India este o tara mereu surprinzatoare din foarte multe puncte de vedere, dotarea cu echipamente militare fiind doar unul dintre ele. Pe langa amalgamul de tehnica de lupta aflat la dispozitia fortelor armate indiene (aeriene, terestre si navale), avand diverse tari furnizoare, provenite din epoci de multe apuse, mai avem si industria militara autohtona care face ce face si prea mare lucru nu-i iese, desi pe anumite paliere sunt facuti pasi hotarati inainte: submarine clasice si mai ales nucleare, rachete balistice si ar mai cateva domenii unde indienii se misca mai cu talent decat, sa spunem, in domeniul tancurilor sau al avioanelor de lupta.
In acest context, fostul sef al fortelor aeriene indiene, maresalul aerului Arup Raha, informeaza publicul ca India are in vedere achizitia de bombardiere strategice. De unde?! Pai aici lucrurile sunt simple, astfel de aparate fiind construite (si aflandu-se in dotarea) a doar trei tari: Statele Unite (Boeing B 52, Rockwell (acum parte a Boeing) B-1 Lancer si B-2 Spirit al celor de la Northrop Grumman), Rusia (Tu 160, Tu 95 si Tu 22M) si China cu clona sa modernizata (la origine un Tupolev Tu 16 construit local sub licenta) Xian H-6.
Din motive cu totul evidente, niciuna dintre cele trei tari nu a exportat vreodata bombardiere strategice, cu exceptia URSS catre China, dar de atunci incoace nimeni n-a vandut nimanui, nu ca ar fi existat clienti pe lista de asteptare, precum in cazul F 22 Raptor.
Cu toate acestea, conform generalului indian, New Delhi se gandeste sa cumpere din Rusia bombardiere strategice Tupolev Tu 160M.
Indienii numara pe degete si le-a iesit ca fortele aeriene indiene sunt a patra cea mai mare forta aeriana din lume si cum primele trei (SUA, Rusia si China) detin astfel de acareturi nu se face ca tocmai indienii sa nu aiba. Mai constata militarii indieni ca un bombardier strategic este foarte util in aviatia militara datorita capacitatii foarte mari de incarcare, razei enorme la care se adauga si faptul ca aceste aparate pot folosi, evident, si incarcaturi de lupta termonucleare.
Spre deosebire de rachetele balistice (India inca nu detine o racheta balistica intercontinentala) care sunt de unica folosinta, bombardierele sunt mult mai versatile, pot fi intoarse din drum, li se poate schimba tinta si pot fi folosite si in conflicte de mai joasa intensitate, cum ar fi ciocnirile banale cu pakistanezii, dar in acelasi timp pot da dureri de cap si bazelor navale chineze care s-ar putea pripasi pe langa India.
Prin anii “70, India avut o oferta din URSS pentru Tu 22, dar pe care atunci a refuzat-o, dar acum China se pregateste sa-si etalaze noul bombardier strategic stealth – H 20, aeronava care ar avea o raza de 12 mii de km si o incarcatura de lupta masiva de 45 tone, la o masa maxima la decolare de 200 de tone.
Asadar miza creste, insa aici nu discutam neaaparat daca India chiar are nevoie de un astfel de aparat extrem de scump ci daca, in actualul context, Rusia va avea curajul sa vanda indienilor Tu 160M, tinand cont de faptul ca Moscova are mare nevoie de prietenia Beijingului si de aici incolo ar trebui India sa se gandeasca serios daca se mai poate baza pe Rusia sau dimpotriva Moscova va deveni in timp doar un satelit cu arme nucleare al Chinei.
In acelasi timp, strict dpdv punct de vedere militar, se pune intrebarea daca Tu 160M indian (un aparat batraior si fara carateristici de vizibilitate redusa pentru radare), ar avea cum sa strabata distanta enorma dintre granita indiano-chineza pana in interiorul teritoriului chinez pentru a putea lovi ceva tinte interesante, pentru ca in Tibet ce sa loveasca? Dar de la granita comuna pana la zonele industriale chinezesti sunt suficienti de multi km de spatiu aerian controlat de China (in jur de 2500km) iar traversarea acestuia s-ar putea dovedi extrem de dificila.
Deocamdata, cel putin discutia despre bombardiere strategice nu pare a fi chiar una foarte serioasa, mai ales daca tinem cont de sumele foarte mari necesare, de situatia geopolitica actuala si de eficienta acestora in armia hindusa.
GeorgeGMT