Nave celebre. Navele care au câștigat Al Doilea Război Mondial. Clasa Flower

Introducere

Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost în mod cert unul de uzură. Pierderile au fost mari, atât umane cât și de tehnică. Prin urmare, capacitatea industriei țărilor implicate de a înlocui pierderile a fost în final hotărâtoare pentru câștigarea războiului.

Atunci când a început războiul, flota Marii Britanii avea în inventar 332 de nave: 15 cuirasate, 7 portavioane, 66 de crucișătoare, 184 de distrugătoare, 45 de nave de patrulare și 60 de submarine. Era, probabil, cea mai mare flotă din lume. Și, cu toate acestea, această flotă putea acoperi cu greu nevoile Marii Britanii, poate și pentru că, la acel moment, încă mai era imperiul unde soarele nu apunea niciodată.

Având în vedere cât de mult costa și, mai ales, cât de mult dura construcția unui distrugător, o navă destul de sofisticată, chiar dacă mai simplă decât un crucișător sau un cuirasat, Royal Navy a simțit nevoia unei nave ieftine, simplu de construit și de operat, capabilă să lupte atât în zona litorală cât și în largul mării.

Conceptul, clasificarea și caracteristicile tehnice

Decizia fiind luată, Amiralitatea a abordat în ianuarie 1939 șantierul Smith’s Docks Co. cunoscut pentru proiectele sale de traulere/baleniere convertite în nave antisubmarin încă din Primul Război Mondial, așa cum fuseseră cele de clasă Z.

William Reed, reprezentantul șantierului, a utilizat ca bază pentru viitoarea navă de luptă unul din traulerele companiei, Southern Pride, construit în 1936.  De altfel, chiar și Southern Pride avea să fie rechiziționat de Royal Navy și transformat în navă de luptă. Ca să ne facem o idee, conversia a durat 6 săptămâni și a costat contribuabilul britanic 75.000 de lire sterline. Ceea ce, în banii de astăzi ar însemna, nici mai mult, nici mai puțin de 4.230.074,26 lire sterline. Bani care astăzi nu mai ajung nici măcar pentru a cumpăra un radar performant.

Dar să revenim. William Reed a lungit proiectul inițial cu circa 10 metri pentru a obține un raport lungime / lățime mai bun, necesar pentru a mări viteza navei și a folosit un model de boiler mai puțin sofisticat, ce putea fi furnizat de subcontractori în 16 săptămâni în loc de 7 luni.

Amiralitatea a aprobat proiectul în 27 februarie 1939 și a dat prima comandă pentru 26 de nave. Ulterior, comanda a fost extinsă și, către sfârșitul anului, 110 nave erau deja în construcție. Poate puțin ironic, Smith’s Docks a construit doar 12 nave din totalul de 196 construite de șantierele britanice.

În total, conform wikipedia, au fost construite nu mai puțin de 294 de astfel de nave.

Britanicii le-au clasificat ca fiind corvete iar întreaga clasă a fost botezată “Flower”. La acel moment, în marina britanică existau mai multe clase de nave relativ mici ca deplasament și limitate din punct de vedere al capacității de luptă: cutere, sloop-uri, traulere înarmate și fregate. Termenul de corvetă nu mai fusese folosit din secolul al XIX-lea iar Flower erau mai mari și mai bine înarmate decât majoritatea traulerelor și sloop-urilor costiere dar ceva mai mici decât fregatele de clasă River. Așa că alegerea a venit cumva natural.

Caracteristici tehnice generale

• Lungime: 62,5 m
• Lățime: 10 m
• Pescaj: 3,51 m
• Deplasament: 940 tone
• Propulsie: 2 boilere, motor cu aburi cu triplă expansiune de 2050 kw (2787 CP), o elice
• Raza de acțiune: 4650 Mm (6482 km)@13 Nd (24 km/h)
• Viteza maximă: 16 Nd (29,6 km/h)
• Echipaj: 47 până la 90 de oameni

Senzori:

• radar SW1C sau 2C;
• sonar Type 123A sau Type 127DV

Armament:

• 1 x tun Mk. IX de 102 mm (4 inci) cu 100 de proiectile
• 1 x Mk. VIII pom-pom antiaerian
• 2 x Oerlikon de 20 mm antiaerian
• 1 x aruncător de bombe antisubmarin Hedgehog
• 4 x aruncătoare de bombe antisubmarin Mk. II
• 2 x șine pentru 70 de bombe de adâncime

Din punct de vedere al calităților nautice și manevriere, navele s-au dovedit suficient de bune pentru a se descurca iarna în Atlanticul de Nord, deși erau cunoscute pentru ruliul violent care extenua rapid echipajele.

Erau destul de lente pentru niște nave de luptă antisubmarin, dar suficient de rapide pentru a ține pasul cu navele comerciale ale vremii.

Prin urmare, și tactica de utilizare în luptă a fost adaptată capacităților lor tehnice. Rolul lor nu era neapărat acela de a scufunda submarinul cât de a-l ține în imersiune unde avea o viteză inferioară convoiului, suficient de departe astfel încât să nu mai poată amenința navele comerciale.

Viața la bord

O să încep prin a spune că nu era deloc ușoară. Asta ar fi versiunea scurtă, versiunea mai lungă o voi detalia succint mai jos.

Corvetele Flower au fost utilizate intens în Atlanticul de Nord și aveau de-a face cu o vreme capricioasă. Totul era umed la bord iar marea majoritate a posturilor de luptă/veghe erau deschise și supuse capriciilor vremii, în special iarna sau pe mare montată când era destul de greu să rămâi uscat pentru multă vreme. Punțile de jos erau și ele umede, în special datorită condensului sau tambuchiurilor de acces la magaziile de muniție rămase deshise.

WC-urile refulau când ți-era lumea mai dragă transformându-se într-un duș nedorit și, mai ales, extrem de neplăcut, în special pe mare montată. Conform unor surse, nu erau dotate cu instalații frigorifice astfel încât nu puteau lua la bord mâncare perisabilă.

Spațiile de dormit nu erau dimensionate pentru un echipaj atât de mare astfel încât fiecare dormea pe unde apuca, prin primul loc întunecat pe care-l găsea și unde nu încurca pe nimeni. Probabil că teama de submarine îi determina pe mulți să evite punțile inferioare, căutând să rămână cât mai aproape de puntea principală unde mai aveau o șansă de supraviețuire.

36 de corvete de clasă Flower au fost pierdute în timpul războiului, cele mai multe fiind torpilate sau sărind în aer la contactul cu o mină marină.

Supranumite „pechinezii” oceanului, aveau un ruliu infernal, de până la 80 de grade, 40 pe o parte, 40 pe cealaltă, ca să nu se supere niciun bord. Dacă vi se pare puțin, încercați să vă balansați timp de oră așa… Prin urmare, marinarii încă neobișnuiți cu ele sufereau de rău de mare. Nu știu câți dintre voi au avut rău de mare, pe mine m-a ferit Ăl de Sus până acum, dar când ți se întâmplă asta te transformi într-un soi de legumă, incapabilă să mănânce, să bea sau să stea pe propriile picioare. Timp în care trebuie să faci de cart și, eventual, să mai și lupți. Nu vreau să mă gândesc cum arătau cabinele și, mai ales, cum miroseau. Noroc că mirosul este un simț care se poate obișnui cu necazurile…

Cu excepția acestui aspect, navele țineau marea bine și niciun marinar aliat nu a căzut pe timpul războiului peste bordul vreunei corvete de clasă Flower, cu excepția momentului când nava era lovită în luptă.

Tactica de luptă

Având în vedere că performanțele tehnice nu erau tocmai potrivite pentru vânătoarea de submarine, strategii din Royal Navy au adaptat tactica folosită de aceste corvete în luptă. 

Marea majoritate a acțiunilor de luptă se desfășurau în cadrul operațiunilor de convoiere. Prin urmare, dacă întâlneau un submarin la suprafață, unde acesta putea atinge o viteză de circa 16 – 17 Nd, nava vira și se îndrepta direct spre el pentru a-l forța să intre în imersiune, unde viteza sa era de circa 7-8 Nd, în general inferioară convoiului. După ce submarinul era forțat să intre în imersiune, era ținut ocupat și întârziat cu suficient de multe bombe de adâncime până ce convoiul se îndepărta suficient. După care corvetele se străduiau să ajungă din urmă convoiul, nu întotdeauna un lucru simplu având în vedere că și viteza lor maximă era destul de redusă, multe convoaie rapide deplasându-se cu peste 10 Nd, uneori chiar și cu 15 Nd.

Lucrurile s-au complicat în momentul în care submarinele germane au început să acționeze în haită, aglomerând și saturând escorta convoiului. De obicei, submarinele din haită se coordonau foarte bine lansând o serie de atacuri succesive cu scopul de a scoate din convoi navele de escortă creînd astfel o breșă prin care se strecura unul dintre ele. După care urma măcelul. Asta pentru că un convoi se putea întinde pe câteva mile marine bune, spațiile dintre nave fiind suficient de mari. Ca idee, HMS Barham a fost lovit de torpile lansate de la o distanță de 375 m.

Prin urmare, corvetele evitau să se îndepărteze prea mult de pozițiile stabilite în cadrul unui convoi, tocmai pentru a nu crea aceste breșe, atât de periculoase pentru navele comerciale. De obicei, corvetele rămâneau la post pentru apărarea convoiului în timp ce distrugătoarele (dacă era vreunul în escorta convoiului, mai ales în primii ani ai războiului) treceau la vânătoarea submarinelor. De aici poate și numărul mai redus de submarine scufundate de aceste corvete, o victimă fiind adeseori revendicată de mai multe nave, rezultatul muncii în echipă. 

Ca să dăm și cifre, navele clasei au scufundat 51 de submarine dar e oarecum nedrept să le socotim astfel succesul. Succesul lor se poate măsura mai bine în numărul de tone escortate cu succes de-a lungul unui război total, în care submarinele germane au scufundat pe parcursul întregului război nu mai puțin de 2780 de nave totalizând 14,1 milioane de tone. 

Evident, toate aveau nume de flori… Noroc că sunt multe flori pe lumea asta! 🙂

Concluzii

Corvetele de clasă Flower au fost exact navele de care Royal Navy avea nevoie ca să mențină liniile de navigație deschise, în special în primii ani de război. Adică exact ce a trebuit Marii Britanii ca să supraviețuiască. Multe, ieftine, ușor de construit și extrem de bine înarmate pentru deplasamentul lor, corvetele au fost produse în număr foarte mare. Au fost dotate cu radare și sonare de calitate de la bun început. Ca idee, după știința mea, Marina Regală a României nu a avut radar pe niciuna din navele sale în cel de-Al Doilea Război Mondial și nici măcar sonare performante de la bun început, fiind nevoită să utilizeze hidrofoane. Oarecum ironic, patru corvete de clasă Flower au fost folosite și de marina germană, capturate fiind de la francezi.

Un astfel de program de construcție pare imposibil de realizat în zilele noastre când navele, armamentul ambarcat și senzorii de la bord au devenit din ce în ce mai sofisticate și, mai ales, din ce în ce mai scumpe. Sau… nu? Chiar dacă nu vorbim de cifre echivalente, până la urmă nici n-am avea cum, multe s-au schimbat din 1939 până astăzi, China a construit în 8 ani în jur de 60 de corvete Type 056 și s-a oprit doar pentru că marina sa are nevoie de nave mai mari.

Așa cum am văzut în articolul de față, cantitatea este uneori o calitate în sine iar China pare să fi înțeles foarte bine acest lucru. Singura țară care astăzi mai poate concura cât de cât cu China la construcția de noi nave militare rămâne SUA. Europa occidentală, cu excepția poate a Marii Britanii, pur și simplu nu există. Iar accidentul navei norvegiene Helge Ingstad ne readuce aminte de faptul că, o dată cu scufundarea acelei nave, Norvegia a pierdut 1/5 din flota sa. Durează cel puțin 3 ani ca să construiești și să introduci în serviciu o astfel de navă în condițiile în care a costat în jur de 500 milioane USD, iar înlocuirea ei ar fi costat marina norvegiană peste 1 miliard de dolari americani.

Însă corveta Flower a viitorului s-ar putea să arate mai degrabă așa:

Este Sea Hunter într-o versiune autonomă sau cu echipaj restrâns viitoarea corvetă de clasă Flower a marinelor lumii? Sursa foto: DARPA

Media, nave muzeu 

Din păcate, din câte știu eu, nicio Flower transformată în navă muzeu nu se găsește în Europa, dar vă rog să mă corectați dacă este cazul. Cea mai aproape este în Canada, la Halifax, cea mai departe în Noua Zeelandă.

Aceste nave au fost subiectul unei cărți și al unui film: cartea “The Cruel Sea” de Nicholas Monsarrat și filmul cu același nume din 1952.

Va urma

Nicolae

 

Surse:

https://www.scmp.com/news/china/military/article/3046056/chinese-shipyards-call-time-corvettes-switch-larger-vessels

https://en.wikipedia.org/wiki/Smith%27s_Dock_Company

https://uklandpower.com/2019/03/29/a-modern-royal-navy-asw-corvette-based-on-the-ww2-flower-class/

https://en.wikipedia.org/wiki/Flower-class_corvette

https://ww2db.com/ship_spec.php?ship_id=782

https://www.bankofengland.co.uk/monetary-policy/inflation/inflation-calculator