Sau „vento di casa” in denumirea originala italiana… numele unei expozitii itinerante a navei scoala velier „Amerigo Vespucci” (numita dupa celebrul explorator florentin), nava considerata una dintre cele mai frumoase din lume, care a poposit si la Venetia in perioada 28-30 martie anul acesta. Acolo am avut si eu onoarea sa o vad, insa a fost imposibil sa urc la bord, biletele de vizita fiind epuizate cu mult inaintea momentului in care am constatat prezenta navei la cheu…
Nava era ancorata langa canalul de acces la fostul arsenal venetian, care adaposteste astazi muzeul marinei, muzeu care este inca pe lista mea de lucruri de vazut, neavand suficient timp de vizita in cele cateva zile petrecute acolo.
„Amerigo Vespucci” este un velier cu trei catarge si carena de otel inspirat (prin munca inginerului militar general locotenent Francesco Rotundi) din designul clasei napoletane „Monarca” de veliere de linie cu 74 de tunuri a secolului al XVIII-lea. Nava a fost comandata in 1925 de catre „Regia Marina” (predecesoarea actualei „Marina Militare”), alaturi de sora sa mai in varsta, „Cristofor Columb”, aceasta din urma fiind mai putin norocoasa si ajungand la sfarsitul ultimului razboi mondial pe mainile sovieticilor care au si decomisionat-o la scurt timp dupa aceea.
„Amerigo Vespucci” a fost construita in 1930 in santierul naval napoletan Castellamare di Stabia, fiind lansata la apa si receptionata in 1931. Are o lungime de 101 metri (82 metri corpul navei), un deplasament de 4100 de tone si poate atinge o autonomie de 10.000 km folosind motorul diesel-electric auxiliar la o viteza de croaziera de 6,5 noduri. Navigand sub vant sever doar cu velatura desfasurata, velierul poate atinge o viteza maxima de 12 noduri.
Inaltimea celor 3 catarge este de 43, 50 si 54 de metri, numarul de vele folosite este de 26 iar suprafata totala de 2824 metri patrati.
Nava poate acomoda un echipaj format din 16 ofiteri, 70 subofiteri, 185 de marinari si un numar de pana la 130 de cadeti.
Dupa cum se observa, aceasta clasa este semnificativ superioara in dimensiuni si capacitate bricului „Mircea”, avand un deplasament dublu.
Vremea a fost cam mohorata la Venetia in acest sfarsit de martie, dar au fost cateva apusuri de soare mai reusite, unul reusind sa-l surprind proiectat pe pupa acestui frumos velier.
De asemenea, proiectia tricolorului italian pe corpul navei in conditii de intuneric, crea un efect fabulos:
In incheiere, cateva imagini din muzeul Venetiei (din Palatul Dogilor si din piata din vecinatate), cu referiri la traditia ingineriei navale si la trecutul glorios al Serenissimei Republici, culminand cu confruntarea navala de la Lepanto, impotriva flotei otomane.
La plecare, in incinta aeroportului am observat un magazin specializat in vanzarea de articole vestimentare sportive si accesorii legate de marina italiana, cu scop de publicitate, sub logo-ul „Marina Militare„. Un magazin similar, dar dedicat „Aeronautica Militare” l-am vazut pe aeroportul „Fiumicino”, de langa Roma. Asta ca sa vedem putin si despre cum isi cultiva italienii interesul cu privire la aspectele mai militare ale vietii lor…
Sper sa va fi ajutat sa va mai descotorositi nitel de incrancenarea de zilele astea de pe la noi prin tara.
Marius Zgureanu