Importuri sh vs. productie interna.
Astazi vom aborda industria de armament romaneasca, la nivel teoretic, din punctul de vedere al preturilor practicate. Idea mi-a venit in urma unui comentariu facut pe blog, de unul dintre cititorii nostri care stie intradevar ce spune, numai ca avem de multe ori opinii diferite…
Astfel voi incepe cu o scurta si foarte usor de inteles definitie a exportului si importului, mai exact ce inseamna ele pentru economia nationala si pentru fiecare dintre noi. Astfel exportul, daca ar fi sa-l comparam plastic cu ceva ce cunoastem cu totii, este echivalentul salariului pe care fiecare dintre noi il primeste lunar. Exportul inseamna asadar plusvaloare, profit, bani in buzunarul bugetului si al nostru personal. Practic o alta tara, o alta piata si alti consumatori ne platesc noua salariile si bunastarea.
Importul pe de alta parte, este exact opusul exportului in termeni de eficienta economica si inseamna de fapt o pierdere neta de bani si de plus valoare pentru economia nationala si pentru noi toti. Prin import romanii platesc de fapt salariile unor angajati din alta tara, salarii care care la randul lor alimenteza bugetul respectivei tari si le apara lor locurile de munca, iar in cazul importului de tehnica militara, sustinem pe banii nostri o industrie de varf si motor de crestere economica a altei tari, lovind in acelasi timp in propria noastra industrie de aparare.
Bineinteles ca aceste definitii sunt extrem de schematice si nu intru totul corecte, daca tinem seama ca sunt si importuri care se fac pentru exporturi, materii prime, etc, etc. Dar pentru linia logica demonstratiei noastre aceste definitii sunt foarte suficiente si putem lucra cu ele.
Revenind acum la industria militara, este mult mai rentabil sa-ti produci tu insuti tehnica de lupta, acolo unde evident acest lucru este posibil din punctul de vedere al bunului simt economic. Nu ma astept acum ca Romania sa-si dezvolte singura o rachete AA cu raza lunga, sau o noua clasa de submarine, dar in cam toate cazurile ceva, ceva tot se poate integra si la noi.
Dar scopul nostru nu este sa construim in tara varfurile tehnologiei militare, ci ne putem axa pe o tehnologie medie, partial integrata in industria nationala. Nu cred, de exemplu, ca putem construi un tanc de la A la Z, cu proiectare-dezvoltare, dar putem in mod sigur sa-l fabricam intr-o proportie semnificativa in tara noastra, asa cum de altfel au facut si spaniolii si grecii care au importat Leopard A6, dar le-au asamblat la ei in tara. Insasi posibilitatea mentenantei in proportie de 100% a unui tanc, inseamna pana la urma tot o integrare partiala a acestuia in industria locala.
Bineinteles ca pretul net per unitatea asamblata local este mai mare decat un import la cheie, dar nu trebuie uitat ca fabrica de tancuri din Spania da de lucru pe orizontala si pe verticala spaniolilor si una peste alta, pe intregul buget consolidat Spania si Grecia ies mai bine decat daca ar importa efectiv tancurile aduse cu trenul in tara. Si, bineinteles ca pretul per unitate ar scade de la transa la transa, iar integrarea unor subansamble ar progresa si ea in timp, plecandu-se de la un procent mic de sub 10% si putandu-se ajunge, dupa cativa ani, la un procent mult mai semnificativ.
Acum sa ne gandim un pic la pret. In linii mari, cel putin deocamdata, tehnica de lupta dezvoltata si construita in Romania s-a dovedit mult mai ieftina decat omologa sa de import, dar chiar daca acceptam idea ca produsul noastru va fi mai scump, si pana la urma asa ar fi normal sa fie, care e problema?! Pai macro-economic vorbind, n-ar fi absolut nici o problema, dimpotriva…
Sa luam ca exemplu un tanc. Chiar daca TR-ul romanesc si ma refer aici la un model cu totul nou, ar cost sa zicem 11 milioane de euro bucata, fata de 6-7 milioane un Leopard A6 nou, tot este mai rentabil sa-l construim aici. In cazul importului, pierdem intr-un mod absolut 7 milioane de euro, in cazul producerii in tara, cele 11 milioane nu sunt deloc pierdute, ci intra in circuitul economic national, se duc pe salarii si investitii, pe creare de noi locuri de munca si una peste alta banii se invart in economia noastra, platesc aici salarii si revin intr-o proportie insemnata catre bugetul Nostru de stat, nu al Germaniei.
Asadar pretul, in cazul produselor romanesti achizitionat de catre stat, este doar un criteriu cu totul orientativ, pentru ca orice finantist specializat pe buget ne poate explica ca banii, daca sunt rotiti in economia nationala, nu sunt deloc pierduti, asa cum ar fi daca am importa tehnica de lupta din afara.
Fata de calitatea inferioara a unui produs romanesc fata de unul strain, in speta TR vs Leo A6, nu stiu ce va fi, dar chiar daca tancul romanesc, previzibil as spune, se va dovedi un pic inferior tancului german, nici acest lucru nu ar fi o problema. Asa cum stim cu totii tancul nu este racheta AA. O racheta daca este inferioara tehnic, o lansezi degeaba, pe cand tancul este doar o rotita intr-un angrenaj. In lupta cu tancuri, putem spune fara sa gresim prea mult, ca tancul in sine nu este cel mai important element, ci modul cum respectivul tanc este sustinut. De altfel specialistii in tancuri, oameni care au incaruntit comandand batalioane de tancuri romanesti, au fost foarte transanti: prefera un car de lupta produs in Romania, chiar ceva mai putin performant, unui varf de gama importat la cheie, mai ales din punct de vedere al logistici in caz de razboi, dar si al mentenantei pe timp de pace.
Chiar daca TR-ul nostru ar fi inferior unui tanc inamic, sa zicem T-90, modul cum MLI-urile, infanteria, aviatia, infanteria mecanizata, logistica, etc, l-ar sustine pe campul de lupta ar face toata diferenta. Aici ar trebui adaugat si faptul ca daca l-am construi partial in tara l-am putea adapta mai bine nevoilor noastre specifice si de mentenanta, decat daca am cumpara un produs generalist, iar pe de alta parte trebuie tinut cont de aportul inaltei tehnologii importate/dezvoltate in industria militara si valentele ei in aplicatile civile, cu alte cuvinte se poate realiza un transfer de tehnologie din sistemul militar catre industria civila, transfer care se poate dovedi foarte banos. Cel mai bun astfel de exemplu este SUA.
Shermanul american, o gluma macabra de tanc, a castigat in fata Panzerelor germane, datorita logisticii mult superioare si sutinerii aviatiei. La sfarsitul razboiului s-a dovedit ca majoritatea tancurilor germane pierdute pe frontul de vest au cazut victima aviatiei aliate sau lantului propriu logistic, care a lasat tancurile fara combustibil sau piese de schimb. Fara aviatie inamica deasupra turelelor si cu rezervoarele pline, indiferent de numarul imens de Shermanuri, Aliatii se mai bateau si astazi cu Panzerele germane prin tufisurile Normadiei. Panzer: Sherman=4-1, cu arbitrul (aviatia) 100% de partea americanilor, dar daca nu aveau suprematia aeriana, care ar fi fost scorul?! 🙂
Asadar tancul in sine poate fi mai slab fata de oponentul sau, dar poate castiga daca are o sustinere mai buna, o logistica mai solida, echipaje mai bine pregatite. De fapt eu, care nu sunt deloc specialist in tancuri, as pune pe primul plan sustinerea logistica a batalioanelor de tancuri romanesti, dotarea infanteriei de sprijin cu racheta AA si AT suficiente, dotarea cu camioane de transport , cu sisteme AA mobile, piese de schimb si carburanti, totul garnisit cu o pregatire cat mai buna a echipajelor. Tancuri noi…ei bine pe astea le-as cumpara ultimele…
Atunci as fi linstit sufleteste daca tancurile noastre, chiar inferioare, ar avea de infruntat Armata rusesc.
Si DA as prefer 150 de TR-85M1 bine asigurate cu MLi-uri si TBT, dotate cu rachete AT si o infanterie ultra-mobila, in fata a 50 de Leopard A7, mai ales in defensiva, dar si in ofensiva…nimeni nu spune ca trebuie ca tancurile mele sa inainteze in varf de sageata cu MLI-urile la mijloc, ci dimpotriva pot trimite cercetarea si apoi racheta AT cu raza de 8-10 kilometri direct in turelele inamice…Totul depinde de cine comanda si cine conduce tancurile, dar din ce stiu eu, preferinta va fi intotdeauna pentru un numar de tunuri in plus. Asta apropos de articolul recent despre trupele de cavalerie sau cercetare prin lupta si tesatre a inamicului. Daca sti unde sunt, iar inamicul este in inferioritate numerica il mananci repede.
Practic nu pretul este important atunci cand respectiva tehnica de lupta este construita la tine in tara, ci faptul ca industria ta militara are de lucru.
Articol scris in urma schimbului de replici prelungit cu Stelian, caruia ii multumesc pentru acest lucru.
GeorgeGMT