Pentru toți cei speriați, care au impresia că nu trebuie să scoatem un sunet pentru că Rusia e tare și n-avem nici o șansa, m-am gândit să reamintesc episoade din istoria conflictelor cu marele vecin de la răsărit (și nu numai), pentru a-și face o idee mai clară despre ce a însemnat și înseamnă Armata Română.
Astăzi va redau traducerea unui articol publicat de site-ul worldwar2.ro, privitor la operațiunile Grupului 8 Asalt al Aviației Regale Române, în al Doilea Război Mondial:
Pe 11 Mai 1943, Grupul 8 Vânătoare devine Grupul 8 Asalt. Trei zile mai târziu, piloții și mecanicii săi au fost trimiși la Kirovograd, unde au început antrenamentul pe Hs-129B2 cu instructori germani. Până în august 1943 ei depășiseră dificultățile zborului pe bimotoare și erau gata pentru acțiune.
Pe 10 august Grupul 8 Asalt s-a deplasat pe front, pe aerodromul Kramatorskaya, după o scurtă ședere la Mariupol. Era format din trei escadrile: 41, 42 și 60. Lt.col.av. Duţu Vasiliu, noul comandant, s-a alăturat grupului, înlocuindu-l pe cpt.av. Ioan Cara. Prima misiune a fost executată pe 15 august de către 12 Hs-129B2, cu rezultate bune. Ca urmare, bombardiere IL-2 au atacat aerodromul, în după amiaza aceleiaşi zile, distrugând un avion.
Pe 17 august, Grupul a executat 46 de ieșiri împotriva concentrărilor de trupe sovietice. Serviciile de informații germane au interceptat transmisiuni sovietice în care spuneau că este imposibil să avanseze din cauza atacurilor avioanelor de asalt românești. Aerodromul a fost atacat din nou. Prima pierdere s-a produs pe 19 august, când adj.av. Petre Sârbu a fost grav rănit. A reușit să revină la aerodrom dar s-a prăbușit și a murit.
Misiunile au continuat în zilele următoare. Adj.av.Dumitru Marinescu a primit Crucea de Fier clasa a 2-a pe 23 august, pentru distrugerea unui tun AA mobil sovietic, în cursul celei de-a patra misiuni din acea zi, când 8 Hs-129B2 au lovit cu grenade infanteria sovietică. A fost avariat grav și abia a reușit să revină la Kramatorskaya, unde a aterizat forțat.
Grupul a îndeplinit o misiune specială de recunoaștere pe 30 august într-o zonă de pe râul Mius. Luftwaffe pierduse deja avioane FW 189 din cauza puternicei apărări AA a obiectivului. Patru avioane comandate de adj.av. Dumitru Marinescu au decolat înaintea zorilor. Au zburat foarte jos, deasupra Mării Azov, au depășit Taganrog nedetectați și au virat stânga pe valea Donetkului la aceeași altitudine. Când a răsărit soarele s-au îndreptat spre vest și au trecut peste țintă la 60-70m altitudine, filmând. Surpriza a fost totală, deoarece tunarii AA sovietici nu se așteptaseră să le vina avioane ale Axei dinspre est. După ce au aterizat înapoi la aerodrom, Grupul 8 Asalt și-a concentrat forțele cu scopul de a lovi depozitele de carburanți și muniții descoperite acolo. Escadrila 41 s-a stabilit să meargă pe ruta utilizată de zborul de recunoaștere, Escadrila 42 să zboare la mare altitudine și să atace în picaj, în timp ce Escadrila 60 urma să atace dinspre vest și să atragă asupra să majoritatea focului AA sovietic. Obiectivul a fost distrus, fără pierderi însemnate.
Un Hs-129B2 în camuflaj de iarnă, aparținând Escadrilei 41
Din cauza situației de pe front, Grupul a trebuit să se mute în septembrie pe aerodromul Stary Blizntzy, dar fluxul misiunilor de sprijin aerian a continuat din cauză că forțele Axei din sector se aflau sub o presiune ridicată. În cursul întoarcerii dintr-o astfel de misiune, pe 10 septembrie, s-a produs un incident foarte ciudat. Cele 16 Hs-129 zburau foarte jos, ca de obicei, la 10-15m. Dintr-un lan de porumb, un T-34 camuflat a tras un proiectil care a retezat o parte a aripii avionului Oblt. Dieter Otrh, ofițerul german de legătură. Avionul s-a prăbușit și a explodat imediat. Restul avioanelor au luat rapid altitudine și au descoperit, ascunse, 8 T-34 care se înfiltraseră în spatele liniilor Axei. Au revenit la aerodrom, au reîncărcat muniția și au revenit la lanul cu porumb. În 10 minute totul a fost distrus.
În ziua următoare, adj.av. Teodor Zăbavă, unul dintre așii fostului Grup 8 Vânătoare (11 victorii aeriene) a fost doborât de artileria antiaeriană sovietică dar a reușit să revină la unitate după o zi. Pe 19 septembrie, adj.av. Ion Enache a fost avariat de tunurile AA și determinat să aterizeze forțat cu avionul sau, al treilea în două săptămâni de front ! Uimitor, a supraviețuit și de data asta iar Hs-129 a putut fi reparat.
Situația frontului a făcut ca Grupul 8 Asalt să trebuiască să se mute din nou: întâi la Melitopol apoi la Kherson. Ziua de 6 octombrie a fost o zi “normala” pentru unitatea românească. Misiunile au mers una după alta. Totuși, pentru adj.av. Gheorghe Zamfir s-a dovedit a fi o adevărată experiență. În timpul unui atac asupra blindatelor sovietice, în apropierea satului Shirokoe, avionul sau a fost lovit cu tir de 20mm, chiar când își lansase bombele. Un proiectil s-a oprit în blindajul din spatele sau. A reușit să-l aducă înapoi la aerodrom. După 10 minute a decolat pentru altă misiune și în alt avion. De data aceasta au atacat pozitiii de artilerie la Alexandrovka. Un tanc bine camuflat a tras o lovitură norocoasă care l-a lovit în fuselaj și i-a tăiat jumătate din comenzi. Abia a reușit să revină la aerodrom unde avionul s-a rupt în două când îl rula pe pistă. După 30 de minute era din nou în aer. Formația de Hs-129B2 a atacat o concentrare de trupe sovietice la Guterka. În timp ce trăgea cu armamentul de bord, un proiectil incendiar i-a lovit muniția care a început să explodeze. Cu avionul în flăcări s-a îndreptat spre linia frontului. A reușit să-l pună jos și să iasă din avion la timp. Hs-129 a explodat. Adj.av. Gheorghe Claru a aterizat lângă epava arzândă, și-a luat la bord camaradul rănit și s-a întors cu el în siguranță la aerodrom.
Pe 26 Octombrie, 20 de Hs-129 au blocat un asalt sovietic asupra Nikolaev-ului. Prima data au eliminat mai multe baterii sovietice care încercau să neutralizeze puținele tunuri germane din sector. Pe drumul de întoarcere au surprins infanteria sovietică într-un sat aproape de front și au tras asupra ei toată muniția rămasă, lăsând puțini supraviețuitori pe străzile înguste. Comandamentul german din sector le-a mulțumit mai târziu pentru sprijin.
Pe 29 octombrie Grupul 8 Asalt s-a mutat la aerodromul Chaplinka. În cursul primelor zile din noiembrie, piloții români de pe Henschele practic au salvat Divizia 24 Infanterie care se retrăgea, urmată strâns de forțele sovietice. Au reușit să zboare 15-16 misiuni pe zi fiecare ! Nici un alt grup român nu a reușit atâtea ieșiri zilnice, cum a facut Grupul 8 Asalt atunci. Permanent a fost în aer o patrulă pentru a acoperi infanteriștii. Astfel au reușit să salveze viețile a mai mult de 10,000 de oameni. Cinci avioane de asalt au fost pierdute, ca și doi piloți. Ceilalți trei au fost salvați de camarazii lor.
Kherson, noiembrie 1943. Acest Hs-129B2 a aparținut Escadrilei 41
Pe 13 noiembrie Grupul a trebuit să fie relocat pe aerodromul Nikolaev. În ciuda condițiilor dificile de vreme, trupele de pe front aveau nevoie de ajutorul lor și au trebuit să intervină. Pe 5 decembrie 1943, 16 Hs-129B2 au surprins 12-15 T-34 ascunse într-o văioagă și le-au eliminat rapid. Apoi au continuat și au descoperit infanterie sovietică infiltrându-se în spatele liniilor Axei și au atacat-o, provocându-i multe pierderi. Grupul 8 Asalt a pierdut două avioane pe 15 decembrie dar numai un pilot a revenit la aerodrom: adj.av.Constantin “Gill” Georgescu. Celălalt a fost luat prizonier. Două zile mai târziu un alt Hs-129 a fost doborât. Adj.av.Ion Logofătu nu a supraviețuit prăbușirii.
Pe 7 ianuarie 1944 s-au mutat la Lepetika. Câteva accidente au dus la pierderea unora din cei mai buni piloți ai grupului. Întâi, cpt.av. Alfred Conrad a murit în timpul unui zbor de antrenament. Pe 27 ianuarie, slt.av. Ion Buda se întorcea din România cu un Hs-129 reparat. Îl luase pe adj.av. Teodor Zăbavă (asul Grupului 8 Asalt) ca pasager, în fuselaj. Din cauza ceții, avionul s-a prăbușit, ucigând ambii piloți.
La începutul lui februarie, Escadrilele 42 și 60 s-au mutat înapoi la Nikolaev. Escadrila 41 a rămas la Lepetika. Un nou comandant, cmdor.av. Luchian, a preluat grupul. Pe 1 februarie adj.av. Victor Dumbravă a fost lovit de artileria AA sovietică în timpul unei misiuni. Motorul stâng a fost avariat și a trebuit să execute o aterizare pe burtă. Adj.av. Vasile Pascu a aterizat aproape de el. Dumbravă a alergat spre celălalt Henschel, peste un lac înghețat. Gheață s-a rupt și a căzut în apa. Ud leoarcă, a reușit, în final, să ajungă la Pascu și s-a urcat în avion. Pascu a reușit, cu dificultate, să decoleze din zăpadă și l-a dus în siguranță la Lepetika, unde înghețatul Dumbravă a primit tratament medical de urgență. Adj. Pascu a fost citat pe întregul Corp Aerian.
Acest Hs-129B2 a aparținut Escadrilei 42 în iarna 1943/44. Remarcați camuflajul de iarnă.
Pe 2 aprilile 1944, Grupul 8 Asalt a fost redislocat în România, la Tecuci. Un nou comandant a preluat comanda: cpt.cdor.av. Gheorghe Botez. Cum sovieticii intraseră pe teritoriul român, misiunile au venit una după alta, până în jurul lui 20 aprilie când lucrurile s-au calmat. 11 piloți au părăsit grupul temporar pentru a aduce noi avioane din Polonia. Acestea au venit exact la timp pentru a lua parte la bătălia de la Târgu-Frumos.
Pe 1 mai Grupul a executat 40 de ieșiri, cele mai multe fără protecție de vânătoare. A fost nevoie de două misiuni (una cu 5 și alta cu 11 avioane) pentru a produce pierderi grele trupelor sovietice lângă satul Balş. Au fost văzute explozii mari. Apoi 10 Henschele au lovit ținte, la vest de Băiceni, iar alte 9 au atacat la est de Băiceni. Ultima misiune a fost executată asupra satului Hărmăneşti, chiar când o formație de Ju-88 se apropia de zonă. Circa 40 ieșiri au fost executate în acea zi.
Dar în ziua următoare sovieticii au declanșat atacul asupra unei linii ce se întindea între Liteni (10km nord de Târgu-Frumos) și râul Moldova. Linia a fost menținută, în general. Cea mai serioasă situație s-a produs între Giurgeşti și râul Siret unde cică 30-40 tancuri sovietice au pătruns până la Heleşteni. Grupul 8 Asalt a lovit forțele sovietice care avansau pe Dealul Ciobanului și formațiunile blindate sovietice de la nord de Heleşteni, distrugând trei tancuri. O a treia formație a atacat satul Principele Nicolae. Totuși sovieticii au reușit să avanseze 1.5 km la sud de Balş. Un Hs-129 a fost lovit de artileria AA dar pilotul a reușit să aterizeze pe burtă în liniile proprii.
Ofensivă sovietică a continuat pe 3 mai. Grupul 8 Asalt a atacat în zona Ruginoasa, bombardând tancurile care ajunseseră la Dealul Dâmbrovicioara și mitraliind infanteria de sprijin. O a două misiune a fost executată împotriva artileriei ușoare sovietice, pe același deal (cca 1km sud de Ruginoasa). O a treia formație s-a reîntors în zonă mai târziu și a atacat tancurile dar avioane P-39 sovietice au forțat jumătate din ele să rupă formația.
Pe 4 mai, Grupul 8 Asalt a executat două misiuni, totalizând 33 ieșiri. Prima a fost împotriva unei coloane sovietice, la nord de Heleşteni. Două tancuri au fost distruse. A doua formație a lovit infanteria sovietică la 3km sud de Ruginoasa și a distrus o secţie de tunuri AT. Pentru o scurtă perioadă au fost angajați de vânători sovietici și chiar IL-2-uri dar vânătorii români și germani au intervenit și i-au alungat.
Hs-129B2 pe un aerodrom din Moldova, vara 1944
Pe 12 mai, în timpul unui atac asupra unei coloane sovietice de infanterie și tancuri, adj.maj.av. Ștefan Pucas a văzut mai multe IL-2 îndreptându-se spre liniile românești. După ce a lansat bombele a atacat capul formației inamice. Proiectilele de 20mm au lovit muniția și Sturmovik-ul a explodat în aer.
În restul lunii mai Grupul a continuat să execute misiuni în sprijinul trupelor de pe front. Astfel, pe 1 iunie 1944 grupul se redusese la doar 15 avioane apte de zbor dar tot a reușit să execute 66 ieșiri, aruncând 35 tone de bombe. Pe 30 iunie 1944 Grupul s-a mutat pe aerodromul Matca-Tecuci de unde a continuat să-și execute misiunile. Pe 3 iulie adj.maj.av. Pucas și adj.a.v Victor Dumbravă au doborât câte un IL-2 fiecare.
Pe 20 august Fronturile 2 și 3 Ucrainene au declanșat Operațiunea Iași-Chișinău. Din cauza situației de pe front, Grupul 8 Asalt a fost dislocat pe aerodromul Gherăieşti, lângă Bacău. Henschelele românești au început să atace vârfurile de lance mecanizate sovietice. Adj.av. Nicolae Davidescu a fost doborât, pe 22 august, de P-39 sovietice în timp ce 3 Hs-129 au fost doborâte de artileria AA în ziua următoare. Unul din ei era adj.av. Dumitru Marinescu care aterizase să salveze un camarad doborât dar avionul sau a fost lovit de tirul sovietic și nu a mai reușit să decoleze. A fost luat prizonier dar a reușit să evadeze de mai multe ori.
Pe 23 august grupul s-a mutat pe aerodromul Ianca unde, a doua zi, germanii au postat sentinele înarmate lângă avioane. Piloții români au plecat la aerodromul Cioara-Doicesti unde au găsit trupe din Armata a 3-a și chiar pe comandantul acesteia, generalul Petre Dumitrescu. Infanteria a reocupat Ianca și a recapturat avioanele. Cele 17 Hs-129B2 au fost mutate la Craiova, unde Corpul Aerian Român se reorganiza. Grupul 8 Asalt a zburat numai o misiune, de acolo, la începutul lui septembrie, când 4 Henschele au atacat un convoi german pe Dunăre.
Pe 6 septembrie Escadrilele 41 și 42 s-au mutat pe aerodromul Balomir, pe frontul din Transilvania, de unde trebuiau să zboare împotriva forțelor germane și ungare. Numai că sovieticii care ocupau baza au arestat piloții și au confiscat avioanele. La intervenția Generalului de escadrila av. Emanoil Ionescu au fost eliberați și, pe 8 septembrie, primele 5 Hs-129 au făcut o recunoaștere armată în zona Ocna Mureșului – Târnava Mică și au bombardat trupe ungare. Alte cinci avioane au lovit o coloană inamică, distrugând 25 de camioane. A doua zi au efectuat 21 de ieșiri. Treptat, lucrurile deveniseră “normale”, din nou, pentru piloții de asalt. Pe 14 septembrie, 8 Henschele au surprins o coloană germană, la sud de Cluj și au distrus 18 tancuri. Alte 12 au atacat o coloană de camioane și căruțe, cu bune rezultate. Trei avioane au fost doborâte, unul de către artileria AA sovietică din cauza unei suspecte erori de identificare.
Pe 16 septembrie, Grupul 8 Asalt a intervenit în sprijinul Detașamentului Păuliş care se străduia, cu forțele sale reduse, să țină pe loc Divizia 1 Blindată ungară. 8 vehicule au fost distruse de cele 5 Hs-129. În cursul zilelor următoare avioanele românești de asalt au revenit de mai multe ori la Paulis. Pe 17 septembrie 8 Hs-129 au atacat în picaj blindatele Axei, distrugând 8 tancuri. După lansarea bombelor și-au descărcat tunurile și mitralierele în pozițiile infanteriei inamice.
În timp ce lua parte la bătălia de la Păuliş, Grupul 8 Asalt trebuia, de asemenea să asigure sprijin pentru forțele Armatei a 4-a care lupta în zona Turda. Pe 18 septembrie, 4 Hs-129 au atacat o coloană de 25 de camioane, la vest de oraș, provocând multe distrugeri. Au picat de la 1200m și au lansat bombele foarte precis. Au virat, după ieșirea din picaj, s-au aliniat și au trecut la joasă altitudine pe deasupra coloanei arzânde, trăgând cu armamentul de bord asupra rămășițelor, apoi au degajat, fără nicio pierdere. Între 8-19 septembrie grupul a executat 112 ieșiri. Pe 20 Escadrila 60 s-a alăturat Grupului, pe front.
Ofensivă sovieto-română a început pe 22 septembrie. 12 Hs-129 au atacat pozițiile infanteriei germane, lângă Cluj. Adj.av. Trifan Bulhac a fost lovit în motorul drept de un Bf-109G german.
Articol tradus de Eroul Bula