Sa trecem in revista noastra de front pe generalul Georgescu, un ofiter de exceptie al Armatei Regale Romane dar si un tehnician desavarsit. Participant la razboiul balcanic, primul razboi mondial si al doilea razboi mondial, ar fi meritat o pensie demna si respectul generatiei care a urmat dupa dansul. Nu a fost asa, sub indrumarea marelui prieten de la rasarit, generalul a murit la Sighet, fara a avea in prezent macar un mormant identificat.
Inainte de a intra in detalii cu privire la acest ofiter de exceptie si general al armatei regale romane, consider episoadele Sighet, Aiud, Gherla ca fiind cele mai nerge din istoria Romaniei. Fiecare viata are sacralitatea ei insa cand distrugi valorile unei natiuni, o distrugi pana la nivel de ADN.
Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe cei decedati in aceste inchisori, caci nici in prezent nu li s-a facut o minima dreptate. Vom ramane doar cu un memorial al durerii si atat.
Povestea generalului Georgescu incepe la Craiova in 1886. Devine absolvent al scolii militare de ofiteri de artilerie, geniu si marina in 1907 si ulterior al Scolii Superioare de Razboi. La incheierea primului razboi mondial Georgescu este numit aghiotant al lui Iancu Cavaler de Flondor, nobil al imperiului austro-ungar de origine romana si unul din artizanii Unirii Bucovinei cu Regatul.
Incepand cu 1925 Georgescu ocupa functia de sef de stat major al inspectoratului de arma pentru geniu. La fel ca si alti generali mentionati in aceasta serie de articole, Phleps, Schwab, Hanzu, Georgescu atrage atentia cu privire la dotarea armatei mai ales din perspectiva tehnica.
In 1927 este inaintat la gradul de colonel inainte de termen si se ocupa de introducerea primelor notiuni de electronica in randul armatei regale romane. In 1928 elaboreaza un manual care alineaza Informatiile ca domeniu militar cu transmisiunile. Manualul poarta titlul: “Informatiile, transmisiunile, ascultarea”. Ca urmare a rezultatelor exceptionale avute colonelul primeste comanda Regimentului 2 pionieri. Asupra acestei unitati militare ar trebui sa ne oprim putin, regimentul nu era unul oarecare, ci era o unitate emblematica pentru armata regala romana. Unitatea in discutie primeste statut de garda prin decretul regal nr 19 din 4 ianuarie 1937 de catre Rege, avand in vedere ca pastra traditile de lupta ale celui mai vechi batalion de geniu, infiintat in 1860. Asadar comanda unei astfel de unitati insemna o demnitate mai intai de toate.
Mai departe, dupa cum era si normal pentru un ofiter de exceptie, colonelul devine comandantul scolii de aplicatie pentru geniu iar la scurt timp urmeaza avansarea la gradul de general de brigada. Este apreciat de comandatii sai, dar si de Rege pentru activitatea depusa. Un merit al sau – deseori trecut cu vederea – este ca generalul avea o conceptie europeana intelegand importanta aliantelor si in subisidiar a interoperabilitatii. Generalul Georgescu este cel care a adus brigada de transmisiuni Bucuresti la standardul operational care permitea posibilitatea cooperarii cu structuri similare din Europa. In vederea accederii spre gradul de general de divizie, generalul de brigada primeste comanda Diviziei 18 Infanterie Sibiu unde obtine de asmenea rezultate exceptionale. Desi functia prevedea o oarecare distanta fata de “obsesia” generalului cu privire la inzestrarea armatei, in volumul “Veterani in slujba patriei” – Vol I al colonelului (r) Chiper gasim o recurenta spre aceasta tematica si citam evaluarea superiorului sau de la vremea respectiva: „Generalul Grigore Georgescu merită să fie numit la comanda unui Corp de Armată sau să i se încredințeze conducerea Inspectoratului Geniului, pentru care îl cred cel mai indicat în aceste timpuri tulburi, când înzestrarea armatei necesită specialiști de valoare la toate serviciile și armele ei.”
In conextul inceperii celui de-al doilea razboi mondial, generalul este cooptat in guvernul Antonescu pe functia de ministru al lucrarilor publice. Generalul fiind un om echilibrat a intrat in coflict cu Ion Antonescu pe chestiuni de politica si este demis din guvern si mai apoi trimis pe front.
Insufland fiului sau valori precum demnitatea si onoarea dupa incheierea studiilor Eugeniu Georgescu, sef al promotiei 1942 al Scolii Militare de Geniu solicita in scris plecarea pe front in cadrul Batalionului 2 Pionieri de Munte. Fiul generalului cade la datorie in toamna anului 1943. Nu pot aici decat sa observ o similitudine cu un alt ofiter de exceptie pe care am avut onoarea sa-l aduc in fata dumneavoastra, respectiv general de corp de armata Danila Pop/Papp si al sau fiu, sublocotenetul Florian Pop, cazut pe front in Galitia fiind in lina I.
Si aceasta poveste a unui ofiter roman exceptional se incheie tragic dupa cum v-am mentionat la inceput, astfel dupa anul 1946 generalul in varsta de 60 de ani la vremea respectiva este retinut de sovietici si supus unor procese pentru ca a facut parte din guvernul Ion Antonescu, desi s-a opus public si flagrant maresalului. Initial a fost incarcerat la inchisoarea militara “Uranus”si in urma procesului in fata Tribualului Poporului cu verdict venit in plic de la rusi, este condamnat la 10 ani de teminta grea. La pronuntarea verdictului s-au auzit aceleasi cuvinte sub care multi demintari romani si-au gasit sfarsitul: “participare la razboiul soldat cu crime impotriva poporului sovietic”. Generalul bolnav de necrutatoarea maladie Parkinson mai afla desigur ca familia sa a fost evacuta din casa iar bunurile confiscate. Ulterior pedeapsa i-a fost comutata in cea de 3 ani temnita grea.
Se stinge din viata la Sighet in data de 27 aprilie 1952 si este aruncat intr-o groapa comuna, iar familia afla ca generalul a decedat patru ani mai tarziu, in 1956. Desi trebuia eliberat cu mult timp inainte, el a fost detinut fara temei juridic, pedeapsa fiind deja ispasita.
Ramasitele sale pamantesti nu au fost identificate nici in prezent.
Ca un testament al caracterului acestui ofiter ramane in istorie consemnat faptul ca in urma decorarii cu Ordinul “Coroana Romaniei” a fost si impropietarit cu un teren in zona Cotroceni. Generalul doneaza acest teren pentru ridicarea unui monument pe care astazi il apreciem ca Monumentul Eroilor Geniști „Leul de la Cotroceni”.
Ma semnez al vostru lt(rez)
Surse:
Maior (ret) Walther-Peer Fellgiebel – Purtatorii Crucii de Cavaler ai Crucii de Fier 1939-1945 / Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.
(informatie suplimentara: ofiterul si scriitorul Walther-Peer Fellgiebel este fiul generalului prusac Erich Fellgiebel, torturat si executat la 4 spetembrie 1944 pentru rolul avut in tentativa de asasinat a lui Hitler din 20 Iulie 1944. A ramas consemnat ca nici sub torutura g-ralul Fellgiebel nu a deconspirat numele celor care au actionat in complot)
Marius Bâzu, Un pionier al electronicii românești – Generalul Grigore Georgescu, prezentare la Sesiunea anuală a Diviziei de Istoria Tehnicii – CRIFST Academia Română, 26 septembrie 2018
Revista arhivelor militare nationale – http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_072_2016.pdf
http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2019_05_02.pdf
Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva provenite din arma Geniu: http://acmrrag.ro/personalitati-marcante-al-armei-geniu/in-memoriam-general-de-divizie-grigore-costica-georgescu/
Cartea Regimentul 30 Garda “Mihai Viteazul”, Corneliu Andonie Horia Vladimir Serbanescu, Emil Boboescu – Editura Militara