TCG „Anadolu”
Si ar fi prima marina din lume care ar detine o nava care sa opereze drone de la bordul unui portavion ca principal mijloc de lupta. Doar ca turcii nu avut intentia sa fie inovatori, pur si simplu nu au avioane.
Povestea incepe in 2017 cand turcii s-au apucat de constructia primului lor portavion – “Anadolu” si lucrurile au mers bine, nava fiind lansata la apa in 2020. “Anadolu” nu este nimic altceva decat o copie a LHD (Landing Helicopter Dock) „Juan Carlos I” al spaniolilor de la Navantia, doar ca nava – desi este desemnata ca nava port-elicopter – poate opera fara probleme si aparate STOVL F-35B, lucru pe care turcii il aveau in intentie de la inceput.
Doar ca intre timp i-au lovit sanctiunile americane, au fost “exmatriculati” din programul F-35 si nici europenii nu le mai vand arme sau alte sisteme asociate, cum ar fi de exemplu sisteme de propulsie pentru avioane sau nave de lupta, radare sau rachete etc.
Ramasi cu nava in curte dar fara vreo sansa rezonabila sa primeasca si avioane, otomanii au facut privirea roata prin propria ograda sa vada ce si cum, iar singura zburatoare care nu depinde de importuri s-a dovedit a fi o drona.
Si de aici pana la transformarea navei din portavion in port-drona n-a fost decat un pas, nu neaparat unul rau, dar nici unul facut de buna-voie.
Astfel incat se cauta solutii pentru ca “Anadolu” sa opereze un numar de drone de lupta Bayraktar TB2 navalizate, adica cu un tren de aterizare intarit, carlig de andocare si ce-o mai fi necesar pentru operare.
Nu se stie sigur cate astfel de drone ar putea fi mentinute simultan in aer de la bordul navei, dar in linii mari nava ar putea sa fie caminul a 40-50 de aparate de zbor.
Doar ca o drona cu motor turboprop nu prea are ce sa faca cu puntea inclinata a navei si ar mai fi si alte modificari structurale care ar trebui facute, pe de alta parte nici sa strice frumusete de nava nu prea ii lasa sufletul macar pe motiv ca in viitor s-ar putea ca relatiile dintre Statele Unite si Ankara sa se imbunatateasca si F-35B sa fie din nou disponibil.
Haluk Bayraktar, directorul companiei Bayraktar, declara: “For unmanned planes to take off and land on aircraft carriers, their design must be durable, as they are subjected to massive overload shocks. Our goal is to develop a new combat uncrewed aircraft that will successfully land and take off on the LHD “Anadolu”.”
Se preconizeaza ca centrul de control al navei ar putea sa sustina simultan zece aparate Bayraktar TB3, ceea ce n-ar fi deloc putin lucru.
Una peste alta, daca le reuseste, chiar ar fi ceva cu totul nou si tinand cont de situatia in care Erdogan a bagat Turcia nu putem decat sa apreciem eforturile industriei locale de a mentine capacitatea de lupta a fortelor armate atat cat este posibil.
P.S. Pentru ca Turcia are o mare problema cu aviatia sa. Ankara isi facuse planul sa achizitioneze F-35A, 100 de aeronave si daca acesta intentie nu mai este viabila lucrurile sunt deja problematice.
Asadar, F-35A/B adio si-un praz verde, nu se stie pentru cat timp, Rafale nici nu se pune problema, Franta a luat clar si destul de dur partea Greciei, iar despre Eurofighter nici atat. In cazul aparatului european discutam despre patru natiuni, toate patru contribuind la fabricarea avionului indiferent de tara care-l vinde, iar Turcia este pe lista neagra in privinta livrarilor de materiale militare…
Nu stim cum ar reactiona americanii la o cerere pentru F-16 noi, deocamdata Turcia incearca o prelungire a resursei aparatelor pe care le detine deja prin forte proprii, de unde am putea sa tragem concluzia ca Statele Unite nu este dispusa sa-i ofere piese de schimb, radare sau motoare, asa cum face in cazul Greciei.
Mai ramane varianta rusa cu Suhoi 35S sau mult-promisul Suhoi Su 57, doar ca ambele variante vor adanci si mai mult ruptura Turciei fata de NATO in cazul unei achizitii, iar Turcia ar deveni client-captiv al Moscovei.
GeorgeGMT