30 septembrie 1938 – Munchen, cand Parisul si Londra au crezut – in slabiciunea lor – ca au scapat de razboi…
Congresul American a respins zilele trecute cerera administratiei Biden de a suplimenta ajutorul oferit Ucrainei cu suma de 61,4 miliarde de dolari, ajutor direct. Republicanii din Congres cer ca pentru a vota pachetul de ajutor adminstratia sa ia masuri dure in privinta imigratiei ilegale de la granita cu Mexicul si desi presedintele Biden a fost de acord cu unele masuri, republicanii nu s-au declarat satisfacuti.
Si daca privim problema dpdv istoric putem observa ca nici Partidul Republican numai este ce-a fost odata, pentru ca in timpul razboiului rece, republicanii erau cei care sustineau masurile cele mai dure impotriva bolsevicilor rusi, dar astazi s-au inmuiat de tot si lasa neintelegerile interne sa afecteze politica externa americana si pana la urma credibilitatea cuvantului Americii in lume.
Iar faptul ca Statele Unite, pe vremuri o tara cu politicieni seriosi, nu este in stare sa propuna americanilor doi candidati normali pentru alegerile prezidentiale din noiembrie anul viitor, spune multe despre gravele probleme pe care cele doua partide americane le au. In noiembrie 2024 americanii vor avea de ales in doi oameni batrani, chiar foarte batrani, intre Biden – 82 de ani si Trump – 78 de ani, intre un presedinte in functie asupra caruia varsta isi arata coltii destul de serios si un fost presedinte american care s-a dovedit a fi un pacalici si care s-ar asezona mai bine intr-o tara balcanica decat la Washington.
Dar atat are de oferit astazi clasa politica americana, blocata intr-o lupta chioara intru drepturile minoritatilor, imigratie si un deficit finanaciar monstruos, o clasa politica care nu pare sa mai aiba deloc legatura cu americanii de rand, adica cu cei care muncesc din greu pentru a plati educatia superioara a copiilor (desi ar trebui sa fie gratuita), pentru asigurarea medicala (escrocheria nationala care la americanii se numeste asigurare medicala), si pentru as duce traiul de zi cu zi, sufocati de lobbistii (coruptie legalizata) de la Washington si de o criminalitate foarte mare.
Lucrurile sunt insa clare pentru oricine are minte sa gandeasca in afara disciplinei de partid si a micilor interese personale sau de grup: un dictator nu poate fi oprit decat prin forta armelor iar daca ai norocul ca tu sa vii doar cu banii si altii (ucrainenii) sa lupte efectiv pe front, atunci considerate norocos si sustine-i pe cei care mor in linia intai.
Ce inseamna pentru americani 61 de miliarde de dolari?! Sa fim serios, discutam despre maruntis si chiar daca mai adaugam si cele aproxitmativ 100 de miliarde de dolari pe care America deja i-a trimis catre Ucraina, tot nu vorbim despre sume importante, cu atat mai mult cu cat grosul banilor vine sub forma de munitie, armament etc nu sub forma de numerar, ori ce au trimis americanii in Ucraina trebuie inlocuit de catre uzinele americane care astazi abia mai prididesc sa acopere comenziile, adica profita si americanul de rand.
Ce ar insemna pentru Statele Unite ca o tara NATO sa fie atacata de Rusia? Pai ar insemna ca militarii americani sa mearga la razboi, mii, zeci de mii, si pe langa costul in vieti umane, fondurile alocate vor fi mult mai mari. Cat cheltuia Pentagonul in al doilea razboi din Golf, impotriva Irakului? Peste un miliard de dolari pe zi.
Revenind la dictatori…
Hitler a cerut o bucatica din Cehoslovacia, regiunea sudeta, si a spus ca este suficient. I s-a dat Regiunea Sudeta, mai apoi, daca a vazut ca blocul Vestic este slab si orb, a ocupat intreaga Cehoslovacie. Nici atunci nu s-a intmaplat nimic, spre sincera surpriza a cancelarului german. Mai apoi a urmat Polonia, cand Adolf Hitler a fost din nou surprins, de aceasta data de faptul ca Franta si Marea Britanie i-au declarat razboi in cele din urma.
Dar era prea tarziu si Germania era pe val. Daca am derula timpul inapoi si Parisul impreuna cu Londra ar fi avut o atitudine transanta inca de la remilitarizarea Renaniei, daca cele doua puteri europene ar fi pus piciorul pe gatul Berlinului atunci cand Hitler a denuntat Tratatul de la Versailles (clauzele militare – 1935) si a inceput remilitarizarea Germaniei, daca Franta ar fi atacat Germania (la inceputul lunii septembrie 1939) cand aceasta era angajata cu grosul armatei in Polonia, poate ca cel de-al doilea razboi mondial nu ar fi inceput niciodata sau ar fi fost mult mai scurt.
Iar daca americanii nu ar fi devenit izolationisti si ar fi pus la randul lor piciorul pe gatul Berlinului, poate ca debarcarea din Normandia nu ar mai fi fost necesara. Daca iti da Bunul Dumnezeu darul ganditului n-ar fi rau sa-l si folosesti.
Astazi avem razboi in Ucraina, iar Occidentul trebuie sa inteleaga ca pe frontul din estul Ucrainei se lupta nu doar ucrainenii cu rusii ci si Vestul cu restul lumii si conteaza foarte mult impresia pe care Occidentul o va lasa in acest conflict.
Daca europenii si americanii isi vor tine cuvantul si vor sprijini la modul serios Ucraina atat timp cat va fi necesar (asa cum au promis) sau vor incepe sa dea inapoi. Daca Blocul Occidental nu isi va tine promisiunile si nu va ajuta Ucraina sa-i arunce pe rusi peste granita atunci lucrurile ar putea degenera la nivel global, acest tip de atitudine neserioasa si sovaielnica fiind de facto o invitatie pentru alti dictatori sa incerce marea cu degetul, pentru ca impresia generala ar putea fi ca marea nu-i chiar asa adanca. Si abia atunci actuala ordine mondiala ar fi in pericol.
Pentru ca daca facem din nou apel la istorie, este greu de crezut ca Japonia ar fi atacat Statele Unite si ar fi declansat razboiul in Pacific, daca Franta si Marea Britanie nu ar fi fost, prima invinsa deja, a doua luptand cu disperare pe frontul European. Daca cele doua puteri europene coloniale ar fi avut mana libera in Asia, japonezii ar fi stat linistiti in banca lor, pentru ca nici macar fanatismul nipon nu ar fi crezut ca pot face ceva impotriva americanilor, francezilor, britanicilor si olandezilor, daca, repet, Franta si Marea Britanie, ar fi pus cu botul pe labe fanfaronada germana atunci cand aveau toate mijloacele sa o faca…
Pacea poate veni in urma unor razboaie sangeroase dar poate fi si pastrata prin intimidare si o atitudine ferma, dar trebuie ca potentialul inamic sa fie sigur ca va fi lovit dur daca calca linia rosie.
Daca insa, din motive cu totul politicianiste si de politica interna marunta, sustinerea Ucrainei se clatina cine opreste Moscova sa mai incerce si in alta parte, cine va opri China sa-si faca de cap, cine va tine in frau alte dictaturi sa faca ce cred ele de cuvinta? Vedem acum ce se intampla in America de Sud intre Venezuela si Guyana, acolo unde un dictator marunt si cu o tara in pioneze a prins suficient tupeu incat sa ameninte cu razboiul o tara vecina, mergand probabil pe ideea ca americanii sunt deja prinsi in Ucraina. Putem presupune ca Venezuela nu va merge pana la capat si nu va invada Guyana, dar nu trebuie uitat ca dictaorul sud-american este in foarte bune relatii cu dictatorul sovietic de la Moscova.
O atitudine ferma, nenegociabila este singura speranta ca Rusia va tinuta sub control iar Chinei nu ii vin ideei ciudate, pentru ca altfel un nou razboi mondial ar putea sa fie mai aproape decat credeti.
Sa recapitulam un pic: Germania putea fi oprita de Aliati de cateva ori: denuntarea Tratatului de la Versailles (1935 – remilitarizarea Germaniei), Renania (1936), Regiunea Sudeta (1938), ocuparea Cehoslovaciei (15 martie 1939), sunt doar patru oportunitati pe care Londra, Parisul si Washingtonul le-au avut pentru a bloca militarismul german. Toate cele trei puteri garante ale Tratatului de la Versailles au dat dovada de slabiciune si minte putina, mai apoi au cheltuit sute de miliarde si milioane de vieti pentru a opri Germania, dar in cursul acestui proces, atat Franta cat si Marea Britanie si-au pierdut statutul de imperii coloniale. Dupa 1945 imperiile coloniale europene s-au prefacut in praf si pulbere iar in Africa si Asia au urmat razboaie locale, epurari entice, razboaie civile si una peste alta, mai ales in Africa, lucrurile sunt cum le vedem astazi.
Poate ca daca Franta si Marea Britanie si-ar fi pastrat imperiile si influenta in Africa, decolonizarea s-ar fi infaptuit pana la urma, dar nu haotic ci controlat si oricum am privi situatia, mai rau decat se prezinta lucrurile astazi nu cred ca ar fi avut cum sa fie…
Partidele asa-zis de dreapta…
In privinta cresterii scorurilor electorale ale partidelor de extrema-dreapta din Europa, aici lucrurile sunt simple: europenii s-au saturat sa fie manipulati si mintiti, s-au saturat sa nu aiba drepturi in propriile lor tari, sau saturat ca democratia sa functioneze invers si minoritatiile sa aiba mai multe drepturi decat majoritatea. Si cand incalci regula de baza a democratiei – dictatura majoritatii – lucrurile incep sa se dizolve.
Dar nu trebuie sa ne lasam pacaliti, asa-zisele partide de extrema-dreapta nu sunt nimic altceva decat o adunatura de boli infectioase, care atunci cand organismul este slabit isi fac aparitia. Sunt doar o palida (deocamdata) imitatie a ceea ce in Europa s-a mai intamplat in anii “20 si “30. Dar asta doar deocamdata…
Ele nu ofera de fapt nimic, nu au solutii ci doar vocifereaza ceea ce cred ei ca doreste publicul sa auda si cresc da fapt pe baza greselilor partidelor democratice.
In esenta europenii s-au saturat de imigranti, iar aceasta problema nu este discutata public, cu atat mai putin acceptata. Milioane de africani si musulmani au invadat Europa fara a aduce absolut nici un beneficiu tarilor primitoare. Sunt oameni care nu cunosc alfabetul latin, nu stiu sa scrie si sa citeasca, iar o astfel de forta de munca nu este necesara. In acelasi timp nu trebuie uitat cum tot tarile europene s-au bagat acolo unde nu avea ce sa caute, prin Africa de Nord, destabilizand drastic aceasta zona si asa fragila, s-au bagat in Siria desi nu era treba lor s-o faca iar acum culeg rodul prostiei proprii.
Numarul prea mare de imigranti face ca populatia locala sa nu-i mai suporte, iar guvernele europene nu au barbatia sa inchida granitele, sa-i expulzeze si sa reinstaureze ordinea in tarile lor. Un exemplu in acest sens este Suedia, o tara care se gandeste sa scoata armata pe strazi pentru a stavili criminalitatea organizata: impuscatuiri, bombe, rafuieli de tip sicilian pe strazile unei tari care n-a avut niciodata in istoria ei ciminalitatea organizata.
Iar guvernul, din cate stiu eu, n-a rupt pisica in doua si nu a spus clar ca cvasi-majoritatea membrilor benzilor care se rafuiesc pe strazile suedeze sunt formate din migranti africani si musulmani, oameni pe care Suedia i-a primit de mila, iar ei au adus iadul pe strazile ei. Intr-o tara normala, granitele ar fi inchise si imgrantii expulzati.
Dar acest lucru nu se intampla si astfel partidele de dreapta au o paine de mancat, tot asa cum si nazistii s-au ridicat pe baza unor slogane mincinoase, a urii si xenofobiei si intr-un final au omorat milioane de germani intr-un razboi catastrofal. Daca intr-o tara precum Olanda, un exemplu de convietuire inter-etnica, cutitul a ajuns la os si oamenii au votat un partid extremist, ne putem inchipui care este situatia reala, dincolo de discursurile politrucilor europeni. Am vazut cu totii situatia din Grecia, Italia sau Spania…
Avem in fata noastra guverne corupte moral, guverne compuse din oameni care nu au curajul sa spuna adevarul, se razboiesc intre ei pentru interese marunte si obscure si nu vad cum de fapt le fuge lumea de sub picioare. Iar Rusia si China se bucura si nutresc sincere sperante de mai rau pentru europeni.
Revenin la Ucraina, orice slabire a ajutorului furnizat de catre UE+SUA va intari pozitia Rusia si a prietenilor sai, va creea imaginea unui Occident slab si dispus la compromisuri, va oferi posibilitatea multor dictatori sa-si incerce norocul, iar in privinta Uniunii Europene, aici lucrurile trebuiesc luate de coarne, ori vom ajunge sa discutam la modul serios si fara false inhibitii problemele pe care le avem in fata, ori Uniunea asa cum o vedem astazi s-ar putea sa aiba probleme mari.
Iar europenii care-si inchipuie ca fara UE lucrurile ar fi mai bune dau dovada de obtuzitate, intr-o lume dominata de giganti precum America si China, tarile europene, luate individual nu fac nici cat o ceapa degerata ci doar impreuna putem avea un cuvant de spus si ne putem apara interesele in fata restului lumii, cu atat mai mult cu cat Uniunea este o zona economica saraca in resurse naturale si blastemata la importuri.
PS De remarcat ce fac altii prin Pacificul de Vest. Japonezii, confruntati cu o China din ce in ce mai agresiva si expansiva, au renuntat la aparente si au demarat un program extrem de ambitios de inarmare, pentru ca stiu din experienta proprie ca Japonia a devenit agresiva cand vecinii sai erau slabi si nu vrea sa aiba parte de soarta pe care Japonia a „oferit-o” veciniilor sai mai ales incepand cu decembrie 1941.
GeorgeGMT