Este poate neobișnuit să-l vedem pe consilierul pe probleme de securitate (engleză: „national security advisor”) al președintelui SUA, Jake Sullivan, vorbind despre economie. Dar, după cum el însuși ne explică, politica externă, securitatea și economia sunt și vor fi indisolubil legate în actualul context geopolitic.
Pandemia și războiul din Ucraina au evidențiat o serie de vulnerabilități majore ale economiilor occidentale în contextul globalizării. Iar Jake Sullivan, cu ocazia unei prelegeri ținute la Institutul Brookings (poate fi lecturată integral aici), a identificat patru provocări fundamentale:
- Erodarea bazei industriale americane (și occidentale în ansamblul ei, aș adăuga eu) în numele eficienței economice, numeroase industrii și locuri de muncă fiind relocate în țările cu un cost scăzut al forței de muncă. Consecința, relevată cu ocazia pandemiei, a fost vulnerabilizarea lanțurilor de aprovizionare cu bunuri esențiale.
- Adaptarea economiei la provocările geopolitice din prezent, când se întrevede o nouă competiție între marile puteri ale lumii. Domnul Sullivan se referă la China, iar aici merită aduse în prim plan și remarcile Secretarului Trezoreriei SUA, doamna Janet L. Yellen, făcute cu ocazia unei prelegeri ținute în aprilie 2023 la Școala de studii internaționale Johns Hopkins pe subiectul relațiilor economice dintre SUA și China (poate fi lecturat integral aici).
- Provocările schimbărilor climatice și nevoia urgentă de a asigura tranziția către o formă de energie eficientă, regenerabilă.
- Provocările generate de erodarea puterii de cumpărare a clasei mijlocii americane și daunele provocate democrației de acest fenomen.
Conform lui Sullivan, cele patru provocări nu sunt specifice doar societății americane. Toate economiile dezvoltate sau în curs de dezvoltare se confruntă cu probleme similare. Dar, ne spune Sullivan, administrația Biden este determinată „să construiască”. Să construiască noi capacități, reziliență, incluziune, nu doar în SUA ci și împreună cu partenerii de peste hotare.
Provocările evidențiate la punctele 1, 2 și 3 de mai sus pot reprezenta oportunități pentru România în contextul tendinței de reducere a dependenței lumii occidentale de Republica Populară Chineză, al relocării unor mari producători din Federația Rusă (așa cum a fost cazul producătorului de cauciucuri Nokian relocat din Rusia în România, lângă Oradea) și al necesității scurtării lanțurilor logistice (afectate mai noi și de atacurile rebelilor houthi asupra traficului naval comercial din Marea Roșie). De asemenea, România are ocazia de a juca un rol important în cadrul tranziției către noi forme de energie regenerabile. Rămâne de văzut în ce măsură țara va fi capabilă să valorifice aceste oprtunități.