Desi in acest moment tunurile fara recul pe afet sunt depasite ca arme antitanc, din cauze de calibru limitat, viteza mica, precizie scazuta, greutate mare fata de rachete iar pentru sprijin general cu foc nu permit trageri indirecte… tunul suedez fara recul Bofors PV1110 a fost vazut in actiune in Ucraina (astfel de arme au devenit raritati, de colectie):
De reamintit ca proiectilul Spårljuspansarspränggranat m/84 90x760mm al BOFORS ( 10 kg HEAT) strapunge 800 mm of RHA, zburand cu pana la 700m/s. Ceea ce e arhisuficient pentru majoritatea tintelor blindate intalnite in conflictul din Ucraina. In plus, datorita vitezei mari fata de restul tunurilor fara recul, are si cea mai mare bataie eficace cu munitie clasica, neghidata, de pana la 900 de metri. Cu cat viteza in zbor creste, scade timpul parcurs pana la tinta si deci si timpul de reactie disponibil tintei sa efectueze contramasuri, reducand eficacitatea unei protectii active.
Marele dezavantaj ramane masa mare a afetului, handicap care ar putea fi rezolvat prin materiale mai moderne si mai usoare si ambarcarea pe un vehicul.
Nici clasicul SPG-9 nu se lasa mai prejos in Ucraina, desi calibrul sau e de doar 73mm:
Desi munitia subcalibru pentru tunul fara recul calibrul 73mm cu munitia sa cumulativa nu permite in principiu perforarea a mai mult de 400mm echivalent blindaj laminat omogen (din motive de diametru al conului de formare), unele surse (multumiri lui Nicusor pentru informatii) sustin ca cercetarea romaneasca ar fi permis obtinerea pana in 1989 a unei capacitati de perforare de aproximativ 500mm echivalenti, mai existand un produs similar bulgar, care perforeaza doar 450 mm.
Mai intai a fost realizat un program de calculator pentru simularea exploziei incarcaturii cumulative si a balisticii. Studiul era destinat munitiei pentru AG-9 si tunului cu presiune scazuta calibrul 73 mm 2A28 GROM de pe MLI-84, grenadele fiind identice pentru cele doua lovituri.
Diferenta intre cele doua consta in incarcaturile de azvarlire:
-
tip garguza la AG-9, asa arata o lovitura cumulativa de acest tip:
https://www.ummija.ro/wp-content/uploads/2018/09/Volanta-PG-9V-romana.pdf
-
tip cartus pentru tunul de pe MLI-84 ( in foto sunt doua tipuri, probabil ambele cumulative)
De retinut la acest program:
-
la conul exploziv s-a modificat geometria palniei, forma si dimensiunea ecranelor de formare si a lentilei .
-
s-a marit diametrul motorului reactiv si s-au recalculat ajutajul si ampenajele .
-
Ca urmare, distanta loviturii directe a fost marita la 1 000 m ( fata de 800 m ) .
-
In documentatie se mai dau tipul explozivului , A-IX-1 , masa acestuia fiind dubla fata de modelul precedent ,
-
semiunghiul de deschidere al conului 18 º , lungimea generatoarei 110 mm , lungimea 780 mm ,
-
masa grenadei era de circa 3 kg , masa incarcaturii de propulsie 0,64 kg .Datele de masa si lungime se refera doar la grenada propriu-zisa , adaugandu-se incarcatura de azvarlire lungimea si masa cresc .
Din pacate, dupa 1989 s-a produs in continuare vechiul model , cu capacitate de perforare 300 mm. Nu cunoastem motivele ambandonarii programului anteior, ele pot fi doar banuite.
In ziua de azi, AG-9 cu marea sa fiabilitate si cost redus mai poate fi o solutie doar pentru parasutisti, vanatori de munte sau trupe speciale, dar numai in angajamente contra pozitiilor intarite, infanteriei sau vehiculelor usor blindate. Bataia eficace sub 1 kilometru este de asemenea un handicap serios. Desi teoretic poate fi folosit si in tragere indirecta la cativa kilometri (maxim 7,5km), lipsa de precizie il face de dorit a fi inlocuit cu un aruncator de bombe, care are si avantajul unei traiectorii in arc vertical, putand lovi tinte aflate dupa obstacole.
Pe post de pauza… publicitara… Daca isi mai aminteste cineva… de conceptul Commando scout: cu tun fara recul cal. 106mm
http://asmrb.pbworks.com/f/1382985872/Scout%20106mm%20Rifle.jpg
http://asmrb.pbworks.com/f/1382992356/Scout%20Ontos%20106mm%20Rifle.jpg
si iata versiunea suedeza a unui astfel de vehicul
Estimarile de penetrare HEAT standard pentru munitia subcalibru, in functie de calibrul tevii de lansare:
73mm ~400mm
93mm ~500mm
105mm ~650mm
In fapt, lovitura cumulativa cal.105 a tunului fara recul M40 putea penetra pana la 700mm RHA si avea o viteza maxima in zbor de 500m/s, bataia maxima fiind de aproape 7km (cu munitie M346A1 HEP-T).
Un alt avantaj incepand cu calibrul 105mm este posibilitatea de a lansa pe teava rachete LAHAT sau alte proiectile ghidate. Aceasta ar fi singura varianta in care s-ar putea lovi precis tinte dincolo de distanta de 1km cu un tun fara recul.
Inclusiv pentru Carl Gustav s-a inceput dezvoltarea de proiectile ghidate, deoarece inclusiv cu vizor de tragere cu calculator balistic integrat si telemetru laser este dificil a lovi tinte dincolo de 1,2km. Acesta este cazul proiectilului ghidat laser Guided Multipurpose Munition (GMM) care poate lovi tinte in miscare pana la distante de 2,5km si poate fi tras din spatii inchise, deci are reducere a suflului la lansare. Acest suflu nu reprezinta doar o constrangere pentru personalul din zona de tragere, dar poate contribui la demascarea pozitiei de tragere, un alt dezavantaj al tunurilor fara recul.
O solutie de proiectil sau kit ghidat laser semiactiv imprumutata de la STAR-80L sau bombele de aruncator ar putea contribui la o imbunatatire similara a preciziei si distantei de tragere.
O diferenta intre AG-9 si Carl Gustav este faptul ca primul are teava lisa in timp ce al doilea o are ghintuita (la fel ca M-40)… ceea ce ar putea contribui la diferenta de precizie a celor doua.
In fine, probabil singura solutie de evolutie semnificativa a AG-9 ar fi trecerea pe un calibru superior, de preferinta minim 90, daca nu spre 105mm sau superior… si ar fi o decizie in contracurent, cand majoritatea armatelor lumii abandoneaza astfel de sisteme pentru a folosi exclusiv sisteme de rachete ghidate.
Intre timp la noi… Carfil ar fi reusit sa mareasca durata de viata a AG-7 de la 250 de lovituri la modelul original RPG-7 la peste 1000 de lovituri.
Marius Zgureanu
Citeste si: