Zice lumea că râd de indieni și de performanțele lor în dezvoltarea tehnicii militare locale. Și așa este, nu poți să nu zâmbești măcar când vezi ce-au realizat cu programul Tejas sau tancul principal Arjun. Nu poți să nu razi când cumpără licență pentru tancuri T-90 de la ruși dar nu primesc și licență pentru proiectilele necesare.
Și cu toate miliardele pompate în industria militară (de stat) indigenă, progresele sunt, dar nu la nivelul așteptărilor.
Mai deunăzi, India a lansat în mod oficial programul de dezvoltare pentru avionul multirol de generația a V-a – AMCA – Advanced Medium Combat Aircraft. Că lansarea acestui program are sau nu legătură cu recenta luptă aeriană dusă cu Pakistanul nu știm, cert este că programul a fost oficial lansat deși India nu dispune nici pe departe de tehnologiile necesare.
Nu că indienii, ca națiune, ar fi mai proști decât americanii, rușii sau chinezii, dar ceea ce-i trage pe ei înapoi este, ca și în cazul României, corupția endemică care conduce la incompetența. Asta pe lângă lipsa bazei industriale și de cercetare-dezvoltare necesare.
Practic, industria aerospațială indiană nu este încă în stare să proiecteze și să fabrice un pârlit de avion de lupta ușor (Tejas) sau un motor pentru acesta (Kalveri) și se tot chinuie de zeci de ani întru atingerea acestor două obiective, fără prea mare succes însă. Tejasul este un râs de avion și abia varianta Tejas Mk1A ar trebui să fie ceva zburabil, dar și în acest caz se vor folosi motoare americane F 414.
Ori dacă ne uităm la restul lumii (cu excepția americanilor), avioanele de generatia a V-a sunt și foarte greu de proiectat și extrem de greu de fabricat. Europenii abia au început discuțiile, rușii se tot canonesc la al lor Su 57, dar încă nu au motoarele conforme și dracu știe cât de generația a V-a este de fapt Su 57, chinezii scot pe bandă rulantă astfel de avioane, J-20, mai recent, J 35 dar nimeni nu știe exact despre ce discutăm, cunoscându-se măcar faptul că până în urmă cu 3-4 ani, chinezii erau bine în urma rușilor în materie de motoare de aviație pentru avioanele militare de generația a IV, ce să mai discutăm despre generația aV-a și nu știm exact cum stau în această privință “cei mulți cu ochii oblici”, dar oricum China face pași importanți în direcția bună.
India, pe de altă parte, fabrică doar avioane rusești vechi sub licență și motoare de aviație rusești, tot vechi și ele, sub licență, în programul Suhoi Su-30MKI, dar cam atât. În rest, nisip și uscăciune, sub-continentul indian nefiind în stare să fabrice nici măcar un motor ceva mai simplu pentru Tejas.
Și atunci de unde optimismul și speranța că programul AMCA va reuși să genereze un avion de generația a V-a decent? De unde cunostintele necesare, de unde materiale, de unde motoare dedicate, de unde radar și sisteme de război electronic?
Iar dacă ne uităm câți bani au băgat americanii în programul F 35, deși ăștia nu plecau deloc de la zero, dacă ne uităm la baza industrială din China, Rusia și Europa, ei bine, atunci ne putem gândi că dacă europenilor le va fi foarte greu să treacă de la avioane de generația 4,5 la unele de generația VI-a, indienilor le va fi de fapt imposibil.
Cu destul de puțin timp în urmă, prin presa lumii circula informația că India ar fi fost invitată în programul “Tempest”, doar că este foarte greu de crezut că britanicii și japonezii vor fi de acord să-și împartă tehnologia cu India.
Rămâne astfel de văzut dacă nu cumva anunțul este doar apă de ploaie și are în vedere strict scopuri politice, mândrie națională și cam atât, pentru că între dorință și putință, în cazul indienilor, este în prezent un ditamai oceanul distanță.
Asta în condițiile în care americanii nu sunt dispuși, indiferent ce spune Trump, să ofere acces Indiei la F 35A.
GeorgeGMT