Asa cum am mentionat in articolul precedent, intre MiG-29 al diverselor tari, exista diferente de dotare din fabricatie, la care se adauga bineinteles si modernizarile ulterioare ale celor care au aderat la NATO (adaptarea cerintelor NATO/ICAO).
Toate aceste diferente fac dificila modificarea si, eventual, aducerea la un numitor comun, unor aparate care sa le fie predate ucrainienilor.
Mai jos sunt succint redate dotarile initiale a catorva tipuri de MiG-29. La acestea se adauga si modificari, imbunatatiri, modernizari la celelalte subsisteme.
MiG-29 A si MiG-29 UB
- OLS-K [IRST] – (OEPS-29, Izdeliye 13Sh) Infrared IRST, Imaging Infrared Search and Track, Max Range: 74.1 km
- SPO-15 Beryoza [L-006] – (OEPS-29, Izdeliye 13Sh) ESM RWR (Radar Warning Receiver), Max Range: 222.2 km
- OLS-K [Laser Rangefinder] – (OEPS-29, Izdeliye 13Sh) Laser Rangefinder for Weapon Director
MiG-29 S
- OLS-K [IRST] – (OEPS-29, Izdeliye 13Sh) Infrared IRST, Imaging Infrared Search and Track, Max Range: 74.1 km
- L-201 Gardenya – (MiG-29 9.13) ECM DECM, Defensive ECM
- Slot Back [N-019M Topaz] – (MiG-29 9.13) Radar Radar, FCR, Air-to-Air, Short-Range
- SPO-15 Beryoza [L-006] – (MiG-29 9.13) ESM RWR, Radar Warning Receiver Max Range: 222.2 km
- OLS-K [Laser Rangefinder] – (MiG-29 9.13) Laser Rangefinder Laser Rangefinder for Weapon Director
MiG-29 SMT
- OLS-K [IRST] – (OEPS-29, Izdeliye 13Sh) Infrared IRST, Imaging Infrared Search and Track, Max Range: 74.1 km
- L-201 Gardenya – (MiG-29 9.13) ECM DECM, Defensive ECM
- Slot Back [N-010 Zhuk-M] – (MiG-29M) Radar, FCR, Air-to-Air & Air-to-Surface, Max Range: 203.7 km
- SPO-15 Beryoza [L-006] – (MiG-29M) ESM RWR, Radar Warning Receiver Max Range: 222.2 km
- OLS-K [Laser Rangefinder] – (MiG-29M) Laser Rangefinder Laser Rangefinder for Weapon Director
MiG-29S izdeliye 9.13S (cu radar modernizat: model NO19M)
MiG-29S izdeliye 9.13 – Fulcrum C “fat back” (rezervorul central marit si aparatura anti radar jamming fac ca partea dorsala sa fie mai proeminenta)
MiG-29SE varianta de export a izdeliye 9.13 “fat back”si cu radar NO19ME
MiG-29SM izdeliye 9.13SM – varianta de export cu radarul N019MP (izdeliye 9.13 SM-P pentru Peru cu proba pt realimentare)
MiG-29SD, izdelye 9.12 cu unele imbunatatiri (upgrade ca MiG-29N pt Malaysia cu proba pt realimentare)
MiG-29SMT izdeliye 9.18 cu radarul Zhuk-ME, DDS (data display system) format din doua ecrane MFD-10-6,MFD color (multifunction display), sistem de navigatie INS/GPS si HOTAS
MiG-29SMT proper izdeliye 9.19 mono place
MiG-29SMT proper izdeliye 9.19 bi-loc
MiG-29UPG izdeliye 9.20 – Fulcrum F, este o modernizare MLU in dotarea IAF (India). Are radar AESA Zhuk-M2E, kit indian de razboi electronic, digital FBW
MiG-29UPG – UB izdeliye 9.53I conform specificatiilor IAF (India) fiind bi-locul MiG-29UPG
MiG-29MU1 este prima etapa de modernizare in programul ucrainean care se desfasoara la uzina din Liov si aduce un radar imbunatatit, racheta R-27ER AAMs, echipament radion standrad NATO plus sistem GPS
MiG-29AS mono place (si echivalentul bi-loc al MiG-29UBS) este varianta cu upgrade a Slovaciei, realizata de RSK MiG, cu aparatura Rockwell Collins si BAE Systems (IFF, radio, VOR ILS, TACAN)
MiG-29UB izdeliye 9.51, FULCRUM-B, bi-loc, fara radar, doar cu IRST
MiG-29M (monoplace) si MiG-29M2 (bi-loc) cu radar multi-mode „pulse-Doppler” Zhuk, fuselaj si planuri imbunatatite, control fly by wire, , rezervoare interioare de capacitate crescuta, capacitate crescuta de inarmare
MiG-29 A izdeliye 9.12 (jos din dotarea Romaniei, sus din dotarea Bulgariei)
La toate acestea se adauga anumiti factori necunoscuti: cine, cand si unde a realizat mentenanta acelor aparate. Ce repere s-au utilizat? Ce materiale s-au utilizat (exemple banale sunt materialele conductelor de impuls ale sistemului pneumatic si hidraulic, sectiunea si materialele conductorilor electrici si ale contactelor, etc)?
Un exemplu sunt tocmai aparatele pe care le au polonezii (cele primite de la nemti, nu cele initial achizitionate de ei direct de la rusi, si ulterior cele preluate de la cehi): fosta DDR realiza “in house” mentenanta avionului, inclusiv a celulei (in Dresda). Altii care nu au avut astfel de capabilitati au externalizat aceste servicii si nimeni nu e 100% sigur ca mai exista documentatiile necesare pentru toate avioanele care ar putea fi preluate [si acestea fiind aparate militare apartinand fostului bloc comunist nu cred ca merge sa apelezi la AOPA sau ASA (FAA si EASA care definesc cum se verifica materialele si componentele ca a un avion sa fie certificat pentru zbor (air wordiness certification)].
Toate acestea, puse cap la cap, fac ca pregatirea unor avioane pentru ucrainieni sa consume timp si resurse, tehnic fiind aproape nefezabila (de unde si uimirea fata de oferta poloneza).
La fel de dificila cred ca este si ideea furnizarii de armament AA.
Ca sa renunte la armamentul de provenienta sovietica, actualii parteneri NATO ar trebui fie sa aiba déjà sisteme SHORAD noi si operationale (Lituania are NASAMS), fie sa primeasca sisteme care sa asigure capabilitatile de aparare ale tarii care renunta la aceste arme in favoarea Ucrainei, macar o perioada de timp pana vor achizitiona altele noi.
Cehia: ar putea renunta la 2K 12M KUB M insa a semnat abia anul trecut contractul pentru SHORAD (vor lua Spyder de la israelieni dotat cu Python-5 dual waveband IIR; I-Derby active radar BVR si I-Derby ER long-range, si va fi livrat prin 2026). Daca ar renunta la KUB acum, ce ar putea primi, si de la cine, ca sa fie cat de cat compatibil cu ce au achizitionat?
Polonia: ar putea renunta la 9K33 Osa si la 2K 12 KUB, insa si ei s-au decis abia anul trecut la solutia SHORAD care sa completeze sistemul Wisla pt aparare AA.
Romania: noi avem atat 9K33M3 OSA-AKM cat si 2K 12 KUB, insa nu avem inca un plan clar despre ce se doreste momentan si sa vrem NASAMS pentru ca se “potriveste” cu bateriile Patriot, si cu armele de pe F-16, si tot ar dura pana sa le primim, iar altceva in schimb, ca stop gap, ce sa sa luam si de la cine, asa peste noapte?
Ungaria: are 2K12 Kub, insa mai asteapta dupa NASAMS, si chiar nu sunt convins ca daca ar avea NASAMS operational, le-ar da ucrainienilor KUB-urile lor;
Singurii care pot renunta “facil” la astfel de arme (avand mai din fiecare cateva exemplare) sunt americanii ei avand inclusiv sistemul S-300 al croatilor.
La toate acestea sa mai adaugam diferentele dintre sistemele pe care le opereaza acum ucrainenii si cele din tarile vecine (prima care sare in ochi: diferenta de limba si alfabet utilizata pentru instructiuni).
Puse toate cap la cap, speranta ramane in sistemele portabile, aceasta fiind solutia realista si imediat realizabila (cu toate ca sistemele AA mai sus enumerate, daca le-ar avea in numar considerabil in dotare ucrainienii, i-ar obliga pe pilotii rusi sa zboare la altitudine joasa expunandu-i tocmai la MANPADS si chiar daca nu ar inlatura superioritatea aeriana, macar ar diminua-o).
IAT