Ma rog, preludiu de 30 Aprilie…
Lectia de economie: TOATE economiile sunt scheme piramidale. Toate!
Orice schimb/tranzactie/comert de bunuri si servicii este o „schema Ponzi”. Iti dau un mar – imi dai o para. Insa Capitalismul e de departe cea mai buna si bate tot la fund pentru ca urmeaza regulile „scolii vietii – Evolutia”. Nu Caritasul. Nu Socialismul/Comunismul.
Demonstratie prin comparatii ale celor 3:
1 – Caritas:
Ne dai 100 de lei, iti dam garantat 800 de lei dupa 3 luni. Castig/succes asigurat/garantat de 700%, tax free. Perioada extrem de scurta de castig enorm, urmata de o perioada scurta de esec. Totul a durat un an si jumatate, doi. Cand se termina banii (mai bine zis cand – demografic vorbind – se termina numarul de oameni care sa „hraneasca” vrajeala, pentru ca nu se creeaza valoare veritabila)…kaput! Poti sa prelungesti angoasa daca mai reduci din „castiguri”: in loc de 800, poate 700 sau 600 sau 500…ati priceput ideea. Sau sa gasesti alti fraieri sa cotiizeze. Degeaba, sfarsitul e Inevitabil.
2 – Capitalism:
Am un produs care costa 100 de lei (cu tot ce tine in lantul de productie, transport etc…). Ti-l vand cu 105 lei …ca sa-mi scot un profit dupa ce platesc taxa de protectie la stat, obligatorie (c-asa scrie in Constitutie). Tu il cumperi cu 105 lei pentru ca pentru tine valoreaza 110 lei! Amandoi iesim in castig (pentru ca amandoi am obtinut ce vroiam…dar in realitate unul este invingator – in general vanzatorul – si unul e invins). Pe plus. Ceea ce Zeita Economie „detesta”, undeva trebuie sa fie un minus, pe langa plus, pentru balanta. Deci in timp, cand se ajunge la limita demografica (restul factorilor economici: resurse, productie , etc…sunt secundari, conteaza in final doar cat pot oamenii sa produca, sa detina si sa utilizeze proprietati), observam ca preturile au luat-o razna. Daca la inceput diferenta dintre 100 si 110 era disimulata de 105, avand deci creare de valoare, mai ales ca exista castigatori si pierzatori si nu exista „garantia succesului”, acum, la final, preturile sunt departe de realitate. Se numeste specula, inflatie, cum vreti sa-i spuneti. Perioada extrem de luuunga de succes individual si colectiv, intinsa pe decenii, urmata de o perioada scurta de criza, care reporneste sistemul. Undeva totul trebuie sa se verse. Castigatori si pierzatori. Cu cat te chinui sa garantezi succesul (mai ales prin credite cu buletinul si fara garantii colaterale cat de cat, pentru cei care nu vor putea plati niciodata…ultima isprava de acest fel incepand cu alde Clinton si terminand cu Dubya Bush…aka Criza Imobiliara din 2008), cu atat prelungesti perioada de criza. Din care iesi doar daca gasesti oameni (voluntar sau fortat) care sa bage bani in circuit (sute si sute de miliarde de marafeti luate de stat de la populatia platitoare de taxe). Deci Capitalismul stie ca sfarsitul e inevitabil, Criza in sine nefiind exceptie ci parte integrala a sistemului Economiei de Piata numita Capitalism! Cea care cerne castigatorii de pierzatori, preturile revenind la valori suportabile si sistemul fiind restartat. Avand de partea sa experienta oamenilor care isi urmeaza principalul instinct veritabil, Nevoia Individuala. Nu e vorba de „daca” ci de „cand” totul se va opri si apoi va reporni. Inevitabil.
3 – Socialism (sau Comunism pentru care dobitocii care inca-l mai cauta/incearca „cu adevarat”):
Pentru a evita specula preturilor, controlam statal preturile si productia! Facand astfel chiar Marea Greseala, in loc sa luptam cu specula, devenim inamicul insasi! Statul/angajatul, creatie a cetatenilor, tratandu-si cetatenii nu ca adulti/proprietari/parinti ci ca niste copii/angajati. Perioada scurta de succes, in primii ani ai regimului, cand sterpelim munca altora de pana atunci, urmata de o perioada luuunga de criza. Pe care o prelungim tot in stil de Caritas, „denominand” puterea de cumparare, mai ales prin printare de bani din burta, imprumuturi nesustenabile prin vanzarea pe nimic a resurselor/produselor nevandabile…sau/si nationalizarea proprietatilor (inclusiv a vocilor din opozitie) care ar putea totusi sa produca valoare. Toti devin „bogati” in saracie „echitabila”. Cu alte cuvinte, Capitalismul se reintinereste/reporneste prin Criza, o accepta ca parte integranta, in timp ce Socialismul/Comunismul este o Criza continua! Basca problema cetatenilor eliberati de sub socialism care trebuie sa invete pe propria piele valoarea nevoilor proprii, instinct matur pierdut in sistemul „multilateral dezvoltat” de cacao infantil. Inevitabil.
______________________________
Recap:
1 – Caritas/Ponzi: Perioada extrem de scurta de castig enorm, urmata de o perioada scurta de esec.
2 – Capitalism (Caritas/Ponzi „cinstit”): Perioada extrem de luuunga de succes individual si colectiv, intinsa pe decenii, urmata de o perioada scurta de criza, care reporneste sistemul.
3 – Socialism/Comunism (Caritas/Ponzi „necinstit”) : Perioada scurta de succes, in primii ani ai regimului, cand sterpelim munca altora de pana atunci, urmata de o perioada luuunga de criza.
_______________________________
Concluzie:
Democratia/capitalismul nu garanteaza victoria ci doar competitia…cu castigatori si pierzatori „onesti”.
Dictaturile sunt singurele „garantii” ale succesului, insa numai pentru minoritatea (politica, religioasa, ideologica, militara, dinastica, etc) ce conduce statul, niciodata pentru majoritatea cateilor, pardon, cetatenilor.
_______________________________
Acum stiti de ce toate ideologiile voastre/noastre dau in general mereu rateuri si de ce votam idioti: incercam sa trisam prin garantarea succesului unor categorii de oameni pe care nu-i lasam sa dea cu nasul in tarana, singuri, sa ia decizii individuale, bune sau rele, de succes sau de rateuri personale, ca adevarati adulti. Indiferent ca suntem de stanga sau de dreapta, dorinta de a trisa, de a asigura succesul (mai ales cu ajutorul principalului violator al civilizatiei, Statul), de „a fi mai buni cu semenii nostri”…este principala noastra greseala.
Nu putem evolua decat prin intelegerea faptului ca mereu vor fi invingatori si invinsi, ca insasi „umanitatea/empatia” noastra este doar o limita demografica. Nu-i putem salva pe toti. In savana, desi toate ierbivorele fata vitei in acelasi timp ca maximizare a sanselor, asta nu inseamna ca o parte dintre acei pui nu vor fi mancati de pradatori. Succesul tuturor e imposibilitate matematica/statistica. Sa nu mai confundam „egalitatea de sanse” cu „egalitatea la victorie”!
O fiinta umana, „normala la corp si minte”, care e lipsita de provocari, nu se poate maturiza si deci nu poate asigura supravietuirea semenilor (mai ales a celor slabi – fizic sau mental).
_______________________________
TOATE economiile sunt scheme piramidale! Toate!
Suntem puternici si capabili sa-i protejam pe cei slabi doar daca permitem celor puternici sa devina puternici, prin experiente/decizii individuale.
Capitalism rulz! Fight me!
Razvan Mihaeanu, out.
