, Sudeti, Beskizi, extinzandu-se pana in Thuringia, iar spre est au luat in stapanire Podisul Volano-Podolic extindandu-se pana la Nipru.
Tinand cont ca nu vorbim de populatii cu densitatea celor de azi putem totusi spune ca danubienii au controlat autoritar un teritoriu urias, vreme de multe mii de ani, chiar daca nu au dezvoltat o cultura unitara ci mai multe culturi inrudite.
In toata aceasta perioada au asimilat, in etape succesive, populatiile care au adus agricultura in Europa la fel si pe cele de crescatori de vite care au sosit din Anatolia.
In acelasi timp, au lichidat populatiile pe care le considerau o amenintare, dovada fiind, din nou, haplogrupuri mitocondriale “vaduve” carora nu le pot fi asociate haplogrupuri Y. Doar nu ne imaginam ca “doamnele” calatoreau singure 🙂 ))).
Cel mai probabil, la fel ca si in expansiunea spre vest, i-au lichidat si le-au luat femeile. Asa era pe vremea aia.
Pentru a ne face o idee privind forta civilizatiei “vechii Europe” sa ne intoarcem la haplogrupul R1a de vanatori-culegatori care la sfarsitul glaciatiunii trece la nord de Caucaz spre zona Kuban-Volga-Don unde va stationa multe mii de ani fara sa treaca peste Nipru, in zonele controlate de civilizatia Cucuteni-Tripolie.
Prima expansiune in teritoriile civilizatiei “vechii Europe” o vor face populatiile pastorale R1b, in 4200-3900 BC, care vor evita cultura Cucuteni-Tripolie si se vor extinde in zona Dunarii, invadand civilizatiile Gumelnita-Karanovo. Chiar daca erau mai numeroase, mai evoluate si mai organizate, inclusiv militar, decat R1a, populatiile R1b si-au oprit migratia si au trecut la convietuirea cu danubienii pentru o perioada de cca 1700 de ani.
Populatiile R1a, dupa impingerea spre nord de catre R1b, vor reveni in zonele din nordul Marii Negre, dupa plecarea acestora, dar abia la cca 3300 BC vor reintra in contact cu “Vechea Europa”.
Intrarea lor in teritoriile danubienilor va avea loc dupa declinul civilizatiei Cucuteni-Tripolie, datorata, cel mai probabil, secetei care se instaleaza, pentru o perioada indelungata, incepand cu cca 3200BC (faza climatica Subboreala) si care determina trecerea lor de la agricultura la pastorit.
Cam din aceasta perioada incep sa se gaseasca la vest de Nipru morminte amestecate, apartinand ambelor ritualuri funerare, si se estimeaza ca incepe etnogeneza tracilor care se va finaliza in jurul 1500 BC.
Prima intrebare: vorbeau danubienii aceeasi limba?
Perioada lunga de stationare in zona balcano-danubiana, limitata ca suprafata, intre cca 45.000 – 13.000 BC, ar fi trebuit sa fie suficienta ca numeroasele contacte intre familiile si triburile preistorice sa duca la cristalizarea unui limbaj comun. Chiar daca, ulterior, in urma expansiunii in toata Europa, populatiile s-au rasfirat, ducand la accentuarea diferentelor de limbaj, ar fi trebuit sa persiste o baza comuna lingvistica, mai ales ca populatiile intalnite in timpul expansiunii erau si putin numeroase si mai putin evoluate.
A doua intrebare: au inventat danubienii scrierea?
Dupa isteria produsa de popularizarea placutelor de la Tartaria (scrierea Vinca), urmata de negarea violenta, in special in Romania (!), a posibilitatii ca placutele sa reprezinte o scriere veche, descoperirea si a altor placute nu doar in Romania dar si in Bulgaria, Macedonia sau Serbia a dus tot mai multi cercetatori straini la concluzia ca scrierea ar fi fost inventata de catre danubieni, cu cca 1000 de ani inaintea sumerienilor. Oricum, subiectul este fierbinte si trebuie urmarit cu atentie.
Cert este ca tot in zona controlata de danubieni s-a dezvoltat mai tarziu scrierea minoica (Linear A).
Placutele de la Tartaria – scrierea Vinca
A treia intrebare: cum s-a produs etnogeneza tracilor ? (nu va ganditi la prostii 🙂 )
Pana acum spuneam ca etnogeneza tracilor s-a produs prin amestecul indigenilor danubieni (haplogrup I2) cu pre-tracii indo-europeni (R1a).
Daca stam sa analizam migratiile preistorice si componenta genetica a populatiilor actuale din zona balcano-danubiana, observam ca prima simbioza a danubienilor cu populatiile indo-europene s-a produs cu populatiile R1b, pre-celtice, incepand cu 4200-3900 BC. Populatiile pre-celtice au stationat aici, amestecandu-se cu localnicii, vreme de cca 1700 de ani, inainte de a-si relua migratia spre vest. Chiar si dupa 2500BC, populatii insemnate pre-celtice au ramas aici, migrand, in etape, spre sudul Peninsulei Balcanice si in Asia Mica.
In paralel, incepand cu cca 3300-3000BC incepe si amestecul cu populatiile R1a pre-trace.
Toate acestea ma fac sa cred ca etnogeneza tracilor s-a produs prin fuziunea danubienilor atat cu pre-celtii R1b cat si cu pre-tracii R1a, preponderent cu R1b spre sud si cu R1a spre nord.
Nu pot sa ma dau mare specialist dar asta ar putea explica existenta celor doua ramuri ale tracilor:
– tracii, situati la sud de Muntii Balcani si in Anatolia;
– geto-dacii, situati la nord de Balcani, pana spre Alpi, Bavaria, valea Vistulei si Oderului, bazinul Niprului.
Un argument in acest sens ar putea fi si cazul frigienilor, dovediti a fi majoritar R1b, dar imbracati in ceea ce noi numim imbracaminte tracica, inclusiv boneta frigiana care e caciula specifica a tracilor.
A patra intrebare: cine si-a impus vorbirea si scrierea?
In privinta scrierii e clar. Cand au ajuns aici, populatiile R1b nu cunosteau scrierea. Trecusera la nord de Caucaz cu aproape 2000 de ani inaintea de aparitia scrierii sumeriene.
Au invatat sa scrie de la danubieni, dovezi fiind atat scrierea runica a celtilor de mai tarziu, cat si scrierea miceniana, dezvoltata de aheii R1b dupa invadarea Aticii si Peloponezului, ambele scrieri fiind destul de asemanatoare scrierii Vinca (placutele de la Tartaria).
Scrierea Vinca
Scrierea runica
Scrierea miceniana
In privinta vorbirii este mult mai dificil de stabilit dar, cel mai probabil, a fost un amestec dintre dialectele danubiene si limbile indo-europene vorbite de R1a si R1b.
Ramane o mare enigma cat a contribuit fiecare limba la formarea limbii trace dar varianta ca de aici s-ar produs expansiunea “limbii straromane” pana in India si Asia Centrala nu sta in picioare dintr-un simplu motiv: nu s-a descoperit nicio dovada a unei migratii de o asemenea amploare pe directia Europa Centrala – India/Asia Centrala dupa incheierea etnogenezei tracilor (cca 1500 BC). Cel putin nu pana in prezent.
Cateva lucruri mai merita stiute despre civilizatia danubiana:
Zona Europei Centrale este locul unde, aproape simultan cu Sumerul si Cultura Maikop, se inventeaza vehiculul cu roti, in a doua jumatate a mileniului 4 BC. Prima reprezentare a unui vehicul cu roti apare pe un vas de lut datand din 3500-3350 BC, descoperit in sudul Poloniei.
Primul ansamblu roata-osie dateaza din 3340-3030 BC si a fost descoperit in actuala Slovenie.
Danubienii culturii Starcevo-Cris realizeaza prima exploatare de sare din lume, la cca 6050 BC, la Poiana Slatinei, jud. Neamt, fiind urmati de Cucuteni-Tripolie.
Danubienii culturii Vinca dezvolta, in paralel cu anatolienii, metalurgia Cuprului, incepand cu 5800BC. Primul topor de cupru dateaza din cca 5500BC, fiind gasit intr-un sit legat de cultura Vinca.
Civilizatia Cucuteni-Tripolie exploateaza minereuri de fier precum magnetitul (Fe3O4), la Iacobeni – Suceava si Jacobsitul (MnFe2O4), la Nikopol – Dnepropetrovsk, dar nu pentru a produce arme sau unelte ci pentru a obtine pigmentul negru pentru fabuloasa lor ceramica pictata. In acelasi mod folosesc si oxidul de fier, pentru culoarea rosie.
Chiar daca rutele si mijloacele de transport sunt rudimentare iar calul domesticit si vehiculele pe roti apar mai tarziu, danubienii dezvolta retele de comert.
Sarea exploatata la Poiana Slatinei este comercializata in toata zona culturii Cucuteni, pana la Nipru, unelte de cremene produse in Dobrogea (Hamangia, Boian, Gumelnita) sunt comercializate in zona culturii Cucuteni dar si unelte de cremene produse de ultimii sunt comercializate la mari distante spre vest, pana in Panonia. Minereu de cupru dar si unelte si arme din cupru sunt importate de cultura Cucuteni de la culturile Gumelnita-Karanovo. Probabil au existat legaturi comerciale si cu populatiile R1b, avand in vedere ca, spre sfarsitul culturii Cucuteni, piese din bronz incep sa apara in siturile acestora. Exporturile culturii Cucuteni au constat in principal in ceramica de inalta calitate si unelte de cremene.
In materialul urmator ne vom da cu parerea despre structura genetica a populatiei actuale a Romaniei dar si a vecinilor nostri, mai apropiati sau mai indepartati.
Ne asteapta lucruri interesante!
Eroul Bula