Aseara, Teheranul si-a dus la indeplinire amenintarile cu un atac direct asupra Israelului si a lovit cu rachete balistice si de croaziera plus peste o suta de drone teritoriul israelian. Conform NBC, unitatile anti-racheta israeliene si americane au interceptat marea majoritatea a rachetelor si zeci de drone.
Americanii au participat la lupte folosind si sistemele AEGIS de la bordul distrugatoarelor US Navy pozitionate din timp in zona.
Deocamdata nu s-au semnalat morti ci doar in jur de 31 de oameni au avut nevoie de ingrijiri medicale. Au fost atacate si unele baze militare israeliene din sudul teritoriului fara a se consemna daune importante.
Atacul iranian survine lovirii de catre aviatia israeliana a consulatului Iranului din Damasc din urma cu nu foarte mult timp, atac in urma caruia si-au pierdut viata doi inalti oficiali militari iranieni. Supararea Teheranului vine ca urmare a faptului ca teritoriul unei ambasade/consulat este – potrivit legilor internationale – teritoriu suvern al respectivei natiuni, iar atacul asupra consulatului din Damasc poate fi considerat drept un atac direct impotriva Iranului.
Teheranul a simtit nevoia sa faca ceva si cum un raspuns “proportional” – adica o lovitura asupra unei ambasade israeliene nu era de facto posibila s-a ajuns la un atac direct asupra Israelului.
Un atac asupra unei ambasade ar fi fost poate de dorit, doar ca daca Teheranul ar fi lovit o ambasada,ar fi fost, in acelasi timp, si un atac asupra tarii-gazda, iar daca ar fi folosit, sa spunem, o masina capcana sau ar fi atacat ambasada cu lansatoare de grenade ar fi fost atac terorist, ori in acest caz, Iranul a vrut sa loveasca Israelul la lumina zilei, in nume propriu, un atac direct si foarte oficial.
In acest moment cele doua tari se afla in stare de razboi deneclarata si ramane de vazut care va fi reactie israeliana, care va fi reactia Statelor Unite.
Sa nu uitam insa contextul si nu ma refer aici la conflictul dintre Hamas si Israel ci la actualul premier israelian: Beniamin Netanyahu. Acesta n-a facut niciodata un secret din faptul ca-si doreste foarte mult ca Iranul sa fie atacat.
Pe vremea cand la Casa Alba era Barack Obama, relatiile dintre americani si israelieni erau chiar foarte reci, pana la nivelul la care presedintele american a refuzat sa-l primeasca pe Netanyahu, desi acesta era in Washington.
Obama si Netanyahu aveau viziuni foarte diferite in problema programului nuclear iranian. Premierul Netanyahu milita oficial pentru o serie de atacuri aeriene asupra industriei nucleare iraniene in timp ce Obama a preferat negocierile si sanctiunile.
Dar nu trebuie uitat ca actualul premier de la Ierusalim, militar ca meserie, a fost mereu partizanul atacarii Iranului si din acest motiv pasul facut aseara de Teheran prin lovirea directa a teritoriului israelian nu face nimic altceva decat sa-i inlesneasca primului ministru calea spre o confruntare directa cu Iranul, o lucru pe care Netanyahu l-a considerat mereu foarte necesar.
Nu stim cum se vor pozitiona americanii, nu stim daca Israelul va alege calea unor lovituri de raspuns masive sau se va margini la unele atacuri punctuale. Este foarte importanta opinia americanilor asupra cursului de urmat.
Daca Israelul si Statele Unite vor ataca masiv Iranul sau daca loviturile aeriene vor fi restranse dar indreptate impotriva sectorului nuclear este de asteptat ca Iranul sa-si continue atacurile asupra Israelului. Ba chiar s-ar putea ca si Hezbollah sa intre in lupta.
Partea buna, daca o putem numi asa, este ca Iranul ar trebui sa aiba in vedere faptul ca lupta cam singur-singurel impotriva Israelului si, poate, a Statelor Unite, pentru ca aliatul sau – Rusia – este prins in Ucraina si de fapt Teheranul este cel care ajuta Moscova, greu de presupus ca rusii si-ar permite si ar avea cu ce sa sustin Iranul, lasand la o parte foarte puternicele implicatii care ar urma daca Moscova ar sprijini Iranul cu, sa spunem, cateva racheta de croaziera.
Iranul pe de alta parte, in fata unui atac masiv israeliano-american, este de asteptat sa faca ce-a facut mereu: sa incerce sa perturbe traficul naval din zona Golfului, sa forteze o criza petroliera si cam atat, in rest daca Ierusalimul si Washingtonul vor cadea de acord ca a venit momentul sa mai taie din elanul iranienilor asta va fi: atacuri aeriene masive asupra infrastructurii nucleare si militare iraniene.
Nu stim ce va fi, nu stim cum va reactiona Israelul, dar este greu de crezut ca premierul Netanyahu va lasa sa-i scape din mana o astfel de oportunitate si nu va incerca sa distruga complexul nuclear iranian, o obsesie veche pentru Israel.
Din pacate se observa ca lumea se imparte din ce in ce mai mult intr-o coalitie occidentala vs una asiatica. Orice am spune razboiul din Ucraina a impartit lumea intre prietenii Vestului si cei ai Chinei si Rusiei, iar daca lucrurile degenereaza intre Iran si Israel, aceasta falie se va adanci si mai mult iar numarul natiunilor care vor fi fortate sa aleaga una dintre parti va creste.
In Europa este de asteptat ca majoritate statelor, tacit sau oficial, sa sustina Israelul, americanii stim de parte cui sunt si ramane sa vedem doar care va fi gradul de implicare in noul conflict din Orientul Mijlociu, cat de departe se va ajunge, cu toate ca in cazul unui razboi poti – cateodata – controla doar cand il incepi, finalizarea tine si de inamic, si de foarte multi alti factori iar lucrurile pot evolua – peste dorinta partilor direct implicate – pe principiul bulgarelui de zapada.
GeorgeGMT