Nope, nu e misleading. Șansa a vrut ca Pepsi să devină nu numai primul produs occidental vândut în URSS, ci și deținătorul unei părți a flotei comuniste. E una dintre poveștile alea parcă rupte din cărțile lui Gerald de Villiers.
Aparent totul a pornit în 1959, când la o întâlnire între Nixon, pe atunci doar vice președinte al SUA, și Hrușciov, liderul suprem al URSSului, au început să poarte celebrele discuții despre care sistem e mai viabil, comunismul sau capitalismul. Și desigur, pe lângă minți, și atmosfera a devenit una înfierbântată. Ajutați de căldura lunii lui Cuptor, și de subiectul discuției, cei doi s-au foarte încălzit, aspect remarcat și de Donald M. Kendall, pe atunci președintele de marketing al companiei Pepsi. Iar cum oamenilor bine pregătiți într-un domeniu le vin și idei geniale, acesta se grăbește să-i ofere lui Hrușciov un pahar plin cu Pepsi, pentru a se răcori.
Hrușciov și Nixon în 1959 la American National Exhibition, Parcul Sokolniki, Moscova
Amu vă dați seama că fotografia cu liderul suprem al URSSului, bucurându-se de un ”pahar de capitalism”, a devenit pe cât de virală permiteau acele vremuri. Și o bună perioadă de timp a fost și cea mai bună reclamă pentru Pepsi.
Însă nimic nu s-a schimbat în urma acestui eveniment. Ci puțin mai târziu.
A fost nevoie ca Nixon să devină președintele SUA, iar Donald Kendall președintele Pepsi, pentru ca acest binom să reușească să introducă licoarea preferată a occidentalilor și în blocul sovietic. În 1971 înțelegerea era aproape semnată, singurul bai era că URSS-ul nu prea avea acces la valută, iar cumpărarea prin ruble nu ar fi acceptat-o niciodată americanii. Soluție aleasă a fost un troc, unul tipic pentru vod…, pentru ruși, căci au optat să plătească cu vodkă, și nu orice vodkă, ci celebra și rafinata Stolichnaya, un brand la care se spune că a contribuit și Mendelev, da, da, ăla cu tabelul la chimie din clasa a VII-a. Trocul a rămas în istorie, Pepsi reușind să devină primul produs occidental ce a reușit să penetreze piața comercială a lagărului sovietic.
…din 1967 Pepsi s-a produs și in Constanța
Toate bune și frumoase, până la sfârșitul urss-ului, pardon, a anilor 80, când contracul comercial era pe cale să expire. Și pentru a fi semnat unul nou, era nevoie de mai mult decât aromata Vodkă. Pentru că valorea contractului depășea 3 miliarde de dolari, iar Pepsi deja avea 20 de fabrici adânc în teritoriul URSS-ului. S-au gândit sovieticii cât s-au gândit, și pentru că încă le era greu să schimbe ruble pe valută, au ajuns la concluzia că dacă în anii ”70 aveau multă vodkă, amuș au prea multe submarine rămase de când credeau că pot câștiga Războiul Rece, bască că erau și foarte scumpe de întreținut. „Așa că hai să mai tăiem din ele…” și-au zis Ivanii.
Pepsi a acceptat, pentru că știau că altfel n-o să mai poate vinde bătura în URSS.
Înțelegerea includea 17 submarine Diesel, o fregată, un crucișător și un distrugător (ceea ce nu e deloc puțin!).
No și așa, timp de câteva săptămâni, Pepsi a devenit a 6-a flota de submarine a lumii. Asta până când le-au vândut la rândul lor unei firme de reciclări din Suedia. Probabil doar după ce au fost supuse sistematic metodelor de back engineering ale armatei SUA. Tot normal 
Președintele Pepsi, și artizanul ”operațiunilor, Donald Kendall, i-ar fi spus consilierului pe securitatea națională că ”dezarmăm urss-ul mai repede ca voi”
webografie: https://smarthistoryblog.com/…/pepsi-had-its-own-soviet-wa…/ , www.redkalinka.com