Un articol de Octavian Ciobanu
Crucile inelate, sau crucile solare, care seamănă cu crucile celtice, se găsesc în câteva cimitire sau locuri izolate din România dar şi din alte ţări. Originea acestor cruci este neclară existând mai multe ipoteze.
În România, cele mai cunoscute cruci inelate sunt cele din satele Năpradea şi Motiş din judeţul Sălaj, Ariniş din judeţul Maramureş, Pârâu-Cărbunări şi împrejurimi din judeţul Alba; unele sunt semnalate de Ilie Tudorel (https://tudorphotoblog.blogspot.com/2015/07/adevarata-poveste-crucii-celtice-de-la.html) şi altele de către Alex Imreh (https://aleximreh.wordpress.com/2017/09/18/crucile-solare-din-apuseni/) dar şi de către alţi autori.
Cruci inelate la Năpradea
Câteva cruci inelate de lemn se văd şi astăzi la Săpânţa, înălţate ca nişte troiţe:
Se pare că astfel de cruci au apărut şi în Balcani. Sunt semnalate cruci inelate şi la românii din Timoc, Serbia. Aceste cruci se pun în Timoc, conform tradiţiei locale, numai la mormintele femeilor.
Cruci inelate la românii din Timoc, Serbia.
Unele cruci inelate din Timoc seamănă cu crucea Ierusalimului zisă şi crucea cruciaţilor; a fost simbolul regatului cruciat al Ierusalimului.
Crucea Ierusalimului
Au fost semnalate cruci inelate şi în Bulgaria. În fotografia alăturată sunt cruci inelate de piatră din zona localităţii Tran. Bulgarii cred că aceste cruci sunt ale sectei creştine a bogomililor.
Cruci inelate în Bulgaria, localitatea Tran.
Cele mai multe cruci inelate au fost semnalate în Grecia, la 30 km de Salonic, în zona localităţii Nea Chalkidona.
Cruci inelate în Grecia,
În afară de spaţiul insulelor britanice, crucile inelate sau celtice au fost semnalate şi în Estonia. Localnicii cred că au aparţinut unor suedezi.
Cruci inelate în Estonia (cimitirul Vormsi)
Ipoteze
- Cruci celtice. Celţii au trăit în România cu mult înaintea apariţiei creştinismului; ca urmare ipoteza nu este reală.
- Cruci dacice. Ca şi în cazul celţilor, e o ipoteză greu de acceptat, ţinând cont de data apariţiei creştinismului în România.
- Cruci ale sectei creştine a paulicienilor, cunoscuţi şi cu alte nume: bogomili, patareni, albigenzi ş.a. Într-o hartă a răspândirii paulicienilor în Balcani, apare ca zonă de concentrare a sectanţilor, un teritoriu aflat în Macedonia cuprinzând o foarte mică parte din Grecia şi Albania de azi. Acest spaţiu a fost şi este locuit de aromâni, pe lângă greci, albanezi şi slavi.
Cercetătorul Isidor Ieşan a afirmat într-o carte că majoritatea bogomililor au fost aromânii din Balcani: Isidor Ieşan, Secta patarenă în Balcani şi în Dacia Traiană. Institutul de arte grafice C. Sfetea, Bucureşti, 1912.
Ieşan a mai scris că în Constantinopol existau prin secolul al XIII-lea două comune sectare (pauliciene/patarene), una română/aromână (Valacha) şi alta latină. El citează din Acropolita 1. p. 72: „ecclesia patereng Blachorum et eclesia paterena latinorum”; patarenii latini erau consideraţi mai noi, fiind de fapt unii dintre europenii care au cucerit Constantinopolul în 1204. Tot Ieşan a scris despre paulicienii din Macedonia, despre care se ştie că au fost aromâni, că au luptat contra Serbiei în anul 1320; regele Ştefan Uroş III, l-a trimis pe fiul său, pe Duşan, să se lupte cu sectanţii.
Un aspect contradictoriu este crucea. Religia bogomililor interzicea crucea şi alte simboluri ale bisericii creştine. Majoritatea monumentelor funerare de piatră ale vlahilor/aromânilor din Bosnia şi Herţegovina nu au simbolul crucii deşi conţin diverse petroglife. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/monumentele-funerare-ale-vlahilor-din-hertegovina-foto
Mai mult, Marian Wenzel şi alţi cercetători ai monumentelor funerare adâncesc misterul negând faptul că vlahii/aromânii care au ridicat monumentele din Herţegovina ar fi fost bogomili.
O hartă a răspândirii bogomililor
Cele mai multe date converg spre ipoteza crucilor paulicienilor (bogomililor sau patarenilor) deşi religia acestora interzicea cultul crucii. Ipoteza lui I. Ieşan că paulicienii au fost în Balcani în majoritate aromâni pare verosimilă, întrucât aromânii nu au avut biserică proprie în limba maternă şi poate erau mai uşor atraşi de creştinismul simplificat al celor fără averi. Secta paulicienilor a dispărut demult, ca urmare a prigoanei bisericilor ortodoxe şi catolice.