Care este miza tensiunilor americano-iraniene? Dar a celor turco-cipriote? Care este interesul Rusiei in aceste zone? Dar interesele americane? Ce vor europenii?
Orientul Mijlociu este o nebunie curata din punct de vedere geopolitic si economic, acolo toata lumea se bate cu toata lumea, fiecare vrea ceva de la vecin si peste toate acestea troneaza conflictul arabo-israelian, conflict soldat deja cu trei razboaie crancene.
Iranul
O tara mare (nearaba, sau macar asa se considera iranienii), foarte bogata in hidrocarburi, de religie muslumana shiita, natural inamica restului Golfului Persic, majoritar sunnit. Dar nici macar asta nu-i problema.
Iranul este, poate parea absurd, un factor de stabilitate in zona, avand granite cu: Azeribaijean, Turkmenistan, Afganistan, Irak, Turcia, Siria, Rusia si doar peste un brat de mare, vecin cu sauditii si cu restul monarhiilor sunnite din Golf. Ba daca luam in considerare o lovitura cu manta, persii sunt vecini si cu americanii, adevarat nu cu toti ci doar cu cateva zeci de mii de soldati, cateva nave, un submarin doua, cel putin un portavion…
Va puteti inchipui o vecinatate mai aberanta si mai periculoasa/instabila?! Eu nu.
Asadar destabilizarea Iranului nu-i lucru usor, Teheranul avand o importanta mult mai mare in echilibrul zonei Golfului decat Bagdadul. Pana la urma iranienii sunt si o contrapondere la hegemonia sauditiilor, hegemonie care a fost intrerupta in Irakul vecin tocmai de iranieni. In Siria, de asemenea, Iranul a scos si batut mar gherilele sprijinite de sauditi, in Yemen lucrurile sunt in coada de peste.
Iar in Iran toti au sau cred ca vor avea interese. Europenii, cei mai slabi dintre actorii globali, vor gazul iranian in contrapondere la cel rusesc. Rusia vrea alianta cu Iranul, dar nu doreste ca Teheranul sa devina furnizor pentru UE, atat timp cat Teheranul are rezerve de gaze naturale pur si simplu uriase, lipsindu-i doar infrastructura catre bogatele piete europene si accesul politic.
Pe de alta parte, Iranul poate reprezenta si o importanta baza de operatii pentru Rusia in inima Orientului Mijlociu, dar cele doua tari nu ar avea, intr-o lumea normala, nimic de sarbatorit impreuna ci dimpotriva, sunt rivali naturali din punct de vedere economic si la Marea Caspica.
Americanii
Contrar opiniei generale, create de o mass-medie nu foarte bine educata, Washingtonul nu este interesat de valoarea petrolului din Golf (sumele sunt relativ mici fata de cheltuileile americane in zona Golfului), interesul americanilor (si al restului lumii, inclusiv chinezii, cu exceptia rusilor) este ca fluxul de titei sa fie constant. Atat.
Logica este simpla, titei exista suficient in lume astazi, necazurile nu au neaparat legatura cu capacitatea de productie ci cu instabilitatea productiei. Aceasta instabilitate arunca piata in haos, creste preturile astronomic, ca apoi sa le arunce la pamant, iar acest comportament distruge atat companiile petroliere cat si consumatorul, nimeni nu-si mai poate face un plan de afaceri, costurile oscileaza violent, intr-un cuvant: criza economica.
Daca ne mai aducem aminte, Standard Oil, prima mare companie petroliera din lume (propietatea familiel Rockefeller) demna de acest nume, exact asta a facut de a ajuns atat de mare; a inglobat intreg lantul de productie al petrolului, de la extractie, la rafinare si in final la produsul finit, benzina sau gazul lampant.
Asadar, interesul Washingtonului este ca lucrurile in Golf sa fie stabile si nimic mai mult. Asta daca Trump nu are alte idei ceva mai crete, sau Iranul nu calca stramb.
Rusii
Aici lucrurile sunt destul de complicate. Cum scriam mai sus, Moscova are numai inamici economici in Golful Persic, state arabe hraparete care se tot cearta intre ele (se mai si fura cateodata la cotele de productie) si intr-un fel sau altul fura banii rusilor. Sa nu uitam, doar in urma cu 3 ani, cand pretul titeiului a luat-o atat de abrupt la vale incat Rusia a ramas fara aer de nu si-a revenit nici acum.
De unde aceasta problema? Pai tarile OPEC extrageau petrol peste cotele atribuite, pompau in dementa (iertat fie-mi limbajul) iar rusii s-au vazut cu barilul de la peste 150$ la aproape de 30$. Ne putem inchipui socul bugetar pentru Moscova. Chiar si companiile occidentale intrau in criza, pentru ca la un astfel de pret foarte mic, foarte multe exploatari petroliere din lumea Vestica (sisturile petroliere canadiene din Alberta, petrolul din Marea Nordului etc) deveneau pur si simplu nerentabile. Iar investitiile pentru noi exploatari au fost aproape stopate.
Facem o mica paranteza si amintim (ca de scris am scris de mai multe ori) ca petrolul din zona Golfului este cel mai ieftin de extras. Titeiul irakian fiind chiar cel mai ieftin, pretul per baril fiind in jurul sumei de 1,5$. Este urmat de titeiul saudit si asa mai departe, in timp ce petrolul extras din sisturile canadiene din provincia Alberta sare binisor de 25$ per baril (acestea sunt doar preturi orientative si au legatura cu sfarsitul aniilor “90), astfel ca va puteti face o idee despre cine intra in faliment si cine nu.
Dar chiar si tarile arabe din Golf aveau mari complicatii economice datorita cheltuielilor enorme pe care statul le face acolo, in Arabia Saudita se estimeaza ca un pret al barilului de sub 70-75$ va duce la falimentul statului si intr-adevar, in perioada de timp cat barilul oscila in jurul sumei de 25$, sauditi au cheltuit bani din fondul de rezerva.
Spre sfarsitul aniilor “80, un scandal intre membrii OPEC a dus la supra-productie, sauditii au intervenit, au inundat piata cu titei ieftin si drept consecinta industria petroliera din URSS (proaspat pusa pe picioare) a fost bagata direct in faliment. Bafta arabilor ca n-aveau granita directa cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ca vedeau rosu in fata ochilor cum au vazut cehii in “68, iar arabii chiar ar fi meritat-o…
Iar rusii aveau dreptate, cum au partial si astazi. Interesul Rusiei in Golf este asadar putin antagonist cu cel al Occidentului, Moscova vrea nebunie si instabilitate (moderata adevarat) si mai vrea preturi mari la petrol si gaze. Mai doreste sa aiba monopol pe cea mai bogata piata pentru hidrocarburile sale : UE.
Iar aici poate interveni Iranul
Sa ne aducem aminte. Cand discutiile dintre UE+SUA si Iran in privinta ridicarii sanctiunilor erau in toi si lucrurile mergeau spre bine (pana la urma s-a semnat un acord, renegat de americani dupa ajungerea lui Trump la Casa Alba), Teheranul vorbea despre vaste planuri de constructie a unor imense gazoducte prin Turcia catre Europa, iar Europa era gata sa le finanteze.
Iranienii au fost chiar foarte corecti declarand ca pentru piata europeana vor fi concurenti directi ai Gazpromului. Rezervele de gaze naturale ale Iranului sunt efectiv gigantice, nimeni nu stie exact cat au, dar cel mai probabil ar face de ras Gazpromul daca ar putea pompa spre UE. In prezent Iranul arde efectiv gazul pentru ca nu are cui sa-l vanda, exporturile fiind nesemnificative fata de potential, dar daca lucrurile s-ar normaliza, gazul natural ar depasi (ca nivel de vanzari) cu mult castigurile din petrol.
Iar Rusia stie asta, o stiu si europenii, o stiu si tarile din Golf, toata lumea cunoaste exact potentialul de export pentru gazul natural al Teheranului.
Si de aici incepe balciul: Rusia doreste prietenia Iranului, dar o pritenie exclusiva, in sensul ca Teheranul sa fie sub sanctiuni, sa nu poata exporta gaz (eventul nici petrol), decat (iarasi eventual) prin Rusia. Acest lucru s-a mai intamplat in perioada sanctiunilor, cand Rusia vindea in Iran diferite marfuri pe titei, exportat mai apoi de rusi catre UE. O afacere absolut perfecta pentru Moscova, daunatoare pentru persi.
Pe de alta parte, s-au descoperit mari zacaminte de gaze in largul coastelor Israelului si a Ciprului si din nou o concurenta libera a gazului iranian n-ar fi deloc binevenita mai ales pentru Israel care spera sa vanda masiv in UE.
Dar Rusia are nevoie de Iran pentru a-si extinde influenta in zona Golfului, iar o influenta rusa in Golful Persic nu este niciodata de dorit, atat timp cat Moscova nu are absolut nimic impotriva ca arabii petrolisti sa se ia la bataie, temeinic, intre ei, perturband astfel fluxul de titei la nivel global.
Turcia
Aici lucrurile au luat-o razna rau de tot, mai ales dupa asa-zisa lovitura de stat impotriva lui Erdogan (o a doua incendiere a Reichstagului), doar o scuza auto-creata pentru dobandirea puterii totale.
Nu numai ca economia turca este extrem de vulnerabila, dar actualul presedinte si-a gasit ca principal aliat pe exact dusmanul de moarte (cam singurul dintre vecini) al Imperiului Otoman si mai tarziu al Turciei moderne.
Erdogan nu-si mai aduce aminte de Razboiul Crimeei, cand puterile Occidentale au intervenit in favoarea otomanilor exact pentru a bloca accesul Rusiei catre Stramtori, nu-si mai aduce aminte nici de faptul simplu ca daca Rusia nu se prabusea in bolsevism in 1917 si ar fi terminat primul razboi mondial ca stat invingator Turcia de astazi nu mai exista sau nu mai exista in granitele actuale, nu-si mai aduce aminte nici faptul ca admiterea tarii sale in NATO, in anii ’50, a avut mai mult legatura cu apararea Turciei in fata Rusiei si blocarea accesului Moscovei catre zona Golfului, decat cu vreun castig militar pentru Alianta…
Turcia este, din punctul rusesc de vedere, singura piedica serioasa in cale accederii Moscovei catre Mediterana si Golful Persic, unde avantajele strategice si economice sunt nemasurate. O Turcie-marioneta a Moscovei, sau si mai bine, o Turcia dezmembrata ar aduce numai avantaje Rusiei si nici nu-i foarte greu de observat de ce.
Asadar, ce are de gand Erdogan prin radicalizarea impotriva aliatiilor sai, prin escaladarea crizei cipriote a gazului? Ce spera el sa obtina cand UE este ferma in apararea suveranitatii Ciprului si a gazului sau, cand Washingtonul il avertizeaza din ce in ce mai dur?
Celor care vor spune ca Turcia este suverana si face ce vrea, sa-i mai lase europenii si americanii in pace, le raspund simplu: Turcia moderna si cat de cat prospera de astazi se datoreaza NATO si relatiilor economice si politice cu Occidentul nu cu Moscova, bunastarea Ankarei si modernizarea sa economica si industriala vine pe filiera vestica si nu estica, asadar ar fi cateva momente de adanca cugetare…
Ce se va intampla daca Turcia va forta nota in largul coastelor Ciprului?! Grecii sunt primii care vor interveni, au dovedit de-a lungul anilor ca n-au mari emotii sa se ia cu turcii de gat, Italia va interveni intr-un fel sau altul (compania italiana ENI este direct interesata), iar UE nu va permite unui stat strain sa atace si sa intimideze un stat membru, mai ales un stat membru care poate oferi mult gaz metan.
Are Turcia forta sa se opuna UE (de americani nici nu mai discutam)? Bineinteles ca nu are o astfel de putere si aici nu vorbim de razboi ci mai ales de economie.
Ankara sta pe un butoi cu pulbere, cu o lira in cadere libera si o economie supraindatorata in zona privata, un sector imobiliar nerestructurat si gata de implozie. Totul asteapta doar un ghiont si intreaga economie turca o poate lua la vale. Nimeni nu stie unde s-ar putea opri mai ales fara ajutor (finantare) extern.
Si toate astea pentru ce? Pentru nebunia si orgoliul nemasurat al unui dictator pitic care vrea si el sa i se inchine lumea la picioare. Va distruge o tara, ii va rupe legaturile politice si economice create si intarite in zeci si zeci de ani, dar intre timp locul economiei si firmelor turcesti (pe piata internationala sau europeana) va fi luat de alte companii, iar Turcia va pierde timp, bani, sange, totul doar pentru orgoliul si prostia unui singur om.
Acest articol nu se doreste o analiza a situatiei din zona ci mai mult o prezentare a actorilor pe o scena de fluiditate cu totul nemaivazuta.
GeorgeGMT