Zic americanii ca F-35, variantele “B” si ”C”, nu prea sunt supersonice, adica sunt, dar nu pot zbura, pana la urma ar putea zbura supersonic insa doar pentru foarte, foarte scurt timp pe motiv de avarii structurale si dezlipirea tablei „Lindab” de le confera o parte din invizibilitatea radar.
Aflam astfel ca cel mai napastuit de soarta ar fi chiar F-35 C-ul marinei militare de razboi cu portavioane, varianta incriminata avand cele mai putine sanse sa sustina viteza supersonica si sa se intoarca cu bine din misiune.
In urma testelor doua ar fi problemele, prima ar fi ca aeronavele “B” si “C” vor suferi avarii in zona sectiunii derivelor daca zborul supersonic dureaza prea mult, in fapt zborul ar trebui sa fie cat mai scurt spre deloc, iar cea de-a doua survine de la invelisul radar-absorbant care si el se duce, de fapt nu se duce ci ramane in urma avionului si astfel (precum Cenusareasa la miezul noptii) aparatul se transforma dintr-unul stealth intr-un punctisor stralucitor pe radarul inamic.
Ori asta inseamna ca F-35 C nu prea poate intercepta aparate inamice, nu le poate evita, asta in conditiile in care oricum avea picioare scurte (viteza maxima mica si fara posibilitatea supercroazierei), dar mai inseamna si faptul ca intr-o lupta aeriana aparatul intra de la inceput cu o aripa mai scurta.
S-a ajuns astfel la recomandarea de a nu mentine activa postcombustia mai mult de un minut odata.
Deficientele sunt mult prea scump de remediat si cel mai probabil ca situatia va ramane asa cum este acum. Singurele masuri avute in vedere au legatura cu ajustarea modului de operare a aparatului.
Avariile suferite de avion in timpul zborului supersonic pot aduce probleme atat sectiunii din spate cat si antenelor care isi fac veacul prin zona si se pare ca sunt destule.
Cu alte cuvinte, F-35 “B” si ”C” sunt aparate multirol cel mult transonice. Raportul nu face nici o referire la varianta F-35 A, nici ca da, nici ca ba, asadar nu stim exact, se discuta doar despre “B” si “C”.
Primele probleme cu deteriorarea invelisului antiradar in parcul de F-35 B au fost observate acum mai bine de un an, inclusiv de englezi. Pana in vara lui 219 in total au fost catalogate un numar de 873 probleme de remediat in programul F-35, dintre care 13 sunt de categoria 1, adica deosebit de grave dupa definitia U.S. Air Force: „may cause death or severe injury; may cause loss or major damage to a weapon system; critically restricts the combat readiness capabilities of the using organisation; or results in a production line stoppage”. Doar programul avionicii ambarcate are identificate peste 900 de „bug”-uri.
La inceputul anului Pentagonul a publicat un raport in care se sustine ca tunul gatling cal. 25 mm de pe F-35 A nu trage „drept”, fiind dezaliniat fata de sistemul de tintire si in plus reculul a dus la fisuri in montura tunului in fuselaj si la fisuri in invelis.
In aprilie 2020, Departamentul Apararii al SUA a anuntat ca 5 dintre cele 13 probleme de categoria 1 au fost rezolvate, iar 5 au fost retrogradate in categoria inferioara de risc dupa corectii partiale. Insa alte 4 defecte in categoria de risc 1 au fost adaugate, producatorul promitand ca acestea sa fie rezolvate pana la sfarsitul lui 2020 cu corectii de programe SW.
Ori asa succesuri sa tot fie, bagi +400 de miliarde de dolari intr-un program ca sa obtii un aparat transonic care nu prea poate supersonic?!
Sigur, americanii isi fac singuri curaj:
- oricum – spun ei – supersonic nu era prea recomandabil ca-si dadea de gol pozitia in IR. Ei na, dar F-22 Raptor nu-si da de gol pozitia in supercroaziera? Ah, da Raptorul nu merge la export…
- F-35 are un radar magnific, vede primul, trage primul, inamicul cade mort. Poate, da’ poate si inamicu’ are radar, poate te gineste asa, mai ochiometric, poate nu functioneaza Lindab-ul de la F-35 ca-n cartulie si te vede ala. Ce faci atunci, ca inamicu’ are supercroaziera si dintr-un salt e la gatul tau?
- Viteza nu-i atat de importanta, cvasi-majoritatea misiunilor se fac la pas, subsonic. In aviatia militara, de orice fel, viteza e mama succesului, ai viteza ai parte, n-ai viteza n-ai nici zile multe, iar intr-o lupta de aproape – sa-i zicem dogfight – fara viteza mai bine nici nu vii, pe motiv ca la primul viraj pierzi viteza, ala din spatele tau nu pierde ca-i da talpa, vine dupa tine si cu asta basta.
- Vine inamicul sangeros sa-ti trosneasca portavionul (“B”-ul si “C”-ul fiind aeronave ambarcate), tu – curajos – ridici aviatia de ti-a dat-o statul tau, in speta F-35 B/C, da’ ce te faci ca dusmanu’ zboara supersonic cat vrea muschiu’ lui, tu mai transonic, cum te tii dupa el, cum il interceptezi, cum dai sa fugi, cum dai sa-l prinzi?
Oricum am privi aceasta situatie ea reprezinta un esec de anvergura pentru programul JSF si o mare hiba pentru aparatele respective. Viteza maxima scade fulminant de la 2000 km/h (1,6 M) la sub 1200 km/h si despre ce inseamna acest “sub 1200 km/h” doar americanii stiu cat de “sub” este, pentru ca s-ar putea sa fie “sub” mult si atunci problemele se incetoseaza, F-35 C al US Navy avand nevoie de escorta F/A-18 Super Hornet E/F, iar mai tarziu al F/A XX, adica de la aparatul de generatie a V-a/VI-a pe care US Navy si-l va dezvolta singura dupa pacalelala pe care si-a luat-o cu programul JSF, pentru ca se pare ca marina va iesi cea mai tavalita din acest marasm.
Si ne mai intrebam cu ceva timp in urma ce motiv are US Navy sa-si croiasca F/A XX-ul de capul ei daca va primi in curand hoarde intregi de F-35 C. Ori in acest context motivatia nu cred sa mai fie prea amplu dezbatuta. Stiau ei saracii ce stiau…
Mai clar, in cazul F-35 B, chiar si la viteze relativ modeste – Mach 1,3 – stratul protector anti-radar se dezintegreaza pur si simplu pe lateralele aparatului, in timp ce la F-35 C situatia este chiar mai grava, la viteza supersonica apar avarii structurale in sectiunea derivelor (ampenajului vertical). Dar aceste probleme nu sunt chiar noi, erau cunoscute, inca de anul trecut cand F-35 C a fost declarat partial operational (I.O.C.).
S-a tot sperat ca, dat fiind numarul relativ mic de unitati construite in variantele B si C, aceste neajunsuri pot fi corectate, din pacate insa Pentagonul a anuntat ca lucrurile vor ramane asa, costurile necesare reproiectarii aparatelor ar fi mai mari decat beneficiile si ca cele doua variante ale F-35 pot fi operate fara probleme adaptand tactica.
F-35 Joint Program Office declarand:
„The [deficiency report] was closed under the category of ‘no plan to correct,’ which is used by the F-35 team when the operator value provided by a complete fix does not justify the estimated cost of that fix. In this case, the solution would require a lengthy development and flight testing of a material coating that can tolerate the flight environment for unlimited time while satisfying the weight and other requirements of a control surface. Instead, the issue is being addressed procedurally by imposing a time limit on high-speed flight.”
P.S. In vremurile bune, in care URSS era super-putere (daca un astfel de pocinog se intampla in Uniune), cativa mai multi tot ajungeau prin Gulag. Poate nu toti cei implicati, dar ajungeau destui, astazi nu cred sa fie nimeni luat de gat si trimis in fata Onoratei Instante sa-i dea Onorata cateva pedepse consecutive pe viata.
P.P.S. Pai daca in caietu’ de sarcini si-n contractu’ semnat scrie ca avionu’ tre’ sa fie supersonic si el nu e, nu-i vremea de haine vargate si ghiulea de picior?!
Pentru ca – lasand la o parte tonul glumet, Infanteria Marina s-a pricopsit pe cap cu un aparat handicapat, US Navy la fel, doar US Air Forces pare sa fi scapat in castigator, desi de mirare ar fi ca F-35 A sa poata zburda supersonic in timp ce fratii lui cvasi-gemeni au pas de melcisor…
GeorgeGMT