Conform unei știri publicate pe portalul The Royal Institution of Naval Architects (link aici) aflăm că, în iunie 2023, Agenția daneză pentru achizițiile în domeniul apărării a semnat un acord cu Danske Patruljeskibe – un consorțiu format din Terma, Odense Maritime Technology și PensionDanmark – pentru proiectarea unei noi generații de nave de patrulare pentru forțele navale daneze.
Conceptul ales este unul care ridică modularitatea și flexibilitatea unei platforme navale la noi standarde, marina daneză fiind singura care a reușit până acum să implementeze cu succes un astfel de concept. Astfel, la început au fost navele modulare din clasa Flyvefisken „Standard Flex 300”, construite pentru Marina Regală Daneză în anii 1980, care au folosit o platformă navală standard și sisteme de arme containerizate care au permis reconfigurarea (relativ) rapidă a navelor, de obicei în circa 48 de ore, permițându-le mai multe configurații dedicate, de la misiuni de patrulare/controlul poluării până la misiuni de luptă anti-navă și antiaeriană trecând prin misiuni de luptă împotriva minelor marine sau misiuni specifice puitoarelor de mine.
Conform acestui acord, Danske Patruljeskibe va fi responsabilă pentru proiectare, integrarea sistemelor, construcție și întreținere pentru o perioadă inițială, încă nespecificată. La fel ca navele clasei Flyvefisken, Absalon sau Iver Huitfeldt, noile nave vor utiliza module de misiune interschimbabile care le vor oferi capacități de luptă în toate mediile bazate pe „the Cube”, un concept modular dezvoltat de SH Defence despre care s-a mai vorbit aici pe site. Cubul utilizează module bazate pe amprenta fizică a unui container maritim, care sunt încărcate în cala multimisiune a navei fiind pur și simplu conectate la sistemele de furnizare a utilităților necesare (electricitate, aer condiționat, apă ect). Sau ceea ce vorbitorii de romgleză denumesc „plug and play”. Ca de obicei, o să las imaginile să vorbească:
Conform primelor informații publice (disponibile aici), noile nave vor avea următoarele caracteristici tehnice principale:
Lungimea maximă (LOA – Length overall): cca. 90 m
Lățimea maximă: cca. 18 m
Pescaj preconizat: cca. 5 m
Deplasament maxim: 1100 tone
Echipaj: aprox. 50, cabine pentru 70 de oameni
Viteza estimată: 18 Nd (aprox. 33 km/h)
Autonomie: 21 de zile
Putem remarca raportul lungime/lățime destul de neobișnuit (1/5) care aproape că se apropie de cel specific velierelor din alte vremuri (cunoscute și sub numele de nave „rotunde”) și propulsia care utilizeaza poduri (iertată fie-mi romgleza, am uitat termenul românesc) orientabile renunțând la clasicul arbore port elice, motoarele electrice fiind incapsulate în „pod”-ul orientabil. Etrava are o formă oarecum asemănătoare cu cea a spărgătoarelor de gheață sau a navelor clasificate ca „nave polare”, semn că latitudinile nordice au fost luate în calcul la proiectarea lor. Explicația este și simplă și se numește Groenlanda.
Se remarcă un helipad de mari dimensiuni dar navele nu par să fie prevăzute cu hangar ceea ce ar fi un mare minus, mai ales la latitudini nordice, dar poate că nu l-am văzut eu.
Mai jos avem câteva imagini cu versiunile „de luptă” unde putem remarca configurații dotate cu un radar performant de supraveghere și radar de conducere a focului, sisteme artileristice pentru protecția apropiată a navei (CIWS) Rheinmetall Oerlikon Millennium, tunuri rapide de calibru mic (20 – 30 mm), tun rapid de 76 mm OTO Melara, nu mai puțin de 4 (patru) sisteme de lansare verticală cu câte 8 (opt) celule fiecare (probabil Mk-41 VLS, danezii îl utilizează deja) ca să enumăr doar câteva dintre cele mai evidente. Sistemele de luptă antisubmarin vin în cuburi dedicare. Una peste alta, acest tip de nave va putea acoperi toate mediile de luptă mai ales dacă se optează pentru o rachetă anti-navă integrată pe Mk-41 (LRASM?).
Mai jos avem și imaginea unei versiuni configurate pentru misiuni specifice poliției de frontieră/gărzii de coastă.
De obicei, când aud de astfel de „bricege elvețiene” marinizate tind să devin sceptic. În afară de danezi, nimeni n-a mai reușit până acum să implementeze cu succes acest concept al modulelor interschimbabile. Avem chiar și un eșec intens mediatizat – Littoral Combat Ship a US Navy. Britanicii par și ei să se îndrepte în direcția asta, așa că n-aș exclude o cooperare cu danezii pe modelul fregatelor Type 31. Mai ales că la un moment dat se vorbea despre faptul că viitoarele nave de clasă Type 32 vor fi configurate ca nave „mamă” pentru cele mai diverse drone.
Fără a fi neapărat niște nave de primă linie, aceste… nu știu cum să le zic – nave de patrulare, OPV-uri? – par foarte interesante din punct de vedere conceptual și dispun de o putere de foc impresionantă pentru dimensiunile lor. Una peste alta, vor fi un bun secondant pentru fregatele de clasă Iver Huitfeldt și pentru navele… iarăși greu de spus, de clasă Absalon.
Vikingii nu par să-și fi pierdut flerul pentru nave și marinărie.