Partea a IV-a: T-72 in zilele revolutiei
Personal, am numarat 5 lovituri care au atins tancul:
– un proiectil (presupun exploziv-fugas, nu a lasat prea multe urme) a atins antena de pe turela, a explodat si a topit-o, arzand si vopseaua in jur;
– un alt proiectil exploziv-fugas a lovit aripa din dreapta, aceasta era sfasiata rau, la fel rezervoarele suplimentare de deasupra;
– un al treilea exploziv a lovit placa blindata din spate, spre stanga – incredibil, dar a indoit putin blindajul;
– doua proiectile cumulative au lovit cutia blindata din stanga/spate, aproximativ dinspre „ora 7”. Unul a lovit exact la imbinarea dintre placa blindata spate si cea laterala stanga si, fara a devia deloc, jetul cumulativ a strapuns blindajul si a intrat in camera energetica. Al doilea a lovit esapamentul, l-a perforat si a patruns si el in camera energetica.
Nu stiu care au fost avariile la motor, nu am putut ridica obloanele de acces – dar cu doua cumulative care au trecut, trebuie sa fi fost avarii importante.
In Bucuresti, pe timpul revolutiei, au fost prezente trei modele de tancuri:
– TR-800 (sau TR80, dupa altii) de la regimente de tancuri din Bucuresti;
– T-55 ale regimentului de tancuri din Caracal;
– T-72 ale regimentului de tancuri din Targoviste.
Caracalezii s-au umplut de „glorie”, cu ajutorul neprecupetit al conducerii armatei romane si al secretomaniei comuniste. La revolutie tocmai faceau trecerea de pe T-55 pe TR-800. Cand au fost alarmati si au primit ordinul de a se deplasa la Bucuresti, au preferat (intelept) sa plece cu T-55-urile. Nu cunosteau bine TR-urile, in plus T-55 era mult mai fiabil. In primul rand, chestie auzita de mine dar neconfirmata dintr-o sursa directa, pe drum au avut un accident (doua tancuri care s-au ciocnit intre ele pe ceata), soldat cu moartea unui ofiter. Apoi, in Bucuresti, unul dintre echipajele lor au reusit isprava sa obtina prima victorie tanc-contra-tanc a armatei romane de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial – au avariat grav un T-72!
Explicatia este simpla – inainte de revolutiune T-72 era tinut la secret, majoritatea tanchistilor romani nu stiau ca aveam asa ceva in dotare, iar peste 90% nu stiau cam cum arata asa ceva. Caracalezii au fost chemati in Bucuresti, dar nimeni nu s-a preocupat sa-i informeze serios ce se intampla pe acolo si cam ce forte se afla in capitala si prin ce zone actioneaza. Apoi au fost bombardati cu informatii false prin radio si TV, gen teroristi cu tancuri necunoscute aparute din pamant – unii stiti cam ce era pe atunci prin Bucuresti! Acelasi gen de informatii au primit si de la gramada de civili binevoitori care traiau spectacolul vietii lor!
Asa ca, atunci cand au dat nas in nas pe o strada cu un tanc necunoscut, au deschis focul! T-72-urile nu aveau munitie de tun, era mare lipsa de asa ceva pe atunci, asa ca echipajul respectiv a incercat sa o stearga. Nu au fost insa suficient de rapizi – au fost loviti din spate iar tancul a fost avariat grav. Instalatia de stins incendii a functionat insa perfect, asa ca echipajul a reusit sa scape.
Am vazut tancul respectiv la Mizil, pregatit pentru a intra in reparatie si l-am examinat indeaproape. Mi-a dat fiori!
Up-date
Întrucât partea a IV-a a articolului meu despre tancul T-72 dâmboviţean conţine doar câteva comentarii pe care le-am găsit pe net, fără ca eu să fi adăugat un cuvânt sau să fi pus un punct sau vreo virgulă, mă simt obligat să fac unele precizări:
-În ianuarie 2005 când le-a venit rândul să le ducem din cazarmă, erau toate 30 buc, în stare operativă. Pentru aceste tancuri, existau 6 unităţi de foc de tun/tanc, numeroase piese şi subansambluri de rezervă şi… inclusiv 21 de motoare de T-72, noi sau nefolosite, care mai există şi acum (cel puţin, eu acolo le-am lăsat în ianuarie 2009!), adică la Depozitul 129 Materiale Tehnice.
-Tancul T-72 lovit la revoluţie, a încasat 4 proiectile perforante, trase de pe TR-85. Unul a ricoşat, iar trei au lovit placa din spate a cutiei blindate. Informaţia o am după ce am discutat astăzi, prin telefon, cu comandantul de subunitate care atunci a fost cu tancurile la Bucureşti.
– T-72-urile nu au avut atunci muniţia pentru tun în tanc, deşi ar fi putut s-o introducă în orice moment, întrucât, fiind muniţie neacuplată, şi fiind ambalată în mod special, odată introdusă în tanc, ar fi trebuit folosită, într-un timp relativ scurt.
După părerea mea, cred că ar trebui să-i mulţumim Bunului Dumnezeu că s-a întâmplat aşa. 
tROfi