După anexarea oficială a Crimeei de către Federația Rusă…
Crimeea a fost anexată la Federaţia Rusă mai repede decât s-au aşteptat majoritatea liderilor politici (dacă este să ne luăm după declaraţiile oficiale) sau analiştilor. Corespondenta Europei Libere, Daisy Sindelar a dedus şase lecţii (triste) pe care orice dictator în aşteptare sau dintr-un teritoriu care vrea să-şi declare independenţa, ar trebui să le înveţe.
1. În primul rând, nu renunţa la arme nucleare, dacă le ai (mai ales, legal).
Acum 20 de ani, Ucraina era a treia mare putere nucleară din lume, cu 1.900 de rachete cu rază lungă de acţiune şi 2.600 cu rază scurtă, toate parte din arsenalul fost sovietic. Ele au fost cedate Rusiei în 1994, în schimbul aşa-numitului „Memorandum de la Budapesta”, prin care Ucrainei i se asigura securitatea, iar Rusia se angaja să „nu folosească forţa militară pentru a ameninţa integritatea teritorială sau independenţa politică ale Ucrainei”.
Rachele nucleare ucrainene ca piese de expoziție la un Muzeu „Pacul rachetelor” la Dnipropetrovsk
Acum, politicienii ucraineni deplâng semnarea Memorandumului pentru că, declara un membru al Parlamentului, „nimeni nu invadează ţări cu arme nucleare”. Belarus şi Kazahstan, care au renunţat şi ele în 1994 la armele nucleare, ar putea regreta decizia de acum 20 de ani. Iar Iranul şi Coreea de nord ar putea avea şi mai puţin apetit, să renunţe la programele lor nucleare.
2. Acordurile nu au valoare
Memorandumul de la Budapesta, din 1994, este primul exemplu. Nu are nici o valoare, deşi a fost aprobat de Consiliul de Securitate ONU. Iar semnatarii occidentali, Statele Unite şi Marea Britanie, nu au făcut nici o declaraţie că ar vrea să sprijine militar, eventual prin intermediul NATO, Ucraina. Este adevărat că memorandul dă asigurări, nu garantează cu măsuri concrete, securitatea Ucrainei.
Cand a anexat Crimeea, Rusia a încălcat o serie de tratate internaţionale: Charta ONU, Charta OSCE, Acordurile de la Helsinki din 1975, acordul bilateral cu Ucraina din1997 şi recent renegociatul acord privind staţionarea flotei ruseşti în Marea Neagră şi la Sevastopol.
3. Epurarea etnică foloseşte.
În 1944, tătarii au fost deportaţi din Crimeea, din ordinul lui Stalin, care i-a acuzat de cooperare cu Germania nazistă. În locul lor au fost aduşi etnici ruşi care acum formează majoritatea copleşitoare a populaţiei și care duminică au votat clar în favoarea revenirii peninsulei la Rusia. Iar cifrele – nu-i aşa? – nu mint.
4. Cu cât mai mare minciuna, cu atât mai credibilă.
Acesta a fost credoul lui Hitler şi Goebbels, şeful propagandei naziste: cu cât este minciunea mai mare, cu atât publicul tinde să o creadă pentru că nu îşi poate închipui că liderii sunt atât de neruşinaţi încât să spună astfel de „enormităţi”.
Aşa a procedat şi Putin, în pregătirea anexării Crimeii: o serie de mari minciuni, însoţite de multe minciuni mai mici.
– Sunt violate drepturile rusofonilor;
– Nu poate accepta ca drepturile rusofonilor să fie încălcate;
– La Kiev au venit fasciştii la putere;
– Situaţia este atât de rea în Ucraina, că ucraineni au început să fugă în Rusia;
– Rusia nu a trimis trupe în Ucraina;
– Nu se pune problema anexării Crimeii;
În Rusia, majoritatea acestor neadevăruri au rămas fără replică şi pentru că majoritatea mediilor independente au fost împiedicate să mai funcţioneze.
5. Piaţa nu cunoaşte morală.
Un prim exemplu au fost Jocurile olimpice de la Soci: nici Coca Cola, nici Proctor & Gamble nu au vrut să exercite presiuni asupra Rusiei ca replică la legislaţia homofobă adoptată anul trecut de Moscova.
Reclamă Coca Cola în apropierea Palatului Sporturilor de Iarnă de la Soci
Primele sancţiuni anunţate luni de Statele Unite şi Uniunea Europeană împotriva Rusiei sunt modeste. În 2013, circa 63 de miliarde de dolari au fost transferate din Rusia în băncile elveţiene sau în cele din Cipru sau Caraibe. Sau banii au fost investiţi în sectorul imobiliar la Londra, New York sau în sudul Franţei.
Afacerile au redus mult din credibilitatea Occidentului ca standard moral. Banca Centrală a Rusiei estimează că două treimi din banii transferaţi anual în străinătate, provin din afaceri mafiote sau evaziune fiscală. Sancţiunile împotriva Rusiei vor avea, foarte probabil, şi efecte asupra economiilor americană sau europene.
6. Patriotismul, bun pentru unii, inacceptabil pentru alţii.
De când se află la putere, Vladimir Putin are un singur proiect: refacerea naţiunii ruse. Şi pentru acest scop s-a folosit de orice mijloc: a reabilitat parţial stalinismul, a curtat Biserica Ortodoxă, a deplâns dispariţia Uniunii Sovietice, dar şi politica arogantă a Occidentului, a recurs constant la retorica naţionalistă. Iar marţi, el declara că dacă ar fi abandonat Crimeea, ar fi fost ca un act de „trădare”.
Patriotismul de acasă nu este însă acceptabil şi în vecini aşa că Maidanul de la Kiev, în interpretarea lui Putin, a devenit o „adunătură” de extremişti, naţionalişti şi fascişti. Rusofobi şi antisemiţi, sprijinii de Occident. O armă cu dublu tăiş, care la nevoie poate fi folosită şi pentru a-i apăra pe „patrioţii” ruşi din estul Ucrainei, din nord-estul Kazahstanului sau din regiunea transnistreană .
Ileana Giurchescu