Desi se asteptau probabil sa plateasca ceva mai mult decat Bucurestiul, cu ale sale sapte baterii si 3,9 miliarde de dolari, polacii au ramas efectiv cu gura cascata cand au vazut oferta de pret trimisa de Departamentul de Stat catre Congres.
Cele 10,5 miliarde de dolari (pret maxim, adevarat, nu neaparat si cel final) i-a lasat fara aer pe oficialii polonezi, de unde poate si lentoarea in declaratii, abia de curand – pe 5 decembrie – si-a revenit unul din lesin, Bartosz Kownacki – secretar de stat in MApNul local, si a banguit ceva cum ca suma este cu totul si cu totul neacceptabila!
“The high cost came as a surprise for us!” a declarat ultragiat domnul Kownacki la Washington, apoi a continuat: “The price is indeed unacceptable for us even in the view of the significant financial assets that we allocated for the technical modernization of the Polish Armed Forces. We cannot simply afford to spend that much money on the procurement of two batteries and [Patriot Advanced Capability]-3 missiles for such an amount of money.”
Pai…asa ziceam si noi, da-le dreacu de Patrioate ca doar n-or fi turnate in aur si diamante sa coste 10 miliarde juma’ patru baterii, cu doar cate patru lansatoare.
In linii mari americanii le-au oferit patru radare, 16 lansatoare si aproximativ 200 de rachete PAC 3MSE la un pret care depaseste cu 2 miliarde de dolari suma totala pe care polonezii aveau de gand s-o cheltuie pentru intregul program: opt baterii cu cate sase lansatoare, o gramada mult mai mare de rachete, radare GaN, SkyCeptor etc…
Adica socul este de inteles.
Iar surprizele au continuat cand Kownacki a aflat cat ii costa offsetul, dar sa-l citam direct pe domnia-sa: “For instance, the price of offset,” referindu-se la oferta pentru offset a unor companii americane implicate, “there is one company which presented an unacceptable offset for us and conditions we cannot accept.” Chiar si cu companiile care au oferit niste preturi acceptabile ar mai fi de negociat…
Acum singura speranta ar fi ca in urma unor negocieri serioase preturile sa scada vertiginos si aici ar avea o sansa pentru ca polonezii au mai cumparat tehnica de lupta sau munitie din Statele Unite, iar preturile achitate au fost si cu 40-45% mai mici fata de oferta initiala anuntata de DSCA. Asadar speranta ar fi… Din acesta perspectiva, indignarea polonezilor poate fi privita si ca o forma de intrare in negociere, si nu atat ca un soc.
Cu toate acestea este greu de crezut ca intreaga achizitie se va situa in jurul sumei de 30 miliarde de zloti cand americanii cer la prima strigare 37 miliarde de zloti pentru mai putin de 50% din intreaga afacere.
Iata si niste calcule facute de Varsovia: o racheta PAC 3 MSE costa guvernul SUA cam 5,7 milioane de dolari, pe polonezi ii costa aproximativ 8 milioane de dolari cu tot cu offset.
De asemenea nici achizitia sistemului IBCS nu rezolva puzzle-ul pretului enorm, atat timp cat Northrop Grumman a declarat ca respectivul sistem ridica costul total al programului polonez cu doar 15%.
Tot datorita pretului cerut in aceasta prima faza polonezii au amanat pentru faza a doua orice achizitie a rachetei low-cost SkyCeptor, racheta pe care Varsovia spera s-o produca acasa. Deocamdata aceasta problema ramane in suspensie pana se lamuresc cu banii.
In privinta viitorului radar GaN cu orizont 360° nimeni n-a indraznit sa faca vreo proiectie de pret, dar polacii sunt optimisti, ce dracu’ sa le mai ceara? Pielea de pe ei?!
Deocamdata cert este ca polonezilor li s-a cerut o suma cu adevarat impresionanta pentru 4 baterii si ceva, soft ICBS plus 200 de rachete PAC 3 MSE. Daca e sa comparam cu achizitia noastra sau a suedezilor -1,2 miliarde de dolari pentru 2 baterii si un numar inca necunoscut de rachete – lucrurile sunt intr-adevar foarte socante, cu tot offsetul lor.
Tot vis-a-vis de achizitiile noastre, cred ca ar fi bine sa nu ne asteptam la prea multe cu privire la colaborarea industriala cu Raytheon respectiv MBDA in contextul pretului propus noua. Sigur nu va fi vorba de sisteme ale vectorilor sau radarelor, ci mai degraba faramituri legate de integrarea pe o platforma de transport si lansare (cum era si cazul sistemului SIRET/IRIS-T), eventual ceva interfete (sa speram ca nu tot UTI) si eventual interconectarea si anumite modernizari limitate ale Hawk-urilor (posibil pregatind terenul catre NASAMS).
Dar cel mai probabil ne putem astepta sa primim intretinerea (verificarea) sistemelor (rachetelor) si cam atat, desi acest „cam atat” este mult mai serios decat pare si am fi norocosi sa-l avem.
GeorgeGMT