BUTOIUL ZBURATOR 8

George GMT

3 ani ago

Continuam…bombe. Bombe mai mari si mai fortoase concepute de catre suedezi dupa “putinta” lor!

250 kg minbomb model 37BT&37BN/250 kg mb m/37BT&37BN aveau urmatoarele caracteristici: bombe de aviatie operationale intre anii 1937-1957, productie Bofors AB&ASJ. Au fost cele mai grele bombe din dotarea Flygvapnet, nu au fost niciodata utilizate in lupta, nu au fost exportate. Doua variante operationale -250 kg mb m/37BT avand ogiva continand Trotil/TNT si 250 kg mb m/37BN avand ogiva continand Nitrolit. Bombe echipate cu aripioare de stabilizare si cartus detonant montat central in corpul bombelor (acesta era detasabil, se monta doar cand bomba era armata prin infiletare si cantarea 1 kg, posibil chiar ceva mai mult); lungime 1,65 m; greutate 252 kg/37BT si 226 kg/37BN. Realizate din otel, grosimea corpului 8 mm; diametru 37 cm; greutate ogiva/incarcatura exploziva -37BT, 128,50 kg si 37BN, 102,50 kg; bombele puteau penetra buncare si erau folosite si in rol antinava putand fi echipate si cu focos de timp/intarziere; bombele au facut parte din arsenalul T-2 (Heinkel He-115-A2 in Flygvapnet, 12 exemplare cumparate in 1939. Putea duce maxim 2 bombe)/B-3 (maxim 4 bombe)/5 (maxim 2 bombe)/16 (maxim 2 bombe)/17 (o bomba)/18 (maxim 3 bombe)/ J-21A-2/3 (2 bombe) si J-26 (P-51D Mustang in Flygvapnet, 2 bombe). Au zburat pentru ultima data cu T-18B in 1957, teoretic puteau fi transportate si de J-32 Lansen si J-29B Tunnan, insa nu exista date certe ca au „zburat” si cu „pasarile” astea (nu exista fotografii, nu exista inregistrari, nu exista confirmari in istoriografia oficiala a Flygvapnet). Exista si varianta de antrenament/inactiva a acestor bombe numita „250 kg minbomb m/37BT Blind/250 kg mb m/37 BT-B” avand ogiva incarcata cu beton, bomba produsa in numar mic –aceste bombe erau vopsite in gri deschis, bombele active fiind vopsite in gri inchis.

Bofors&ASJ au produs si urmatoarele bombe, in numar redus, in perioada 1940-1950:

-in 1940 varianta 250 kg minbomb model 42BN/250 kg mb m/42BN, bomba avand aripioare de ghidare drepte, a fost produsa in numar mic si nu diferea prea mult de suratele sale;

-in 1950 varianta 250 kg minbomb model 50/250 kg mb m/50, bomba cu fragmentare antiinfanterie dotata cu focos reglabil pentru a detona deasupra tintei/tintelor cu minim 10 secunde inainte de impact (foarte probabil)/lungime 1,66 m/greutate 272,80 kg/diametru 37 cm/ogiva de 140 kg continand Hexotonal, un exploziv relativ nou mai puternic si mai greu decat Nitrolitul, exploziv fabricat de catre Bofors in doua variante –Hexotonal si Hexotol/realizata prin sudare -4 parti componente, grosime corp bomba 8 mm/bomba putea fi echipata si cu focos de impact in functie de natura tintei, fiind utilizata si in rol antibuncar sau penetrare blindaj/antinava. A fost produsa in numar mic fiind destinata hoardelor sovietice invadatoare. Nu s-a exportat dar exista surse independente care sustin ca finlandezii ar fi fost interesati de ea. Bomba a fost operationala in Flygvapnet din 1950-1978 –B-18B/SAAB J-21A-3/J26/A-32 Lansen –maxim 5 astfel de bombe (varianta atac la sol a J-32 Lansen. Flygvapnet, interesant, dupa intrarea in dotare, il incadra drept „allvardersattackflygplan/aeronava de atac universala” sau cum i-am spune astazi, multirol)/SAAB 105XT (experimental, nu a ajuns in dotare standard. XT-Export Demonstrator. A fost o aeronava experimentala, o versiune propusa austriecilor remotorizata cu GE J-85/12,85 kN, prototip obtinut prin modificari aduse prototipului nr.2 al SAAB 105A/SE-502. A aparut in 1967 fiind reinmatriculat SE-XBZ. Austriecii au luat pana la urma 40 de exemplare motorizate cu GE J-85-17B/12,60 kN/970 kmh in perioada 1970-1972 botezandu-le SAAB 105OE, 20/24 mai sunt operationale astazi in cadrul Fliegerregiment 3 la Baza Aeriana Vogler situata langa orasul Horsching, 12 km sud-vest de Linz –elevii piloti se scolarizeaza aici timp de doi ani zburand single, fara instructor, abia dupa 25 de ore de zbor. Sunt certificati pe Eurofighter doar dupa ce acumuleaza 120 de ore de zbor pe SAAB 105. In 1962, austriecii operau la Baza Aeriana Vogler in cadrul Fliegerregiment 3, SAAB J-29 Tunnan, inlocuite ulterior cu Draken. Tot aici au venit in 1958 si primele elicoptere din dotarea aviatiei austriece, Bell 47, 27 de exemplare in 3 variante. Austriecii se gandesc sa inlocuiasca SAAB 105 cu…nici ei nu stiu cu ce). A avut si varianta inerta, de antrenament.

Hexotonalul/Hexatonalul e un exploziv mai puternic decat Nitrolitul, similar cu Torpexul, exploziv pulbere de culoare galbena compus din ciclotrimetilenetrinitramina/HMX+trinitrotoluen/TNT/41%+pulbere de aluminiu/24%. Bofors il producea sub licenta, foarte probabil, din 1948.

–500 kg minbomb model 41/500 kg mb m/41 a fost prima astfel de bomba din dotarea Flygvapnet, si cea mai grea bomba de aviatie realizata de suedezi in timpul WW II. A fost proiectata si construita de catre Bofors&ASJ in urma unei cerinte emisa de Flygvapnet in 1930 pentru o bomba de 500 kg capabila sa penetreze si sa distruga buncare de beton&otel si blindajul marilor nave de razboi, cuirasate si crucisatoare. In perioada 1932-1937 s-a reusit finalizarea proiectarii bombei insa abia in 1940, datorita dificultatilor tehnice, au reusit sa produca primul exemplar. Bomba era similara cu cea de 250 kg, o „ingrasare” a acesteia, a avut si varianta inerta. A fost produsa in numar mic aflandu-se in dotarea Flygvapnet in perioada 1940-1957: lungime 2,04 m; greutate 513 kg; diametru 41,50 cm; ogiva continea 225 kg de Nitrolit; a fost in arsenalul B-5/16/17/18B/SAAB J-21A-3/A-32 Lansen –3 bombe insa nu exista date certe ca a si utilizat-o vreodata. Ulterior, toate bombele de 500 kg ramase au fost modificate fiind transformate in „600 kg minbomb model 50/600 kg mb m/50”.

Acrosare bomba de 600 kg pe J-21A-3

–600 kg minbomb model 50/600 kg mb m/50 au fost obtinute prin modificarea bombelor de 500 kg ramase in arsenalul Flygvapnet. Modificarea s-a facut in 1950 de catre ASJ si a constat in inlocuirea Nitrolitului cu Hexotonal, exploziv mai greu si mai puternic, asta crescand greutatea bombei la 600 kg/greutate marita cu 28,60%. Putea fi prevazuta cu focos de impact sau intarziere, bomba avand varful ogivei ascutit si realizat din otel pentru a putea penetra beton si otel. S-a aflat in arsenalul J-21A-3, B-18B, T-18, A-32 Lansen (putea acrosa maxim 3 bombe. Nu se stie daca a utilizat-o vreodata!) si SAAB 105 XT. Aceste bombe au iesit la pensie odata cu introducerea rachetelor&bombelor ghidate in dotarea Flygvapnet. A avut si varianta inerta, de antrenament. Bomba avea 2,04 m lungime, 214,40 kg greutate, 45 cm diametru, ogiva continand 300 kg de Hexotonal. A fost cea mai mare bomba produsa de catre suedezi, si cea mai mare din istoria Flygvapnet.

J 29B Tunnan cu de toate

In incheiere revenim in ziua de astazi…JAS-39C Gripen, multirol, deliciul Flygvapnet din ziua de astazi, utilizeaza si el bombe ghidate GBU-10/12/16 Paveway II/ghidaj laser/4 exemplare, Bombkapsel 90/BK90/dispersor de submunitii/2 exemplare si Mark 82/83/84/8 bombe cu cadere libera. Bofors AB e astazi parte a BAE Systems, nu mai produc bombe dar produc muuulte bunatati pentru pofticiosi! Pentru noi nu, ca noi nu suntem pofticiosi.

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet

www.airvectors.net › avj29

militaryfactory.com

modelist-konstruktor.org

www.saab.com › brazil › stories

plane-encyclopedia.com › saa…

saabveteranernatrollhattan.com

www.ww2wings.com › sweden