IRGC AF este unitatea responabila si de controlul rachetelor strategice din arsenalul Iranului. Iranul poseda mii de rachete tactice, derivate din SCUD, cu raza scurta sau lunga de actiune, inclusiv Shahab-3/3B racheta cu o autonomie pana la 2.100km. Aceasta divizie este pilonul pe care Iranul isi bazeaza doctrina de descurajare a agresorului. Analistii occidentali considera ca in cazul in care Iranul va produce focoase nucleare, IRGC AF ar urma sa le integreze in rachetele strategice din arsenalul propriu. Teheranul a declarat oficial ca programul sau nuclear are caracter civil, domeniul energetic si medical.
Programul aerospatial iranian a inceput din timpul conflictului cu Irakul, insa lipsa de experienta si restrictiile impuse de SUA, au facut ca iranienii sa nu reuseasca producerea de rachete capabile a lovi pozitii strategice irakiene, fara o interventie a fortelor armate proprii.
Regimul de la Teheran nu s-a descurajat, a investit enorm in acest program si in prezent IISS (International Institute for Strategic Studies) sustine ca evolutia programului aerospatial iranian este ,,impresionanta”. Iranul a reusit sa produca rachete cu o varietate de incarcaturi conventionale, dar si sateliti pentru interese civile (asta e declaratia oficiala!).
Rachetele cu raza scurta din arsenalul IRGC AF ce folosesc combustibil solid
Familia Fajr: accentul se pune pe versiunile 3 si 5.
Fajr 2
Fajr 3
Masa rachetei 407kg, lungimea lansatorului 10.45m, lungimea rachetei 5.2m, calibru 240mm, raza 43km
Fajr5
Masa rachetei 915kg, lungime lansator 10.45m, lungimea rachetei 6.48m, calibru 333mm, raza 68-75km.
Naze’at 6
Masa rachetei 960kg, lungime 6.29m, calibru 356mm, raza 100km.
Naze’at 10
Masa 1.830kg, lungime 8.2m, calibru 455mm, raza 130km.
Zelzal 1
Masa 2.950 kg, lungime 8.32m, calibru 0.61m, raza 150km.
Zelzal 2
Masa 3.450-3.545kg, calibru 0.61m, lungome 8.46m, raza 300km.
Zelzal 3
Masa 3.600kg, lungime 9m, calibru 616mm, raza minima 235km, maxima 260.
Efortul initial pentru categoria de sus s-a bazat pe contracte cu China in 1991-1992, ce prevedeau asamblarea rachetelor pe teritoriul Iranului. La scurt timp iranienii au dezvoltat familii de rachete cu raza scurta, realizand progrese semnificative.
Rachete cu combustinil lichid, raza medie-lunga.
Iranul a reusit, printr-un proces de inginerie inversa a rachetei SCUD B in 1987-1994,s- a fabrice copii ale SCUD, numindu-le Shahab 1. Raza de actiune depaseste 350km.
Copiile SCUD C au primit indicativul Shahab 2. Acest tip de racheta a participat pentru prima data la trageri in 2006, in cadrul unor exercitii ce au durat 10 zile.
Shahab 3 a intrat in serviciu din 2003. Acest tip de racheta a importat tehnologie nord-coreeana, bazandu-se pe Rodong-1. Raza de actiune depaseste 1.000km.
Iranul a reusit sa copieze si versiunile nord-coreene Taepodong 1 si 2 redenumindu-le Shahab 5 si 6. Shahab 4 este in curs de dezvoltare.
Sursa: Defence.pk
Citeste si
Corpul aero-spatial al Garzilor Revolutionare Islamice
S-75 Sayyed -1, iranian style, iar Turcia aproape gata cu Patriotu’
NeroFlash