AAROK, UAV din clasa MALE construit de compania franceza Turgis & Gaillard (o companie de 300 de persoane), a fost una dintre noile aparitii de la Salonul Aerian Le Bourget de anul acesta.
Aceasta este o propus pentru fortele armate franceze si institutiile guvernamentale, pentru a deveni o alternativa la americanul MQ-9 Reaper deja in uz in fortele franceze, dar si ca o alternativa la eurodrona europeana, fiind capabil de operatiuni multidomeniu pe uscat si mare.
La o masa totala la decolare de 5,5 tone, drona poate acrosa pe cele 6 puncte de prindere pana la 1,5 tone de munitii (4 bombe ghidate Safran AASM Hammer de 250kg fiecare sau 2 bombe a cate 500kg și/sau rachete antitanc Lockheed Martin AGM-114 Hellfire) sau diverse containere si sisteme de senzori. Anvergura aripilor lui AAROK este de 22 de metri si lungimea de 14 metri, iar autonomia de 30 de ore in mod recunoastere (ISTAR, doar cu senzori ambarcati), performantele fiind degradate (autonomia spre 24 de ore complet incarcat cu sarcina de 1,5 tone) de cazurile in care transporta munitie.
In expozitie drona a fost prezentata si cu optiunea unui senzor electro-optic Safran Electronics & Defense Euroflir 610, conceput pentru Eurodrone. Tot la capitolul senzori, drona poate integra radarul Thales Searchmaster sau un modul de recunoastere electronica.
Eurodrona
Pentru propulsia prototipului este folosit un motor Pratt & Whitney Canada PT6 cu o putere de 883 kW / 1200Cp urmand ca ulterior, in versiunea de serie, sa fie integrat Safran Ardiden 3 sau GE Aviation Catalyst.
Un sistem va fi compus din doua statii de sol si trei aeronave, confguratia cabinei de comanda fiind similara cu cea a Patroller-ului, care va intra in curand in inventarul fortelor terestre franceze.
Primul zbor al aeronavei, dar mai intai cu un pilot la bord, este planificat pana la sfarsitul acestui an. Dupa ce va acumula pana la 100 de ore de zboruri de test se va trece la zboruri autonome secondate de comanda distanta. In cazul gasirii unui prim client, programul de teste si omologari poate fi accelerat pentru a putea atinge capacitatea operationala initiala a Aarok pana la sfarsitul lui 2025. Primele zboruri sunt asteptate pentru sfarsitul acestui an sau inceputul lui 2024.
Se are in vedere colaborarea producatorului cu autoritatea aeronautica franceaza pentru a reglementa zborul autonom al Aarok. Asamblarea se va face la Blois iar peste doua treimi din piese sunt realizate la Echirolles, la periferia orasului Grenoble.
Pretul unui Aarok este asteptat a fi undeva intre cel al Bayratar TB2 si cel al MQ-9 Reaper (apropiat de caracteristicile tehnice ale acestuia din urma, si probabil si de pret), depinzand si de volumul de comenzi, de alegerea echipamentelor pentru configuratia standardizata omologata, eventual de interesul agentiei de armamente franceze ( DGA).
…
Intre timp Olanda a primit aprobarea din partea Departamentului de Stat al SUA pentru inca un lot de 4 sisteme MQ-9A Block 5 Reaper, tranzactie cu o valoare maxima de 611 milioane dolari americani. Contractorul principal al afacerii este General Atomics – Aeronatical Systems.
Olandezii mai opereaza inca 4 exemplare din varianta A a Reaper, neinarmate. Acestea vor fi probabil modificate in curand pentru a fi inarmate.
Asteptata tranzactie se refera la 4 statii de control de la sol, 3 MQ-9 MGCS UAV, pana la 30 de sisteme de navigatie inertiala si prin satelit cu module SAASM sau M-Code, pana la 8 sisteme de tintire AN/ DAS-4 si pana la 20 de radare cu apertura sintetica Lynx AN/APY-8. Mai este posibil sa includa motoare, radare cu apertura sintetică Selex Seaspray, radare marine SeaVue, lansatoare M299 pentru Hellfire ATGM, radiouri AN/ARC-210, terminale de date, statii de testare si alte echipamente si servicii de intretinere.
Planificarea Ministerului olandez al Apararii prevede livrarea acestor MQ9 pentru 2026.
Marius Zgureanu