Suntem foarte aproape de punctul in care programele de inzestrare ale armatei romane (cu exceptia F-16, Himars si Patriot) se pot bloca din nou. Doar cheltuielile statului au crescut in spirala ametitoare iar economia nu se simte prea bine si, in plus, intram intr-o perioada electorala care va continua inclusiv anul viitor.
Intre timp prezenta fortelor ruse la Marea Neagra creste in ritm accelerat: 4 baterii S-400, 5 baterii S-300, 4 aeroporturi militare pentru avioane de lupta cu reactie, adaugarea unui batalion aeropurtat la brigada de infanterie marina, crescand astfel efectivele la 30.000 de militari (cu planuri de a adauga inca 13.000 in perioada imediat urmatoare, pana in 2025), un total de 81 aeronave de lupta (inclusiv elicoptere), adugarea a 6 submarine clasa Kilo si 4 nave de suprafata, toate capabile sa lanseze rachete de croaziera Kalibr (actualmente cu raza de atiune de 2400km, dar avand in dezvoltare o varianta capabila sa atinga 4500km). Potrivit unor rapoarte, se executa lucrari la patru locatii pentru a putea adaposti si capacitati nucleare. Aceste capacitate sunt menite nu doar sa descurajeze orice incercare de recucerire a Crimeei de catre Ucraina, dar si de a crea o bula anti-acces (A2/AD) deasupra Marii Negre si a jena libera miscare a celorlalte tari riverane. Ultimele stiri dinspre Crimeea confirma inceperea constructiei a doua nave port-elicopter.
Intrebarea este daca mai avem timp pana in 2030 pentru a betona inzestrarea armatei noastre, in acest ritm de melc si doar cu echipamente noi de import!
La nivel de alocare din PIB pentru armata suntem, pe hartie, cu cei 4,61 mld.$, la un nivel apropiat de cel al unor natiuni mai bine inzestrate cu echipament militar: peste Portugalia si Danemarca (cu cate 4,25mld.$), Finlanda(3,85mls.$), Austria (3,37mld.$) si suntem aproape de Ucraina (4,75 mld.$), Elvetia (4,8mld.$), Belgia (4,96 mld.$) si Grecia (5,23 mld.$).
La capitolul resursa umana, mai important chiar decat cel al dotarii, modelul militar poate evolua intre armata formata in intregime din militari in termen in cadrul unui serviciu militar obligatoriu, la una formata exclusiv din profesionisti.
Spre exemplu in Elvetia, o tara cu 8,5 milioane de locuitori, armata activa este in curs de reducere de la 200.000 la 100.000 militari insa mai sunt si 80.000 de rezervisti. Anual, primesc antrenament militar de baza cu durata de 18 saptamani in jur de 20.000 de persoane, in timp ce antrenamentul de baza pentru forte speciale este de 23 de saptamani.
Un alt exemplu – Finlanda, cu o populatie de 5,5 milioane si o suprafata de 338.000 kmp (cam cat Romania interbelica), are o forta activa de 24.000 de militari, cu 19.000 de rezervisti in antrenament de improspatare a cunostintelor si un total de 900.000 de rezervisti. Finlandezii detin ca forte operative 5 brigazi si 2 regimente mecanizate, sprijinite la nivelul fortelor teritoriale de 6 brigazi de infanterie, 14 batalioane independente si 28 unitati teritoriale (nivel de companie). La nivel de echipare (folosesc inca si T-55 in rol de deminor), au o lista destul de impresionanta de echipamente: 239 de tancuri Leopard 2, 212 MLI-uri (CV-9030 si BMP-2MD modernizate), aprox. 390 transportoare blindate senilate MT-LBV (da, tot sovietice), 471 transportoare blindate pe roti, 1680 aruncatoare, 656 piese de artilerie tractate, 72 piese de artilerie autopropulsata, 22 sisteme reactive MLRS si 34 GRAD, 27 de elicoptere, 62 avioane de lupta (3 escadrile pe 4 baze aeriene), 65 avioane de antrenament si lupta, 13 avioane de transport, 30 UAV-uri, 24 de sisteme AA NASAMS, 16 sisteme RBS-70, 20 de sisteme Crotale NG. Mai au 4 corvete de 3300 tone in curs de constructie, 8 nave purtatoare de rachete in clasa 250 de tone si un numar mare de nave usoare, pentru ape putin adanci si debarcari.
La celalat pol se afla armatele complet profesioniste, cum este cazul Portugaliei, cu o forta activa de doar 33.000 militari pentru o populatie de peste 10 milioane.
Pentru noi o solutie ar putea fi pastrarea nucleului profesionist, la care sa se adauge un procentaj de militari in termen, cu o durata a stagiului de pana in 5 luni. Aceasta varianta ar furniza in cativa ani si o forta de rezerva sanatoasa, care ne lipseste in acest moment. In paralel, jandarmeria ar putea dezvolta o componenta capabila nu doar de patrulare in zone la risc, ci si de lupta, utilizand nu doar armament usor ci si anumite sisteme de arme mai complexe (a se vedea jandarmeria sarba sau franceza).
Mai departe voi incerca sa propun cateva solutii ieftine de repus pe picioare cu costuri reduse anumite dotari, cu toate ca militarii nostri viseaza la dotari de ultima ora luate cu banii jos si numeric suficiente cam pe absolut toate domeniile. Solutii de dotare mai rapide exista si pentru noi, le folosesc si altii, nu trebuie sa reinventam nimic!
Doar acel 2% (aproape 2,4% in angajamentul NATO) nu ne va fi suficient in urmatorii ani (peste 80% din echipare fiind invechita) in conditiile in care cresterea economica incepe sa se diminueze, iar cheltuielile cu pensiile, salariile si operarea tehnicii cresc permanent, ducand la erodarea rapida a acelui 35% alocat din bugetul MApN pentru tehnica noua.
Ne-am putea inspira, spre exemplu, din modelul grecesc sau cel croat de achizitii: in paralel cu programele mari si scumpe (corvete, F-16, HIMARS, Patriot, SHORAD, TBT, camioane) sa initiem programe mai low-cost, de umplere rapida si in cantitati mari cu echipamente in uz a unor nise unde suntem complet la pamant:
– Un parc semnificativ de 4×4 usor blindate (baza oricarei minime mobilitati) sau neblindate – cateva mii de Humvee dar si MRAP-uri luate la mana a doua, revitalizate si echipate cu sprijinul producatorului. Aceste 4×4 pot fi echipate, dincolo de rolul de caraus de trupe si logistica, cu diverse categorii de arme: artilerie usoara (tun de camp cal. 105mm – (sau 122mm daca ar putea sa le reactiveze), aruncator cal.120mm, lansator de artilerie reactiva, rachete, tunuri si mitraliere AA, sisteme de observare, arme antitanc, tunuri cu recul redus). Desigur, se va putea finaliza si achizita de 4×4 usor blindate noi dar astfel ne vom putea focaliza pe un numar mai redus (comparativ cu miile mentionate mai sus) de vehicule mai scumpe, mai performante si mai bine echipate acolo unde misiunile specializate o cer;
– Modernizarea stop-gap a parcului de ABC-79: remotorizare, crestere protectie, optronica moderna, capacitate de lansare rachete AT/AA (Mistral/Stinger, STAR-80L, Spike/Hellfire) eventual tun calibru mic – cu orientare a misiunii catre cercetare si sprijin antiaerian sau de artilerie. Pana la finalizarea programului 8×8 vor trece inca niste ani si abia apoi se poate discuta de 4×4 si 6×6, pentru a se putea cumpara un inlocuitor modern. Din pacate ABC-79 este trimis de MApN doar la revitalizare si nu la modernizare si cresterea capacitatilor.
– Finalizarea modernizarii MLI-84M adaugand un plus de protectie, alaturi de schimbarea de rol si echiparea pentru cercetare cu senzori suplimentari (vezi modernizarea slovacilor cu BMP2). Rolul sau actual ar putea fi preluat temporar de Piranha V echipat antitanc iar ulterior de un nou MLI cu senile. Povestea cu achizitia MLI Puma este mai degraba o perdea de fum, o justificare pentru a opri modernizarea deja aprobata in schimbul unei achizitii viitoare, scumpe si inca neaprobate de parlament;
– Modernizarea sistemelor AA Oerlikon 35mm si SPAAG Gepard la un standard comun de electronica, optronica si radare, precum si integrarea unui sistem de rachete antiaeriene cu raza scurta si foarte scurta. Eventual achizitia unor loturi suplimentare de SPAAG Gepard din stocurile germane. De vazut daca sistemele Resita cal.30mm si cele cal. 57mm mai au resursa si mai au vreo utilitate daca ar fi modernizate eventual ca arme cu rol dual, adaugand-ul pe cel cu sprijin cu foc la sol prin instalarea lor pe platforme mobile blindate.
– Modernizarea limiatata a TR-85/M1, modernizand senzorii+comunicatiile+managementul luptei, adaugand un plus de protectie pasiva si activa, eventual o teleoperabila de calibru mic si capacitatea de a lansa rachete antitanc, pentru a pastra un minim de capacitate combativa. Putin probabil sa fie viabila inlocuirea tunului cu un calibru superior. De vazut daca nu este mai interesant un program comun cu polonezii, de a “cumpara” stocuri de T-72 si a le moderniza laolalta cu ei (eventual si ucrainenii), pentru a avea 3-4 batalioane active pe masura ce cumparam la ritm redus Leopard 2 si le operationalizam, urmand sa retragem treptat in rezerva tancurile vechi. Va fi dificil sa mentinem operationale 5-6 batalioane de tancuri daca vom cumpara loturi mici, la cativa ani-distanta, solutiile fiind fie desfiintarea unor unitati fie o revitalizare si modernizare limitata a parcului actual de tancuri pentru a castiga timp.
– Modernizarea limitata a parcului IAR330 Puma (remotorizarea nivel Puma-SM justificata?): focalizat pe sistemele SOCAT si pe Puma Naval. Optronica, contramasurile, protectia balistica ar trebui actualizate, iar gama de arme extinsa cu rachete AT cu raza lunga (Spike NLOS/ Brimstone), PRND dirijate LASER (STAR-80L ?), si in special torpile si rachete antinava pentru marina. De reamintit ca SOCAT era prevazut si cu mod de lupta aer-aer, ceea ce ar presupune si integrarea unei astfel de rachete. Cum achizitia de elicoptere noi se tot amana, este nevoie de un minim de modernizare a flotei existente.
– De adaugat rapid o capacitate aeriana de recunoastere si atac usor, gen OH-58 Kiowa/ H 135/145, pana se hotarasc ce fac cu elicopterele de atac dedicate si cu cele medii si grele multirol.
– In lipsa unor capacitati moderne de sprijin la sol, ar merita luata in calcul achizitia a doua escadrile de aeronave A-10 Thunderbolt II (adevarat ca pana acum nu s-au vandut la export, dar odata cu reducerea inventarului activ, ar putea exista interes de vanzare prin EDA), care ar degreva putinele F-16 si MIG-21 Lancer de o parte din misiuni. Tocmai s-a incheiat programul de instalare de aripi noi pe 173 de celule A-10 (+10000 ore de zbor fara inspectie amanuntita), al doilea calup in valoare de 999 mil.$ va completa cu 112 seturi re-echiparea (9 mil$ / set) cu aripi noi a celor 281 de aparate din inventar. In plus, A-10 primeste upgrade-uri de avionica, Link16, un nou container cu radar cu apertura sintetica si capacitatea de a duce 4x GBU-39 SDB-I/ pilon + alte arme. In 2005 erau inca 356 de A-10 active…
– Integrarea unor capacitati suplimentare la parcul de APRA/LAROM: cal. 122mm si 160mm cu lovituri termobarice, raza extinsa si ghidaj/kit de precizie.
– Inceperea productiei unor kit-uri de precizie pentru sistemele reactive si bombe derivate din cele de aviatie, de artilerie sau derivati: STAR-80L (posibil si pt. cal. 57mm sau 122mm ?); bombe de aviatie ghidate, munitie de artilerie ghidata ;
– Modernizarea inventarului artileriei prin inceperea introducerii pieselor usoare cal.105mm si a aruncatoarelor de bombe cu raza extinsa, integrand si solutii de mobilitate (autopropulsate) bazate pe blindate usoare 4×4 si camioane usor blindate. In paralel s-ar putea realiza retubarea pe standard NATO a unor piese care mai prezinta relevanta pe campul modern de lupta.
– Daca tot suntem la artilerie, nevoia urgenta de radare de contrabaterie, existand solutii relativ ieftine, instalabile inclusiv pe vehicule 4×4 usoare, din categoria Humvee/buggy;
– Introducerea in productie a unor noi lovituri pentru AG-7 (unele deja existente in prototip)
– Achizitia rachetelor antinava pentru bateriile de coasta si aeronave.
– modernizarea flotei de Dunare, mai consistenta, vizand si sistemele de arme si senzorii : radare + optronica+UAS/UAV, automatizare sisteme AA + integrare rachete antiaeriene si AT, artilerie reactiva modernizata LAROM, sistem de camuflaj multispectru, sistem de protectie activa.
– In cazul amanarii sau reluarii licitatiei pentru corvete si modernizarea fregatelor, o solutie de avarie ar fi modernizarea senzorilor si echiparea cu rachete antinava si antiaeriene cu raza foarte scurta a actualelor corvete Tetal si a navelor purtatoare de rachete. Aceste sisteme ar putea fi ulterior transferate pe nave mai noi.
– Cumpararea unor platforme aeriene de patrulare marina si lupta antisubmarin (ex. S3 Viking) si de supraveghere aeriana ( ex. E-2C Hawkeye) din stocurile SUA sau altor utilizatori din NATO.
– mini UAV/UAS-uri pentru toate categoriile de forte – sistem multistratificat – sunt o achizitie necesara si nu neaparat scumpa, cu 3 paliere majore: UAS-uri (pentru operare la nivel de grupa, usor de integrat si transportat in vehicule de cercetare dedicate sau 4×4 cu misiuni auxiliare), UAV-uri tactice cu distanta legaturii de date de minim 100km (pentru sisteme de artilerie, recunoastere in adancime), UAV-uri tactice grele (categoria MQ-9, ale carui costuri sunt apropiate de cele ale unei escadrile F-16 MLU);
– Posibila modernizare minimala a MIG-21 Lancer, sau adus celule de Bis (cumparate din stocurile aliatilor) la standard Lancer (deoarece majoritatea celulelor romanesti sunt aproape de ultima suflare) pe masura ce se identifica si realizeaza achizitia de inca 36 de F-16. Este putin probabil sa mai existe competentele necesare aducerii unei celule de MIG-21 la standard Lancer in cadrul Aerostar. Radarul ELTA este ideal pentru descoperirea tintelor navale, iar integrarea unei rachete antinava pe Lancer, alaturi de SDB si o racheta aer-aer mai moderna ar putea insemna o misiune mai adaptata varstei aeronavei si capacitatilor sale (Strike Lancer). Acelasi efect s-ar fi putut obtine prin achizitionarea a 1-2 duzini de aparate second-hand déjà inzestrate cu aceste capacitati (cum Mirage F-1 si Jaguar s-au cam dat, ar ramane optiunea unor Mirage 2000 ). Unii au cumparat din stocuri apte de zbor un numar similar cu nevoia noastra de aparare aeriana pentru cateva zeci de milioane de dolari (63 bucati = 21 mil. euro), fiind de preferat politiei aeriene facute de aliati.
– Cumpararea unor arme antitanc portabile pentru lupta la distante scurte si mediu urban (distante sub 3km respectiv sub 1km). O achizitie de rachete portabile sol-aer cu raza foarte scurta ar trebui si ea urgentata;
-nu in ultimul rand, introducerea unui sistem C4I;
Si cam asta ar fi, pentru a putea obtine cu un minim de bani un maxim de efect asupra capacitati ide lupta a armatei romane… In plus, majoritatea programelor enumerate mai sus costa pana in cateva zeci de milioane de dolari, nefiind nevoie de aprobarea speciala a parlamentului.
Mai trebuie poate un picior in partile dorsale pentru acest mic pas inainte!
Marius Zgureanu