Făceam mai demult o analogie între situația noastră și cea a britanicilor, analogie care i-a făcut pe cei mai mulți dintre voi să zâmbească. Nu-i nimic, astăzi o vom face din nou, chiar dacă pare forțată. Iar astăzi vom vorbi despre cum poți să încerci să împaci un buget mic în contextul unor necesități în creștere. Păstrând proporțiile, desigur.
Britanicii au vrut să aibă portavioane din nou și, multe miliarde de lire, mai târziu, le-au avut. Și-au construit restul flotei de suprafață în jurul acelor portavioane, nave extrem de performante și de capabile dar și cu prețuri pe măsură. Și-au gândit flota pentru a face față amenințărilor de primă mână (Rusia, China) și pentru o cât mai ușoară integrare cu flota principalului lor aliat, SUA.
Perspectiva destul de sumbră a Brexitului și recentele întâmplări din Golful Persic au arătat și reversul acestor alegeri, pe fondul unor bugete din ce în ce mai mici, de la an la an: lipsa de unități navale. Lipsa numărului, a cantității.
În acest moment, britanicii fac realmente eforturi mari ca să mențină o prezență cât de cât credibilă în Golful Persic pe fondul tensiunilor cu Iranul. Și nu vă gândiți că ceilalți europeni stau cu mult mai bine…
Type 31 – General Purpose Frigate (GPFF)
Arrowhead 140 Sursa: Babcock Int’l
Reducerea numărului de unități Type 26 al căror preț se învârte în zona miliardului (la banii aștia chiar nu mai contează moneda) a determinat apariția Type 31, al cărei cost a fost plafonat inițial la un nerealist 250 de milioane/unitate. Ulterior au decis că vor recicla din echipamentele de pe Type 23. Apoi, după ce licitația a fost suspendată, se pare că s-a mai umblat puțin și la preț, ajungându-se la un mult mai realist 350 milioane per unitate.
Candidații din acest program au fost prezentați cu ocazia altui articol pe care îl puteți reciti aici. Zvonurile recente din piață dau ca și câștigătoare propunerea asocierii conduse de Babcock – Arrowhead 140. Personal, aș fi pariat pe Leander pe considerente de standardizare si BAE Systems. Oricum ar fi, nu ne rămâne decât să așteptăm anunțul oficial al guvernului britanic.
Pentru cine nu știe, Arrowhead 140 este de fapt proiectul danez Absalon/Iver Huitfeldt. Iar ăsta e un motiv bun pentru puțină mea culpa.
Întotdeauna am spus despre acest proiect că este unul unde costurile reduse au venit la pachet cu unele compromisuri, cum ar fi construcția după standarde comerciale, propulsia integral diesel, fără aportul unei turbine pe gaz, sau silențiozitatea redusă a carenei în sine.
Se pare că m-am înșelat, poate nu pe de-a-ntregul, dar, cel puțin într-o anumită măsură, m-am înșelat. Hai să vedem de ce.
Arrowhead 140 Sursa: Babcock Int’l
Standarde comerciale în construcția navei
Proiectul Absalon / Iver Huitfeldt respectă certificarea NATO de protecție împotriva șocurilor (STANAG 4142, 4137 și 4549), protecția nucleară, biologică și chimică (STANAG 4447) și blindajul pentru zonele vitale (STANAG 4569). De asemenea, nava daneză a trecut evaluările stricte ale FOST iar personalul acestora cu expertiză în controlul și combaterea avariilor ne spune că acest tip de navă îndeplinește pe deplin standardele lor. Babcock susține că, în cazul Arrowhead 140, cu câteva mici excepții, carena nu a fost modificată substanțial, șantierul asigurându-se doar că proiectul este conform cu cele mai recente revizuiri ale standardului NATO, ANEP-77 și cu regulile Lloyd’s.
Performanțele carenei
Carena navelor de tip Absalon / Huitfeldt este mare, stabilă, cu bune calități nautice și manevriere, asigurând utilizarea bărcilor și a elicopterelor pe o mare de până la gradul 7 (valuri de circa 6 m). Acest fapt constituie un avantaj semnificativ față de ceilalți doi competitori din cadrul programului, nave cu deplasament mai mic, dovedind încă o dată faptul că, de cele mai multe ori, pe mare, bigger is better.
Carena este destul de silențioasă fără a se ridica totuși la nivelul unei nave dedicate luptei anti-submarin, așa cum este Type 26 de exemplu. Sonarul montat în chilă poate fi utilizat eficient pînă la viteze de circa 12 Nd dar nava nu este prevăzută cu sonar tractat cu adâncime variabilă, nu că n-ar avea loc de așa ceva.
Motoarele și generatoarele nu sunt izolate fonic și nici așezate pe tampoane de cauciuc pentru reducerea vibrațiilor, chestiune de asemenea remediabilă mulțumită spațiului disponibil la bord.
Inovații pe partea de întreținere
Arrowhead oferă noua tehnologie iFrigate de la Babcock. Acesta este un sistem de monitorizare care măsoară în timp real performanțele echipamentului de la bord și oferă consultanță inginerilor de pe navă și de pe uscat cu privire la sarcinile de întreținere și piesele de schimb necesare. iFrigate este o dezvoltare a Complex Asset Performance Analytics (CAPA) care este deja utilizată în cadrul programului de actualizare a fregatelor Type 23. Un prototip asemănător este deja folosit pe o navă a Royal Navy, un distrugător Type 45.
Nevoia te învață spun unii și nu cred că sunt departe de adevăr. Licitația noastră pentru corvete multifuncționale are un buget de 1,6 miliarde, pe lângă cele patru corvete de cca. 2 500 tone fiind inclusă și modernizarea celor două Type 22 R. Muniția nu este însă inclusă, conform înțelegerii mele. Cel mai probabil, vorbim de un buget de circa 250 – 300 milioane per unitate, circa 1 miliard pentru cele patru corvete. Și mă întreb: nu mai bine în loc de patru corvete și două fregate vechi inițiam un plan de dotare etapizat cu 3 + 3 fregate Arrowhead 140 (cu modernizarea Type 22 R în prima etapă pentru a putea asigura tranziția), nave cu un potențial de creștere mult mai mare decât patru corvete de 2 500 tone și două fregate de 5 000 de tone concepute în anii ’70? Și încheiam problema principalei forțe de lovire a marinei militare pentru 25 de ani de acum înainte? Voi ce ziceți?
Rachetele anti navă
Gungnir Sursa: Saab
Și aici au cam greșit-o britanicii… Urmează să rămână fără Harpoon, cam ca noi fără Mig-ul 21, fără a avea un înlocuitor. Programul franco-britanic pentru o nouă rachetă anti-navă este încă în faza incipientă, așa că britanicii s-au apucat să caute un înlocuitor pentru Harpoon punând la bătaie un buget de până la 200 milioane de lire.
Și au avut o singură cerință specială, una care a limitat foarte elegant potențialii participanți la licitație:
“a ship-launched, over-the-horizon precision anti-ship capability and a terrain-following precision maritime land attack capability.”
Pe scurt, vor ca racheta pe care o vor cumpăra să poată lovi mai mult decât un siloz în portul inamicului motiv pentru care racheta cu pricina se poate califica în competiția britanică doar dacă are capabilități de urmărire a reliefului. Conform site-ului citat în surse, această cerință limitează potențialii candidați la doar trei producători: cea mai nouă și, posibil, cea mai capabilă – Lockheed Martin și a sa Long Range Anti-Ship Missile (LRASM) AGM-158C al cărei preț este estimat la 4 milioane, Kongsberg și a sa Naval Strike Missile (NSM) și Saab cu a sa RBS15 Mk 4 „Gungnir”, probabil cea mai atractivă din punct de vedere al raportului calitate / preț pentru britanici.
Concluzia? Britanicii vor să obțină o capabilitate interimară anti-navă dar cum nu au pe nicio navă de suprafață și o rachetă de atac la sol, s-au gândit să folosească ocazia ca să rezolve și această problemă, cu atât mai mult cu cât există opțiuni pe piață datorită maturizării tehnologiei. O cerință simplă care i-a scapat de Harpoon și de Exocet. Despre Gabriel-ul israelian nu mă pronunț deși britanicii au demonstrat în repetate rânduri că nu au prejudecăți naționale când vine vorba de alegerea unor furnituri militare. O competiție care merită urmărită, eu aș paria de data asta pe Gungnir. Pentru că Brexit.
Cu un buget din ce în ce mai mic de la an la an, britanicii încearcă să rezolve una dintre cele mai complicate ecuații: calitate vs. cantitate. Cu un buget aproape inexistent în ultimii 10 ani, marina română nu reușește să iasă din tiparele trasate cu ani în urmă. Și mă refer la structura flotei. Susținem că suntem un furnizor de securitate la Marea Neagră (not!) și putem deveni, chiar și în condițiile unui buget limitat. Însă pentru a realiza acest lucru ar fi poate timpul pentru o abordare mai puțin convențională.
Nicolae Hariuc
Surse:
More details emerge about plan to replace Royal Navy Harpoon anti-ship missile