Câte schimbări pot avea loc într-un an! În urmă cu vreun an, o privire asupra pieței de avioane de vânătoare ar fi condus la niște concluzii generale: consorțiul care produce Typhoon o ducea bine, bucurându-se de poziții bune în mai multe programe de export, chiar dacă nu apăruseră comenzi noi; 2011 părea să fie „anul Rafale”, cu ceea ce păreau a fi contracte ușoare cu Brazilia și Emiratele Arabe Unite; Boeing părea să aibă șanse bunicele cu F/A-18E/F; Lockheed Martin se afla într-o poziție delicată cu JSF, dar părea că urmează să își revină în 2012-2013; iar Saab părea sortită eșecului cu Gripen, ratând mai multe programe de export. Dar Saab a crescut în ultimele luni cât alții în câțiva ani și pare că va fi un jucător important în viitor, prin intermediul Gripen.
Semnele că Gripen se bucură de o schimbare de noroc sunt simple:
- Succesul înregistrat în Elveția;
- Faptul că Brazilia încă reprezintă un punct de interes.
Au existat și diverse comentarii răutăcioase, venite în special din partea țărilor care au pierdut în Elveția, cum că singurul motiv pentru care Gripen a câștigat este prețul său scăzut. Cu alte cuvinte, faptul că Gripen este un avion mai ieftin înseamnă că este mai puțin capabil. Iar prețul nu contează deloc în climatul economic prezent și viitor? Asta în ciuda faptului că, dintre toate ofertele venite din partea statelor din Europa, planurile de îmbunătățire ale Gripen sunt cele mai dezvoltate, în special în ceea ce privește sistemele de tipul radarelor AESA. După cum Defence Analisys a mai spus și în trecut, Gripen s-a descurcat foarte bine în Libia și mai degrabă a impresionat decât a dezamăgit.
Luând toate aceste aspecte în considerare, se poate observa de ce Brazilia s-ar orienta către Gripen. De ce o țară care riscă să intre în recesiune ar dori să cumpere avioane de vânătoare mai scumpe în loc să cumpere unele mai ieftine? Dintre Rafale, F/A-18E/F și Gripen nu poate exista decât un câștigător în materie de costuri. Și totuși, pentru mulți este încă dificil să își imagineze Gripen ca fiind o ofertă mai puțin sofisticată. Singurul criteriu pe care Gripen l-ar „pica” este capacitatea de alimentare cu combustibil și, prin urmare, raza de acțiune. Însă aceasta nu este o problemă ce nu are rezolvare, în prezent desfășurându-se lucrări pentru a o corecta.
Întorcându-ne la elementul-cheie al Gripen, prețul scăzut, ne întrebăm de ce această perioadă, în care din ce în ce mai multe țări se confruntă cu bugete de austeritate, nu ar reprezenta un boom pentru exportul acestui avion de vânătoare? Să ne gândim la statele mai mici din Europa care trebuie să își modernizeze forțele aeriene, în special cele care încă mai folosesc echipamente din perioada sovietică: au nevoie urgent de echipamente moderne, însă nu la orice preț. Astfel că Slovenia, România, Bulgaria, Slovacia, Croatia ar trebui văzute ca potențiali cumpărători de Gripen. Aceste țări au nevoie de un avion compatibil cu NATO (bifat), avansat (bifat), ce poate fi modernizat (bifat), ce este ușor de integrat (bifat), este ușor de întreținut (bifat) și are un preț foarte bun (bifat).
Dacă Saab ar mai arunca câteva „momeli” de genul acesta, atunci ar fi șanse mari ca Gripen să obțină o greutate strategică ce ar face ca ideea de a deține Gripen să fie foarte atractivă. Iar dacă ar exista un grup de utilizatori de Gripen format din mai multe țări, posibilitatea de a împărți costurile de modernizare devine și mai realistă.
Lisbeth Salander
Sursa (extrase) dintr-un articol: defenceanalysis
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=aTtq8vPDdwI&w=560&h=315]Comentariu RoMilitary.
Mergand mai departe cu logica celor de la defenceanalysis, se pare ca si ei au aceeasi parere cu cea exprimata pe RoMilitary, in articolul De ce a castigat Gripen in Elvetia . Usor de zis ca Saab-ul a luat caimacul in Tara Cantoanelor doar si numai datorita pretului oferit! O achizitie de o asemenea amploare nu se face doar pe criteriul pretului mai mic din mai multe motive! Unul ar fi ca nici o tara serioasa, iar Elevetia chiar este, nu-si permite dotarea armatei low-cost, mai ales daca are cu ce. Un al doilea motiv ar fi ca datorita sumelor enorme vehiculate in astfel de afaceri, offset-ul devine foarte important, mai ales intr-o perioada de criza economica.
De asemenea transferul tehnologic trebuie sa fie facut cu tehnologii noi si care pot fi pe viitor dezvoltate. Asa ca trebuie sa concluzionam ca: raportul calitate-pret nu este totuna cu pretul cel mai mic, defapt neavand nici o legatura. Poti sa cumperi un avion foarte scump, dar beneficile dobandite de pe urma lui (exploatare militara+offset) sa-ti aduca un raport calitate-pret, mult superior unui avion ieftin si cu tehnologie slaba.
De fapt nici nu putem discurta despre pret in lipsa informatilor oficiale, despre suma discutata si despre pachetul de offset oferit, despre transferul tehnologic hotarat, etc.
Ramane ca atunci cand toate datele achizitiei vor fi publice, cand partile se vor fi inteles asupra tuturor punctelor aflate in discutie, sa incercam sa analizam oferta Gripen si sa concluzionam, daca Elvetia a ales cu gandul doar la bani, sau poate au privit in viitor si le-a placut ce au vazut!