Are si inca una semnificativa, dar sa explicam.
Probabil ca multi dintre voi s-au mirat de miscarea suedezilor, ce-i aia ” red air market” si la ce-i dansa utila?!
Ei bine suedezii s-au miscat spre piata avioanelor folosite in antrenamente ca avioane agresoare pentru ca aceasta piata nu numai ca este in crestere dar s-a si privatizat de ceva timp, privatizare in sensul ca fortele aeriene care-si permit asa ceva prefera sa inchirieze, cand au nevoie, cateva avioane – cu tot cu piloti – pentru antrenamentul propriilor forte, decat sa aiba o flota proprie de antrenament, desi americanii au in acest moment astfel de unitati si intentioneaza sa-si dezvolte un avion dedicat, dar toate astea intr-un viitor incert si indepartat.
Chestie de buget, cateodata este mai rentabil sa inchiriezei ceva ce-ti trebuie doar pe termen scurt decat sa-l cumperi si sa ai cheltuieli permanente.
Dar suedezii au o problema de costuri in sensul ca pe piata avioanelor „agresoare” gasim deja foarte multe avioane militare mai vechi, retrase din serviciul operativ de aviatiile militare si puse pe taraba la preturi cu adevarat mici.
Cel mai cunoscut aparat, in acest sens, este Mirage F1, avion care se gaseste in cantitati serioase. Francezii au vandut in septembrie 2017 catre Textron Airborne Solutions numai putin de 63 de aparate, 150 de motoare etc. Planurile Textron sunt simple; sa inchirieze aparatele catre US Air Forces ca avioane ”inamice” in jocurile de razboi cunoscute ca ‘Red Flag’.
Necesarul americanilor s-ar ridica la 150 de avioane pe an.
Textronul ne spune ca vrea sa faca cu avioanele: ‘‘Textron is planning to retrofit the F1s with modern avionics systems such as digital radio frequency memory jamming capabilities and upgraded radars. The requirements we’re seeing the air force describe clearly include a modern radar such as AESA or a highly capable mechanically scanned array radar.”
Pentru urmatorii zece ani se estimeaza ca piata americana ar valora 7,5 miliarde de dolari, cu un necesar de 37 de mii de ore de zbor.
Iar Textron nu este nici pe departe singura companie care ofera astfel de servicii, Draken International este acum sub contract cu Pentagonul, compania avand un inventar de format din AERO VODOCHODY L-159E ALCA, Douglas A-4 Skyhawk, AERMACCHI MB-339CB, MiG 21 BIS, Aero L-39 Albatros, cam 80 de aparate cu totul.
Sud-africanii de la Paramount Group sunt si ei in acelasi tip de afacere. Au cumparat si ei 4 Mirage F 1 de la guvernul francez de curand, aeronave care se alatura restului de Mirage F1 achizitionate de la fortele aeriene sud-africane inca din 2008.
Ca sa va faceti o idee despre adancimea acestei piete si despre banii care se invart in jurul acestui tip de afacere, pentru 2017 este estimata o suma – la nivel global – de 18,6 miliarde de dolari, iar pentru 2027 de 23,4 miliarde de dolari.
Asadar pentru cei care priveau cu uimire si usoara condoscenta Gripen Aggressor, sper ca aceste cifre sa-i readuca cu picioarele pe pamant. Exista o piata uriasa si companii private care detin o flota de avioane militare net superioara majoritatii tarilor lumii. Daca ne uitam doar la Textron, cu ale sale 63 de Mirage F1 proaspat cumparate, si facem comparatia cu cele 26-28 de MiG 21 Lancer plus 12 F 16MLU romanesti, sau cu cele 14 Gripen unguresti si cehesti etc, ajungem la o concluzie deja celebra;
”I have successfully privatized world peace”
GeorgeGMT