Se da urmatorul text: Buletinul Contractelor de Achizitii Publice, nr 1/2013.
Problema #1: Contractul pentru modernizarea C3 a sistemelor de rachete sol-aer castigat de Defense Engineering SA in asociere cu Interactive SBC se refera doar la sistemul HAWK. Oferta pentru modernizarea SA-2, inaintata probabil de aceleasi firme, a fost considerata inacceptabila.
O prima necunoscuta ar fi motivul respingerii ofertei. E de presupus ca solutia tehnica propusa a fost similara cu cea acceptata pentru HAWK deci motivul respingerii ofertei a fost mai degraba de ordin financiar. In cazul asta ar insemna ca modernizarea anticelor SA-2 costa mai mult decat pentru HAWK si se naste intrebarea daca chiar merita invesite fonduri intr-un sistem complet depasit din toate punctele de vedere.
Viitorul modernizarii SA-2 ramane incert: daca va fi facuta o noua licitatie, vor avea cele doua firme vreun motiv pentru a oferi conditii mai bune? Sau va trebui SMFA sa accepte conditiile furnizorilor? Iar daca va fi un nou esec inseamna ca se va renunta complet la modernizarea SA-2 sau se vor cauta in continuare alti contractori? Am ajunge in cea mai proasta situatie posibila: un sistem integrat de comanda-control, gandit sa fie implementat unitar, ar fi furnizat de companii diferite, cu problemele de interoperabilitate inerente.
Sau poate se va accepta in final evidenta si se vor cauta solutii adevarate, Romania fiind in acest moment in situatia de a nu mai avea aparare anti-aeriana. Daca Fortele Terestre mai pot trage un timp limitat de SA-6, SA-8 si Gepard, la Fortele Aeriene se profileaza un dezastru chiar mai mare decat in cazul avioanelor de vanatoare.
Avem un sistem operational dar complet inutil in fata amenintarilor moderne si altul, desi extrem de vechi conceptual, marginal util insa nu inca operational. Ne bazam pe doua sisteme cu raza medie de actiune concepute in anii ’50, sintem deja ultimul operator SA-2 din Europa si HAWK-ul, cu toate modernizarile efectuate intre timp, nu poate reprezenta viitorul sistemelor AA cu raza medie romanesti. Contractul pentru rachetele SHORAD/VSHORAD nu a mai fost reluat deci ramanem doar cu Oerlikon 35mm iar achizitia de rachete cu raza lunga de actiune a ramas la stadiul de proiect.
Daca cooperarea cu Polonia nu va avea rezultate, atunci viitorul se anunta extrem de mic si incredibil de negru. E destul de greu de interpretat lipsa unei preocupari publice, vizible, a SMFA in domeniul asta in comparatie cu zgomotul din jurul multirolului.
Problema #2: De remarcat ca un contract ce urmeaza sa fie incheiat in 2013 a fost trecut ca “Achizitii clasificate”. Necunoscuta este evident obiectul contractului, romanii nu au mai fost asa de misteriosi de pe vremea AZUR-ului.