Acum cateva zile, cand a fost scandalul cu scrisoarea lui Rudolf Giuliani, cei de la Realitatea TV, mai precis Rares Bogdan, au picat pe o intoxicare conform careia cei de la Kongsberg sau, mai rau, cei de la Raytheon (nume nepronuntat dar pomenita „o companie americana”) ar fi fost in spatele (si probabil finantatorii) scrisorii, in schimbul emiterii Hotararii de Guvern care schimba conditiile licitatiei pentru bateriile de coasta, favorizand producatorul rachetei NSM.
Atunci, la cald, le-am trimis un mesaj in care le spuneam ca e o intoxicare pentru ca tocmai varianta initiala a HG-ului favoriza Kongsberg si NSM pe cand varianta actuala permite si celorlalti producatori sa participe la procedura.
Intre timp, s-a aflat ca Giuliani a primit bani pentru scrisoare de la un fost director FBI, acum avocat, aparator al Adamestilor (apropo, astia au ajuns si la BEME News) si aflat in legatura cu un alt “cunoscut” al procurorilor, Puiu Popoviciu.
Circuitul banilor nu este foarte clar dar Giuliani a admis ca a primit banii de la avocat si nu a avut nicio conexiune cu Kongsberg sau Raytheon.
Asta a fost una dar evenimentele ne-au determinat sa ne apucam de sapaturi, sa vedem daca si cine era avantajat de cele doua forme ale HG-ului.
Reamintesc ca, in prima varianta a proiectului de HG, ofertantul trebuia sa fi livrat in ultimii 5 ani baterii de coasta in valoare totala de cel putin 137 milioane Euro (fara TVA) iar in varianta modificata (cea aprobata), trebuie sa fi realizat aceste livrari incepand din anul 2000. Trebuie precizat ca un contract semnat (sau aflat in derulare) nu este luat in considerare decat daca a fost deja dus la indeplinire (bateriile de coasta livrate).
Si am constatat urmatoarele:
Boeing (cu Harpoon) nu a livrat nicio baterie de coasta, cel putin din anul 2000.
Din contra, in 2003, Danemarca a retras din activitate sistemele de coasta Harpoon.
Anul acesta, au fost in atentia Finlandei dar acestia au optat pentru rachetele israeliene Gabriel.
MBDA, sub orice denumire, (cu Exocet), nu a livrat nicio baterie de coasta cel putin din 2000.
La sfarsitul lui 2016 au incheiat un contract cu Qatarul pentru sisteme mixte de rachete de coasta, Exocet + Marte-ER. La inceputul lui 2017, MBDA a primit 150 milioane de euro si s-a apucat de lucru, dar nu au inceput livrarile.
Saab-Diehl (cu RBS-15) nu a livrat nicio baterie de coasta din 2000.
Mai mult, sistemele RBS15 MkII (MTO 85) din dotarea Finlandei vor fi inlocuite cu sisteme de rachete Gabriel.
Totusi, ceva livrari vor face pentru marina suedeza dar este vorba despre modernizarea sistemelor de coasta RBS-15 MkII, reactivate dupa ce au fost retrase din uz in 2000, si care vor fi trecute la standardul MkIII (cel putin). Cel mai probabil, livrarile nu se apropie nici pe departe de pragul de 137 milioane Euro si nici macar nu se stie sigur daca au inceput. Cel mai probabil, nu.
Suedezii au mai propus si altor detinatori de RBS-15 MkII sa le treaca la standardul MkIII (Croatia) dar, pana acum, nu avem informatii ca s-ar fi incheiat vreun contract, cu atat mai putin sa se fi facut vreo livrare.
Kongsberg (cu NSM) a incheiat pe 30 decembrie 2008 un contract cu Polonia, in valoare de 800 milioane NOK, pentru livrarea unui sistem de rachete de coasta.
Pe 7 decembrie 2010, Kongsberg a incheiat un al doilea contract cu Polonia, in valoare de 712 milioane NOK, pentru completarea sistemului initial astfel incat polonezii sa dispuna de un divizion/batalion (denumiri diferite in functie de sursa) care sa cuprinda 2 baterii de rachete NSM cu cate 3 lansatoare.
Prima baterie a efectuat trageri in 2011, cea de-a doua a fost livrata in 2012 iar sistemul a fost declarat complet operational in iunie 2013.
In decembrie 2014, Kongsberg a incheiat un nou contract cu Polonia, in valoare de 1,3 miliarde NOK, pentru livrarea unui al doilea batalion, dar nu am date care sa confirme livrarile asa ca ma voi rezuma la primele doua contracte.
Valoarea insumata a primelor doua contracte este de 1,512 miliarde NOK ceea ce, la un curs de 9.72 NOK pentru 1 EUR, ar insemna 155,56 milioane Euro.
Ca sa rezumam:
1.In ultimii 5 ani, niciun producator din cei 4 nu a livrat baterii de coasta in suma prevazuta de documentatia de achizitie. De fapt, nu au livrat nimic;
2.Incepand din 2000, doar Kongsberg a efectuat livrari care sa depaseasca pragul de 137 milioane Euro.
Lansator Harpoon, pe camion, in serviciul danez pana in 2003
Aici ar fi doua intrebari:
1.Cum s-a ajuns in situatia ca aproape niciun membru UE/NATO nu mai produce/livreaza baterii de coasta?
In primul rand, pentru ca principalul “destinatar” al rachetelor trase de aceste baterii, URSS, apoi Federatia Rusa, a ramas fara o flota militara apta sa ameninte litoralul tarilor NATO si neutre asa ca acestea nu au mai fost interesate sa-si innoiasca sistemele de rachete de coasta ba, mai mult, unele le-au retras din serviciu;
In al doilea rand, piata asiatica a rachetelor de coasta este dominata de producatorii regionali, China, Rusia, India, Japonia, Koreea de Sud, Taiwan, care-si produc propriile sisteme si le exporta si altor tari din zona. Plus ca in zona par sa fie la mare pret rachetele supersonice carora li se adauga rachete subsonice cu raze de lovire de la 400 la 1500km, deja in zona Tomahawk-ului, iar europenii nu prea au cu ce concura acolo. Americanii nici atat, cu Harpoon.
Evenimentele din Ucraina, cresterea agresivitatii Rusiei, a pretentiilor acesteia asupra zonei arctice, virarea Turciei spre dictatura si cresterea pretentiilor asupra zonelor mediteraneene limitrofe, bogate in hidrocarburi, cresterea puterii militare a Iranului si implicarea sa in conflictele din Siria si Yemen, au pus tarile europene si pe cele din Orientul Mijlociu in situatia de a reevalua posibilitatea utilizarii bateriilor de coasta.
Polonia demarase un program din 2008 dar l-a accelerat in 2014, Finlanda isi schimba sistemele de coasta, Suedia le reactiveaza si modernizeaza pe ale sale, Qatarul se doteaza cu baterii de coasta, Grecia vrea si ea sa-si modernizeze sistemele. Probabil, vom vedea ca si Danemarca isi va reinfiinta unitatile de rachete de coasta. Era normal ca si Romania sa faca acest lucru.
Macheta bateriei de coasta Exocet MM40 Block 3 + Marte-ER
2.Ce au avut in cap cei de la achizitii cand au demarat procedura pentru sisteme de coasta cu aceste cerinte, in conditiile in care situatia producatorilor este cea prezentata mai sus?
Prima tentatie ar fi sa spun ca n-au avut nimic in cap si ca n-au verificat piata producatorilor de sisteme de coasta, inainte de a demara procedura. Au mai calcat pe bec, nu cu foarte mult timp in urma, cand au anulat o licitatie pentru vehicule 4×4 blindate dupa ce s-a constatat ca varianta de motorizare ceruta nu exista nicaieri in lume…
Altfel, nu se poate explica prima varianta a proiectului de HG, la care nu se califica nimeni, apoi balbaiala si extinderea intervalului, pentru livrari similare, pana la anul 2000, cu starnirea suspiciunilor ca, de fapt, procedura este scrisa special pentru Kongsberg si NSM.
De altfel, dupa aparitia primei forme a proiectului de HG, cei de la MBDA au trimis o scrisoare guvernului prin care-si declarau nemultumirea fata de conditia privind livrarile similare, intreband de ce, la capacitate tehnica, trebuie sa fie doar livrari de sisteme de rachete pe autovehicule si nu sunt luate in calcul si sistemele de rachete de pe nave, mult mai dificil de realizat si de integrat? Buna intrebare, care o fi diferenta intre o racheta aflata pe o nava si una pe un camion?!
De remarcat ca Bucurestiul este cam singurul care si-a elaborat astfel cerintele, Finlanda cerand doar ca producatorii sa poata oferi atat racheta ambarcata cat si varianta sa cu lansare terestra, fara sume si ani.
Ca sa fiu precum rabinul, trebuie sa spun: si tu ai dreptate, si tu ai dreptate.
Cei de la MApN aveau dreptate pentru ca, pe procedura de achizitie adoptata, daca vrei sa-mi vinzi un sistem de rachete de coasta trebuie sa-mi dovedesti ca ai mai vandut un sistem similar, adica tot circuitul, de la semnarea contractului pana la livrarea si punerea in functiune a sistemului.
Cei de la MBDA aveau dreptate pentru ca lipsa livrarilor similare nu inseamna ca firma nu avea capacitate tehnica ci ca, pur si simplu, piata nu a fost interesata de un asemenea produs.
Dincolo de supozitii si scenarii, s-ar putea ca realitatea sa fi fost mult mai simpla:
Cei de la MApN au prins momentul cu alocarile de 2% pentru aparare, pe mai multi ani, cu sau fara presiunile lui Trump, ca ministrul apararii se consulta cu ei cand ia deciziile privind programele de inarmare si au decis sa treaca in buget si achizitia de baterii de coasta, urmand sa vada cum o scot la capat. Si ar putea sa aiba logica. Licitatia odata demarata, se aloca banii de la buget (se deschide un credit de angajament) si chiar daca nu le iese, banii raman alocati pentru altadata. Practic, isi pun banii deoparte, chiar daca actuala licitatie nu s-ar materializa printr-un contract ferm.
Cu prima forma de HG au dat-o de gard sau a fost doar un mod de a trage de timp pana se stabileste castigatorul contractului corvetelor. Acum continua procedura la care, cum aratam mai sus, se califica doar Kongsberg sau, din nou, trag de timp pana se clarifica contractul corvetelor.
Nu am nicio idee despre cum vor merge mai departe.
La stabilirea cerintelor minimale obligatorii pentru corvete, nu a aparut nicio informatie cum ca li s-ar fi cerut un anumit tip de racheta antinava, cu atat mai putin NSM.
TKMS (K-130) a venit cu RBS-15Mk III (Saab-Diehl);
Fincantieri (Abu Dhabi Enhanced) si Naval Group (Gowind 2500) au venit cu Exocet MM40 Block3 (MBDA);
Damen (Sigma 10514) a venit cu Harpoon Block II (Boeing);
Exista o posibilitate foarte mica sa opteze si Fincantieri pentru Harpoon in loc de Exocet.
Adica nimeni nu a propus NSM pentru corvete si fregate.
Sistem de lansare de coasta NSM, din dotarea Poloniei
In cazul acesta, sunt 3 variante posibile:
1.Se merge inainte cu procedura actuala si vom lua un sistem NSM (cel mai probabil, o baterie cu 3 lansatoare) ceea ce ar insemna sa avem doua tipuri de rachete antinava:
– o racheta mai grea, cu ghidaj final radar si incarcatura mai mare de lupta, pentru corvete si fregate;
– o racheta mai usoara, cu ghidaj final IIR+ATR si incarcatura mai mica de lupta, pentru bateriile de coasta.
Situatia asta, chiar daca aparent complica logistica, are si avantajele ei.
In primul rand, nu pui toate ouale intr-un singur cos, sa depinzi de un singur producator.
In al doilea rand, nu toate navele sunt suficient de mari si de puternic aparate ca sa fii nevoit sa strici pe ele o racheta cu incarcatura mare de lupta si poate mai scumpa. Navele auxiliare sau cele care-ti vin la debarcare sunt numai bune de lovit cu o racheta mai usoara, desi mitul pretului mai mic la NSM a cam fost spulberat in competitia finlandeza, unde norvegienii au venit (conform unor surse) cu un pret mai mare decat suedezii cu RBS-15.
Poate ca nu intamplator, polonezii au mers pe solutia cu 2 tipuri de rachete antinava, optand pentru RBS-15 MkIII pe navele de lupta (in opinia mea, cea mai buna dintre cele trei aflate in competitia pentru corvetele noastre), o racheta ultramoderna dar si foarte scumpa, si NSM pentru bateriile de coasta (o racheta usoara, tacuta radar, stealth, desteapta si posibil mai ieftina).
2.Se lalaie procedura pentru sistemele de coasta, pana se stabileste ce firma va livra rachetele antinava pentru corvete, dupa care se anuleaza procedura initiala si se trece la negocieri directe cu furnizorul respectiv pentru achizitionarea sistemului de coasta, pe modelul achizitionarii celei de-a doua transe de rachete AT Spike. Sau se incheie un acord interguvernamental.
3.Dupa semnarea contractului pentru corvete, Saab, MBDA si Boeing ar putea deveni mai vocali in privinta conditiilor trecute in HG-ul pentru licitatia bateriilor de coasta, incercand sa obtina modificari care sa le permita participarea la procedura.
In locul lor, as sta linistit pana se clarifica licitatia pentru corvete dupa care as face galagie pentru schimbarea conditiilor la licitatia pentru baterii de coasta. De ce sa periclitez un contract de 1.6 miliarde Euro pentru unul de 11 ori mai mic?
Este drept ca si in variantele 2 si 3 exista posibilitatea sa operam doua tipuri de rachete, in cazul in care Exocet va fi racheta castigatoare. MBDA a propus o baterie mixta, cu Exocet (performanta si scumpa) si Marte-ER (mai ieftina si mai simpla) pentru Qatar, o solutie inteligenta, avand in vedere ce tipuri de nave militare foloseste Iranul.
Ca parere personala, as prefera sa mergem pe modelul polonezilor, cu o racheta grea, cu ghidaj final radar, pentru corvete si fregate si cu NSM, cu ghidaj final IIR+ATR, pentru bateriile de coasta.
Sa nu uitam ca vecinul nostru preferat se bazeaza foarte mult pe sisteme de razboi electronic, bruiaj etc astfel ca as prefera sa avem la dispozitie si o racheta „tacuta”, imuna la contramasuri electronice.
Cristian Ganciu