Romania Military

Articolul de seara: Pseudo editorial: End…Game over!

Mai pe româneşte, și lăsând la o parte metaforele, Kievul a fost recunoscut că făcând parte din sferă de influența rusă astăzi, atunci când ministrul polonez de externe a declarat că va cere impunerea de sancţiuni economice și politice Ucrainei, când ministrul de externe britanic a spus că  Ucraina, în speță Ianukovich, trebuie să dea socoteală pentru “violentele inacceptabile”, iar un birocrat de la ONU, Navi Pillay, Înalt Reprezentant pentru Drepturile Omului  🙂 a cerut  efectuarea urgență a unei anchete independente 🙂  asupra incidentelor din Ucraina… Și cam ştim noi cum se sfârşesc anchetele astea “independente” ale ONU, că vorba aia depinde cine număra nu cine voteza.

În limbajul de lemn al diplomaţiei occidentale acest tip de exprimare arată faptul că Victor Ianukovich este începând de astăzi persoană non grata pentru Vest, iar regimul sau nu va mai fi luat în seamă de UE. Ioc bani, Ioc ajutor diplomatic, du-te învârtindu-te în brațele Moscovei!

Bineînţeles că poate eu greşesc și cancelariile occidentale, bască cuibul de birocraţi inutili ai ONU, sunt sincer îngrijorate de situaţia de la Kiev, de drepturile omului (care drepturi? Ale omului! OK, dar la care anume om va referiţi? 😉 ) și de o posibilă escaladare a înfruntărilor din Ucraina. Lucru de care mă cam îndoiesc foarte sincera…

În altă ordine de idei, aşa cum scriam și în articolul de dimineață, au fost deja sparte depozite de armament și peste cinci mii de oameni ar putea să fie într-un fel sau altul înarmaţi, în acelaşi timp primele unităţi ale armatei ucrainene se îndreptă spre Kiev, de zici că autorităţile abia au așteptată să-și facă unii timp şiş a  dea cep la depozite 🙂 . Problemă cu armată și cu civili înarmaţi ar putea să fie destul de similară situaţiei din România în “89, atunci când “teroristii” au asigurat fundalul cu fum pentru că “emanatii” să se caţere spre putere, în timp ce “revolutionarii” savurau spectacolul unei aşa-zise revoluţii în direct, revoluţie cu un pronunţat iz de telenovelă sud-americană: teroriști răi, revoluţionari buni și peste toţi și toate “emanatii” iubitori de popor, Țara și of course democratie…

Situaţia din Ucraina pare să escaladeze treaptă cu treaptă, după fiecare pas părţile implicate consolidandu-și poziţiile obţinute și analizând situaţia, însă nu putem să nu observăm că tonul tuturor participanţilor s-a radicalizat.

Ianukovich nu mai vrea să discute cu demonstranţii ci a trimis armată, europenii nu mai vor să discute cu Ianukovich, demonstranţii nu mai vor să discute cu nimeni, iar Rusia spune că-și va folosi toată influența pentru a opri violenţele – iar influența Moscovei este cu adevărat importantă – în timp ce vesticii se cam spăla pe mâini de Ucraina și regimul sau politic, infierandu-l și transmiţând puterii de la Kiev că nu mai sunt bineveniţi în UE nici măcar în vizită, aruncând practic țara de facto în brațele Moscovei, de această data oficial.

Ce se întâmplă acum seamănă într-un fel cu o reglare de conturi care semnifica de fapt sfârşitul răbdării actualei puterii, atât timp cât zarurile au fost aruncate cu câteva luni în urmă. Aşadar vor fi unii care pricep mai greu, dar în linii mari nu văd care ar fi cele două tabere. De o parte este fracţiunea rusofonă, dar de cealalata parte?! Pro-europenii?! Care pro-europeni?!  Pro-naţionaliştii?! Păi Ucraina este o țara?!

Că impresie generală s-ar putea că Rusia, cu acordul tacit sau mai puțin tacit al Vestului, să fie responsabilă cu “democratizarea” Ucrainei, iar ruşii ar putea folosi foarte bine masiva coloană a cincea proprie din Ucraina. O scindarea a acestei țări nu cred că intră în planurile ruşilor, nu acum cel puțin, pentru simplul motiv că Moscova are nevoie de încă un stat-marionetă pe modelul Belarusului. Că astăzi să vedem Ucraina alipita politic la Rusia nu ar fi practic și oricum foarte greu realizabil politic, pe când un regim de mână forte de tip Lucasenko, ar putea să oferea Rusiei toate avantajele teritoriului propriu dar fără nici o obligaţie foarte clară în privință populaţiei, un fel de regim neocolonialist, economic satelit al Rusiei și inexistent din punct de vedere politic. Ucraina poate intră în unuinea financiară cu Rusia și Belarusul, păstrându-și independența politică numai la nivel de însemne naţionale și cu asta…basta!

Astfel putem să fim martorii inaugurării unei noi Cortine de Fier, economice și politice de această data, fără veleităţi militare prea pronunţate. O marcare a teritoriului de către fiecare mare putere europeană.

Care este rolul României în această scenetă, ce zice Corlatean, ministru și el de externe într-o țara membră a UE?!  Ce rol, care drepturi ale omului? Care Corlatean?! Š 😉 😉 ))))))))))))))

 

Geostrateg și globalist de serviciu, bască adept al tuturor teoriilor conspiraţioniste mondiale,

GeorgeGMT

Exit mobile version