Pe langa fragilitatea economiei mondiale la modul general, noul virus COVID 19 (care nu este un virus gripal, face parte dintr-o alta familie) ne aduce in atentie alte cateva “picioare in gura” pe care economia mondiala le poate lua in rafala in curand.
Pentru ca epidemia nu face nimic altceva decat sa dea la o parte perdeaua noastra frumos dantelata si sa lase sa fie vizibila situatia economica la nivel global, hada, mincinoasa si extrem de instabila. Adica, incepem sa vedem economia asa cum este ea in realitate – un mort-viu, un zombie care traieste sugand sangele celor inca sanatosi (din imprumuturi cu dobanda simbolica). Pana cand…
Aceasta epidemie a lovit deja in pretul petrolului, prabusirea acestuia (45$ per barili vineri) face ca tarile exportatoare sa gafaie groaznic, mai ales dupa ce Arabia Saudita si Rusia nu s-au inteles asupra unei reduceri a productiei cu 1,5 milioane de barili pe zi pentru stabilizarea pretului – sauditii aruncand pur si simplu pretul in aer prin cresterea productiei (luni barilul a atins 31$).
Moscova nu a fost de acord cerand o reducere mai mica si de aici incolo va incepe razboiul intre producatori (s-a intamplat mai mereu in astfel de situatii), fiecare va face tot ce poate (in general va lasa la pret) pentru a-si mentine cota de piata si chiar va incerca s-o creasca marsand pe o crestere de volum in fata scaderii pretului. Si de aici incolo de putem astepta la o noua spirala a scaderii pretului barilului.
Nu numai titeiul s-a prabusit pe bursa, scaderi ale preturilor s-au remarcat cam la toate materiile prime si au la baza scaderea consumului la nivel mondial (sau macar o asteptare in piata pentru acest lucru), ca si perceptia ca aceasta scadere de consum se va extinde pe o perioada mai lunga si chiar se va adanci.
Putem observa ca turismul este in cadere libera impreuna cu toate serviciile asociate, transporturile sunt si ele lovite, industria divertismentului si incet, incet vor fi probleme si in industria producatoare, oamenii cumparand din ce in ce mai putin, iar unii nu mai au efectiv cu ce sa cumpere.
De aici si pana la o criza a datoriilor in sectorul privat (oameni si mici companii care nu-si mai pot plati ratele la imprumuturi) nu este decat un pas, iar guvernele sunt extrem de nepregatite pentru a face fata unei astfel de situatii.
Daca ne uitam la Italia, cu intregul sau nord industrializat plasat in carantina (sau pe-aproape) ne putem intreba cum va putea face fata Roma unei crize bugetare si financiare cand tara este deja supra-indatorata si cu un picior in aer in conditii normale, daramite acum.
Criza datoriilor in sectorul privat generata de masurile luate impotriva COVID 19, adaugate la o scadere importanta a consumului si a serviciilor, se poate cumula cu politica tembela a Bancii Centrale Europene care pe timp frumos a mentinut o dobanda de politica monetara foarte, foarte redusa (la fel ca si FED-ul american), incercand sa impulsioneze (subventioneze mai corect spus) economiile europene cu banii foarte ieftini. Sau poate n-a fost deloc timp frumos si in lipsa banilor ieftini economia europeana ar fi avut probleme, si cel mai probabil ca ar fi avut, daca ne uitam la cresterile economice timide din zona euro (mai ales in Franta si Italia) desi au fost bani sunt aproape gratis disponibili in orice cantitate.
Dar acum, in fata unei crize serioase ce mai poate face BCE daca nu mai are munitie? Sa ofere bani cu dobanda negativa? Pai la dobanda negativa nici nu mai trebuie sa muncesti; contractezi un credit de 100 mii de euro, cheltui zece mii, platesti inapoi 90 de mii, apoi contractezi altul de 100 de mii si o tii tot asa pana la pensie. Iar o companie mare isi poate vinde produsele sub costul de fabricatie, profitul veniind din diferenta de dobanda. Adica cancerigena deflatie. Credeti ca un astfel de caritas la nivel european chiar este viabil?!
Iar China este China si inca nu stim cat de adanca este rana pe care economia chineze a suferit-o, dar ne putem imagina ca pierderile acumulate vor fi de peste o mie de miliarde de dolari, ne referim aici la pierderi economice directe pentru companiile chineze, pentru oamenii de rand, pentru comertul intern si extern, pierderi generate prin slabirea consumului, a transporturilor etc.
Bursa de la Beijing s-a corectat cu un procent important, dar nu aceasta-i problema principala a Chinei ci dezechilibrele interne acumulate, ganditi-va doar ce inseamna o piata interna de peste un milliard de consumatori devenita brusc circumspecta la consum, o piata care ar putea sa aiba o scadere pe consum de 5%, sa zicem. Pai ce inseamna 5% in slujbe, crestere economica interna, comert etc? Totul luat in calcul la marimea economiei chineze.
Mai trebuie spus ca economia Chinei nu trebuie sa intre tehnic in recesiune pentru a colapsa, este nevoie doar de o crestere economica interna foarte mica. Daca in SUA sau UE o crestere anuala a de 2-3% este un motiv de sarbatoare, in China ar fi un dezastru orice cifra sub 5% si asta datorita proiectelor masive de investitii, multe dintre ele demarate si calculate la o crestere economica de cel putin 7-8%, iar o incetinire a acestora poate declansa o reactie in lant: somaj, neplata ratelor, scaderea si mai accentuata a cresterii economice etc.
Am mai discutat despre economia chineza, nu-i chiar atat de puternica si sanatoasa cum pare si asta mai ales datorita interventiilor masive ale statului, a planului cincinal de investitii si a unei posibile crize a datoriilor la intern nemaivazuta in lumea occidentala.
Si daca vine ce putem face?
Pai la nivel de stat nu putem face absolut nimic, mai ales in Romania. Ce sa faca guvernul nostru in fata unei crize financiar-economice daca n-are bani, oamenii calificati in institutii, ceva minte? Si de unde sa aiba bani daca bugetul Romaniei plateste salarii imense si foarte multe in sectorul bugetar, coruptia are grija de restul fondurilor si ne mai asteapta si o crestere (cu totul halucinanta si nemiavazuta) a pensiilor cu 40%!!!!?
Ce sa faca cand nu poate face absolut nimic?! Pe timp de criza solutia este relativ simpla: restructurarea cheltuielilor statului si investitii in infrastructura, plus scheme de ajutor pentru companiile care aduc plus-valoare si creaza slujbe. In cazul nostru n-avem cu ce si si nici cu cine…
Dar nu numai Romania se afla intr-o astfel de situatie. Cazul Greciei este inca foarte recent, acolo solutia a constat in restructurarea economica, stergerea unei parti a datoriilor si imprumuturi mari de la UE, dar Grecia are o economie foarte mica comparativ cu Italia, Spania sau, sa ne fereasca Domnul, cu Franta.
Cine si cu ce bani (sute, probabil mii de miliarde de euro) sa sustina Italia in caz de cadere economica? Sau cine sa sustina Japonia care are o datorie de peste 200% din PIB? Cine sa sustina Statele Unite sau China?
Este clar ca asa ceva nu se poate, iar in caz de criza majora nimeni si nimic nu va putea sustine economiile mari ale lumii si se va ajunge la ajustare economica si financiara dura, la neplata datoriilor de catre guverne. Daca tari mari nu-si mai platesc datoriile, milioane (foarte multe milioane) de oameni isi vor pierde economiile, locurile de munca, pensiile, iar criza din 1928 va parea o adiere de primavera fata de criza datoriilor care se prefigureaza astazi, intr-o lume care a cam uitat cum este cu capitalismul sanatos si a tot dat-o in socialism si pomeni sociale, coruptie si altele mai rele. O problema la fel de dura va fi data de faptul ca tarile europene, SUA, Japonia sau China nu vor mai avea de unde sa-si acopere deficitul bugetar. Nimeni nu va mai imprumuta statele mari daca nu reusesc macar sa-si achite ratele la imprumuturile deja contractate. De tarile mici si fragile, precum Romania, nici macar nu se va mai pune problema…
Si ca sa explicam clar ce-i aia socialism si ce-i ala capitalism: ziua de lucru de opt ore a fost implementata de Henry Ford, ca si concendiul platit, plus sambata si duminica ca zile libere, tot Ford a dublat salariul angajatilor sai (concomitent cu scaderea zilei de lucru) pana la un nivel de la care un muncitor sa-si permita un Ford T din salariul pe un an. Si a facut totul in numele cresterii productivitatii muncii. Si, bineinteles, a avut dreptate, compania lui a prosperat (in urmatorii doi ani Ford si-a dublat profitul) iar munictorii au prosperat si ei, culmea fara nici un ajutor din partea statului, fara pomeni electorale, fara socialism, social-democratie sau alte tampenii populiste.
Ford, si nu socialistii, a creat sistemul in care traim noi astazi atat de confortabil. Socialistii n-au creat niciodata absolut nimic decat foamete, hotie, coruptie si dezastru sau au aruncat cu banul public (obtinut insa de capitalism) in pomeni electorale si programe sociale, care n-ar fi fost necesare intr-o lume normala in care muncitorul este cel pus pe primul plan si nu cersetorul. O lume normala este aceea in care eu muncesc bine, serios si cinstit, sunt platit cinstit si n-am nici o nevoie de pomeniile statului, de ajutoare sau alte tampenii. Dar intr-o lume normala politrucii cu ce sa te mai minta, ce sa-ti mai promita?
Revenind la criza economica ce se prefigureaza, sa spunem ca aceste riscuri sunt inca potentiale dar foarte reale, generate de probleme aflate deja la metastaza, ceea ce este de remarcat este faptul ca economia mondiala pare astazi mai putin pregatita pentru o criza majora decat era in 2008 si asta pentru ca problemele care au generat dezastrul din urma cu 12 ani nu au fost rezolvate prin mijloacele pietei libere ci mai mult prin mijloace contabile (banii ieftini aruncati in piata fara discernamant), prin minciuna ca „este prea mare s-o lasam sa cada, prin relocarea productiei in China (si ieftinirea produselor), dar nu prin restructurarea serioasa a economiei mondiale, nu prin asanarea zonelor “mlastinoase”, nu prin lasarea companiilor si bancilor cu probleme sa-si dea obstescul si naturalul sfarsit. O economie de tip zombi In care cei bolnavi se hranesc cu sangele celor inca sanatosi.
In loc sa taiem membrul cangrenat noi l-am tinut cu antibiotic, continuand sa spunem ca suntem sanatosi si alergam prin parc, cand de fapt noi ne cam trageam unul dintre picioare iar o mana o avem in gips. Si chiar daca acum vom scapa, dezechilibrele se vor acumula in continuare, nu va fi macel economic in 2020? Atunci va fi in 2022, 2023 chestia de tinut minte este ca va fi candva, nu foarte departe in viitor. Pentru ca asa chiar nu se mai poate…
PS Si apropos de zombie, Romania tocmai ce s-a imprumutat – pentru prima oara in istoria noastra – la dobanzi negative, ori daca Bucurestiul primeste bani practic gratis putem observa ca piata musteste de bani care nu-si au rostul, bani care de fapt sunt falsi si n-ar trebui sa existe. In conditiile in care economia romaneasca este cum este, deficitul bugetar este care este, n-avem investitii, colcaim de coruptie si ineficienta, n-avem cercetare-dezvoltare, nu inovam si importam in draci lucruri banale. Dobanda negativa intr-un astfel de context?! Florin Cîţu zice ca-i veste buna, eu cred ca este aproape apocaliptica, dar fiecare cu opinia lui.
Dar acesti bani gratis ne tin in viata si pe noi si pe altii la fel de ineficienti ca noi si din cauza lor economiile noastre nu sunt fortate de mecanismele de piata sa se restructureze. Ce vom face cand banii falsi/gratis vor disparea?
PPS Iar daca criza COVID 19 se prelungeste pe intreg parcursul anului 2020 vom avea spectrul unei corectii economice foarte usturatoare destul de curand. Depinde daca vom avea noroc, depinde daca piata (adica oamenii obisnuiti) vor avea sau nu incredere in propririle lor guverne. Si daca privim retrospectiv, de ce ar avea oamenii incredere in niste guverne care cu bani gratis si vreme frumoasa nu au reusit sa revigoreze economia mondiala?
GeorgeGMT