Pentru Boeing pare ca s-au aliniat planetele intru falimentul companiei si, desi raul vine dinspre conducerea acestei firme de foarte mare traditie in aeronautica (singuri si-au taiat si inca mai traforeaza craca de sub picioare), nici pe segmentul militar lucrurile nu le merg foarte bine.
F 15 se apropie de sfarsitul carierei, vin tare din urma aparatele de generatia a V-a si a VI-a, elicopterele par s-o duca ceva mai bine, dar nu stralucit (CH-47 Chinook si AH-64 Apache), iar F/A-18 Super Hornet Block III nu prea mai este dorit de nimeni nici macar de catre clientul sau principal US Navy.
Mai exact, marina americana a anuntat ca nu mai doreste sa cumpere alte aparate Super Hornet dupa anul fiscal 2022 si ca isi va indrepta fondurile astfel economisite catre alte programe, cum ar fi aparatul de generatie a VI-a F/A-XX – NGAD (Next Generation Air Dominance).
Bafta Boeing este lobbyul din Congres care sustine achizitia de noi aparate (mai ales pentru pastrarea slujbelor), astfel incat este posibil ca vanzarile catre US Navy sa continue si in anii ce vin, dar semnalul este clar: nimeni nu prea mai doreste sa cumpere Super Hornetul celor de la Boeing.
La export lucrurile merg chiar mai rau, singurele doua natiuni care au achizitionat Super Hornet Block III sunt Australia(2007) si Kuwaitul (2018), in rest esecuri pe toata linia, in favoarea F 35, Rafale sau Gripen E/F in Brazilia.
Unul dintre argumentele US Navy este ca aparatele cumparate acum ar trebui folosite pana prin 2050, un lucru greu de conceput pentru o platforma de generatia 4++, cu atat mai mult cu cat la orizontul acelor ani, aparatele de generatie a V-a si a VI-a ar fi dominante in aviatiile tarilor importante.
Actuala platforma (F/A-18 Super Hornet Block III) in ciuda modernizarilor aduse, nu este stealth si nici nu poate integra viitoarele sisteme de arme, razboi electronic etc care sunt deja in dezvoltare, fiind in esenta un capat de drum. Unul foarte onorabil, dar tot capat de drum este…
De asemenea ar mai fi si problema F/A-18 E/F care sunt deja in dotarea US Navy si care pot fi relativ usor si ieftin aduse la standardul Block III, iar acest lucru face ca achizitia de aparate noi sa fie cu totul de neluat in calcul.
Astfel ca deocamdata US Navy va cumpera 12 aparate in 2022 (mai departe nu se stie), dar chiar si asa, Super Hornetul este cu un picior in groapa si sansa ca aparatul sa mai fie comandat de marina dincolo de anul 2024 este nesemnificativa.
Exportul ar fi o varianta, dar Hornetul si Super Hornetul dupa el n-a avut niciodata succesul la export inregistrat de F 16. Iar astazi, cu exceptia celor doua tari amintite mai sus, nu se intrevad contracte semnificative pentru Block III, poate lobbyul american sa mai convinga ceva tari de prin Golf sa tina in viata linia de fabricatie a Boeing, in rest F 35 il cam scoate de pe toate pietele, inclusiv de pe cele traditionale, cum ar fi Australia (care a ales F 35A).
Si toate acestea se intampla dupa ce in bugetul pentru 2019 US Navy avea planuri ambitioase de a cumpara 110 Bloc III in urmatorii cinci ani.
La export, sperantele Boeing atarna inca de Canada si India, cu o posibila achizitie de 57 de aparate pentru portavioanele sale, desi aici nu exista nici macar negocieri demarate, iar companiile americane nu au vandut aparate de lupta in India pana acum.
Ar mai fi Finlanda, dar a pierdut in Elvetia (tara care opereaza inca F/A-18 Hornet), Spania se pare ca nu va mai folosi Hornetul ci il va inlocui cu Eurofighter.
Un succes, dar mai cu mana dusa la spate, va fi achizitia germana de F/A-18 Super Hornet Block III, dar Berlinul a fost fortat sa cumpere pentru ca are o obligatie de a pune la dispozitia NATO un anumit numar de aparate care sa poata folosi bombe nucleare tactice, iar Eurofighterul nu este omologat pentru asa ceva.
Deocamdata F 15EX are parte de comenzi din partea US Air Forces, iar Boeing spera la un total de 23 de miliarde de dolari – in anii ce vin – in comenzi noi pentru EX, asta si pentru ca aparatele F 15C/D apartinand Garzii Nationale sunt spre capat de drum iar F 35A nu are multe din calitatiile F 15. Din pacate F 15 nu are mari veleitati la export, doar sauditi si israelienii s-au incumetat sa cumpere aparatul.
Ar fi de remarcat ca nici F/A 18 Hornet si nici F 15 Eagle nu sunt de facto produse Boeing, ele intrand in portofoliul companiei din Seattle odata cu achizitia McDonnell Douglas in 1997. Iar daca stam drept, nici CH 47 Chinook nu este dezvoltat de Boeing ci de catre compania Vertol, iar AH 64 Apache a ajuns si el la Boeing odata cu achizitia McDonnell Douglas.
Harpoon nu mai are nici ea viitorul in fata, LRSAM si NSM ii cam iau painea de la gura, iar pe zona aviatiei civile, ei bine, acolo Boeing chiar ca si-a batut joc de numele ei, aruncand la gunoi un prestigiu castigat in zeci de ani.
Singura raza de lumina vine din programul T-X acolo unde Boeing si Saab au castigat si vor dezvolta impreuna viitorul aparat de antrenament avansat american T-7 Red Hawk, asta daca nu cumva Boeing o va da in bara si in acest program.
Si-i pacat, Super Hornetul ramane aparatul meu favorit si ar fi trebuit sa-l studiem cu mai multa atentie. Este mult mai putin pretentios decat F 16, zboara de pe piste ceva mai sumar amenajate, nu-i trebuie obligatoriu hangar climatizat, nu are tendinta sa “traga” toate cele de pe pista si are o constitutie ceva mai robusta
Dar este doar opinia mea…
GeorgeGMT