Voi continua acum cu prezentarea produselor Uzinei Automecanica Moreni si cu oportunitatile pe care aceste produse le pot avea.
Intai si intai as vrea insa sa lamuresc un lucru, care ma deranjeaza in media romaneasca. Tot apare prin ziare si asa-zisa media mare, ideea ca industria de aparare cerseste fonduri de la bugetul de stat, oferind in schimb mai nimic, sau in ceea mai buna posibilitate, niste produse slabe, invechite, produse de care Armata Romana nu ar avea nevoie si care in nici un caz nu pot fi vandute la export.
Celor care cred asta le transmit cu toata amabilitatea urmatoarul mesaj: fratilor daca nu stiti despre ce vorbiti, de ce nu taceti sau si mai bine de ce nu intrebati?! Oare microbul Tatoiu, boala aia contagioasa de a-ti da cu parerea despre toate si despre orice, chiar daca nici macar nu sti cum se scrie respectivul lucru, s-a extins atat de mult?!
Oricum voi si altii ati reusit déjà performanta de a face praf si pulbere o industrie care exporta de un milliard de dolari pe an, cu aceleasi sabloane popagandistice, clasice déjà”: un morman de fiare vechi, produse slabe si proaste, etc, etc. Din acest motiv probabil doreau irakienii sa cumpere 400 de transportoare de la noi! De proaste ce erau, dar stai linistiti: contractual a fost distrus.
Industria romaneasca de aparare isi duce astazi zilele pe proprile picioare, ciugulind, acolo unde se poate, contracte cu compani civile si realizand prototipuri, cum ar fi SAUR 1 si 2 pe banii lor, fara ajutor de la stat.
Celor care-si dau cu parerea doar ca sa nu taca, pentru ca ce poate fi mai smecher dacat sa lovesti in propria ta industrie, care este si asa muribunda, le recomand sa mai invete ceva carte si daca tot sunt de vanzare sa ceara dracului mai mult, decat suta de euro, pe un articol penibil! Demnitate maxima: minciuna, calomnie si sa lovesti pe cineva care este oricum prea slab pentru a se apara…patrioti adevarati acesti bieti imbecili.
Dar sa revenim la produsele noastre.
Moreniul are cateva astfel de produse, toate ofertate la export si absolut toate primite cu destul entuziasm de partenerii nostri externi. Cel mai putin cunoscut este de fapt foarte cunoscut: faimosul ABI, pe sasiu de ARO, un stramos, conceptual daca vreti, al mai celebrului Humvee. Produs pentru interventii impotriva insurgentei urbane, modestul ABI s-a bucurat de un imens succes in Algeria, unde a fost exportat in mult mai multe exemplare decat apare pe internet. Mult mai multe, semnificativ de tot mai multe.
ABI, la Muzeul Militar
Desi sursele de pe net dau ca cifra a exportului, catre tara nord-africana, doar cateva bucati, in realitate numarul de autovehicule blindate a fost muuuult mai mare. Cifra exacta nu poate fi deocamdata facuta publica din varii motive. In hala uzinei am avut insa placerea sa discut cu cei care au construit aceasta masina, echipata sa rezista focului cu armament usor.
Desi astazi batranul ABI-ului ar fi perimat in dotare, inginerii de la Moreni aveau in vedere dezvoltarea catre ceea ce este astazi un vehicul modern de patrulare. Ba chiar au au avut in curtea uzinei, pentru mai multe luni, un Humvee pentru evaluare si studiu, intentia fiind dezvoltarea unui produs similar, dar proiectat in tara conform cu cerintele tactice ale Armatei Romane. Bineinteles ca nu au fost fonduri, insa ideea pe care trebuie s-o retineti este ca in timp ce Algeria cumpara ABI-uri, Armata Romana nu avea bani pentru astfel de masini, utile la vreamea lor Politiei Militare si patrula prin Irak in masini ARO fara nici o urma de protectie.
Al doilea produs ar fi celebrul, intr-un fel, transportor 6×6 RN 94. Poate multi dintre voi se intreaba la ce poate fi folosit un TAB 6×6 si de ce ne-am lega la cap si cu 4×4 si 8×8?! Pai fiecare are rolul lui, iar dezvoltarea acestor modele in intreaga lumea are la baza eficienta. Astfel spus RN 94 6×6 era un transportor de trupe, destul de similar Zimbru 33 8×8, numai ca el s-a nascut tarziu.
Ca sa va dau cateva exemple, as mentiona ca un transportor 6×6 este mai usor de folosit pe terenuri foarte grele, in medii urbane, sau si mai important, poate fi folosit ca platforma pentru tot felul de aplicatii.
In Armata Romana necesitatea unui 6×6 avea la baza, printre altele, cateva concepte tactice. Se intentiona ca RN-ul sa fie folosit ca ambulanta, centru de comanda si mai ales ca platforma pentru mortiere, sau dotat cu tun calibrul 105/120mm, varianta 8×8 fiind considerata prea mare, in timp ce TABC-ul 4×4 era prea mic. Utilitatea unui transportor intermediar, intre o masina de patrulare de tip Humvee si un transportor 8×8, este clara.
Istoria RN-94 a inceput printr-un parteneriat cu Turcia, urmand ca armatele ambelor tari sa cumpere la final produsul. Din motive dambovitene, turcii au preferat pana la urma sa-si dezvolte singuri transportorul, romanii ramanand bineinteles fara finatare si neexistand nici o comanda ferma din partea Armatei. Astfel au fost produse un total de doar 17 masini de lupta care au avut doi destinatari: Turcia si Bangladehul. Cele din tara Bangladeh fiind in varianta de transport raniti.
RN -94 in Turcia. Foto: Armyrecognition
Frumusetea acestui..caz, sa zicem este ca Moreniul a fost contactat de curand de tara asiatica, intrebati fiind daca mai pot oferi RN-94 si de asemenea daca ar putea sa le modernieze/sa le repare pe cele vandute deja…Asta apropo de calitatea produselor romanesti. Bineinteles ca fabrica romaneasca nu mai poate nici fabrica si nici nu poate oferi mentenata celor aflate deja in exploatare. Deocamdata cel putin.
RN-94 in poligonul de la Moreni
Aici vreau sa fac o paranteza dedicata tot celor care cred ca industria noastra nu poate face fata intr-o economie de piata. Culmea este ca poate, sau mai bine zis ar putea, foarte bine sa traiasca din banii proprii daca si numai daca ar fi lasata in pace.
Problemele apar din mai multe sectoare.
Primul motiv este pur birocratic. Daca o companie privata ar dori sa ofere un contract unei fabrici care face parte din ROMARM, incepe balul. Pentru a putea produce…tigaite sau cotete de porumbei, uzina militara are nevoie de cinspe’ mii de aprobari si semnaturi, iar toate astea dureaza luni si luni de zile.
Un exemplu foarte bun este exportul romanesc de munitie, militara si civila. Povestea urmatoare am ascultat-o spusa de domnul Cristian Vintila, directorul A.N.R.S.P.S., mai clar agentia romana care se ocupa de capacitatile de mobilizare in caz de conflict.
Domnul Vintila a vorbit la Academia Tehnica Militara, cu ocazia Seminarului “Locul si rolul industriei de aparare in actualul context de dezvoltare a Romaniei”, pe 27 septembrie, seminar la care am avut placerea sa fiu invitat.
Asadar pe vreamea cand eram cu totii comunisti, URSS-ul a evitat, cat a putut de mult, sa ne dea licente pentru doua lucruri foarte importante intr-o industrie militara, lucruri fara de care nu ai practic o industrie de aparare proprie independenta. Rusii au refuzat sa dea licente pentru motoare si pulberi. Ori fara pulberi, de unde munitie?! Astfel pentru o parte foarte importanta din productia romaneasca de munitie, pulberile erau importate direct din URSS, sau se mai fabricau si la noi, asa mai pe ocolite.
Problema a iesit la iveala dupa revolutie si a devenit acuta dupa ce Romania a ales clar drumul spre NATO si UE. Astfel desi exista cerere pentru exporturi de munitie, militara si civila, de peste 200 de milioane de euro anual, aceste exporturi nu se pot onora, decat in mica parte, datorita faptului ca pulberile rusesti nu pot fi folosite, iar noile retete, romanesti sau asimilate de la producatori occidentali, nu au fost inca omologate.
Omologarea este, sa fim foarte clari, mai mult un proces birocratic, decat unul tehnic si cu toate astea, Romania pierde sute de milioane de euro pe an si mii de slujbe, numai datorita faptului ca o gasca de mancatori de hartie nu pot pune o stampila rotunda pe o nenorocita de aprobare…
Revenind la Moreni, pe langa faptul ca RN 94 ar avea si astazi suficienta piata, modernizat bineinteles, Armata Romana ar avea nevoie urgenta de un transportor blindat usor si mai ieftin, numai ca deocamdata nimeni nu mai intreaba de el.
Si ca sa inchei cu RN 94, multa lume traieste cu impresia foarte gresita ca TAB-urile 8×8 construite la Moreni, aproape 13000 de bucati, erau de slaba calitate. Numai ca nu toata lumea stie ca Romania exporta cantitati imense de TAB-uri in URSS si Germania de Est, ori daca chiar erau de prosta calitate voi va inchipiuti ca sovieticii si germanii din est le-ar fi acceptat?!
Intradevar TAB-urile noastre se comporta cateodata ca vai de ele, numai ca explicatia nu vine de la calitatea produsului, ci de la conditile de exploatare. In URSS si Germania de Est, erau exploatate conform manualului de utilizare: uleiul se schimba regulat, piesele de schimb erau in cantitati suficiente, etc, etc, pe cand la noi, pe principiul “ las ba ca merge si asa!” reuseam sa facem praf un TAB nou in cativa ani. Asadar nu transportoarele erau slabe, ci modul de exploatare era problema. Iar pentru Afganistan si Irak…pur si simplu nu erau gandite sa lupte in clima desertica.
Revenind la industria noastra militara, nimeni de aici nu cere pomana si nu ofera produse slabe, ei cer doar sa munceasca si in acelsi timp sa ofere Romaniei capacitatea de a se apara singura, la preturi mult mai mici decat importurile.
Cugirul este un alt exemplu. Noua arma de asalt, calibrul NATO, a fost facuta in fel si chip: ba ca este grea, ba ca este prost echilibarat, iar unii cu fire mai sensibila si feminina au spus pe sleau: este urata domne! De parca o arma ar trebui sa aiba si veleitati artistice…
Revenind ca noua arma de asalt, a fost comparata cu tot felul de arme smechere si frumoase, iar in urma acestor comparatii, bineinteles ca arma noastra a iesit foarte prost. Numai ca baietii astia uita cateva lucruri esentiale. Armata nu este chiar asa cum cred ei ca este, iar proiectarea unei arme, ca este una de asalt, sau un transportor de trupe, are cateva caracteristici.
1.Producatorul saracu’ face ce i se cere si pe cati bani i se ofera. Mai clar arma respectiva trebuie sa coste o anumita suma de bani. Daca Cugirul nu a reusit sa-i bat pe pat cateva cristale Swarovski….pai sa le fie rusine, da poate ca nu aveau bani pentru astea. Adica Armata a cerut foarte clar, ca viitoarea arma de asalt sa coste o anumita suma de bani, iar Cugirul s-a conformat. Vreti H&K 11?! Pai atunci fiti gata sa dati cateva mii de euro pe bucata, daca nu, poate nu ar fi rau sa va tinti ciocu’ ceva mai inchis.
2. Ceea ce am vazut cu totii la BSDA este un PROTOTIP, nu arma de serie. Asadar atunci cand va intra in productia va arata altfel, materialele prin anumite parti, vor fi altele si in general va fi mai mult sau mai putin diferita de ceea expusa la targ. Apropo de BSDA, am avut dupa expozitie ocazia sa vorbesc cu cineva de la Cugir, care fusese in delegatia de la expozitie si credeti-ma nu avea deloc cuvinte frumoase pentru majoritate celor care-i puneau tot felul de intrebari apoi isi dadeau cu parerea, ba era chiar fosrte nervos.
Apropo, a mai buna arma de asalt din lume si din toate timpurile este AK 47, o arma nu foarte frumoasa, nu foarte usoara, etc, dar care in folosinta pe front s-a dovedit mult peste toate produsele occidentale foarte tehnologizate si in mod clar, mult mai frumoase.
Revenind la SAUR 2, asa cum scriam si in primul articol, va fi omolagat pana la sfarsitul acestui an, in acest moment aflandu-se pe ultima suta de metri. La Expomil-ul de anul viitor il vom vedea pentru prima oara gata sa intre in productie, definitivat si cu omologarile la zi.
SAUR 2 la BSDA 2012, cu turela OWS-25R, aceeasi ca MLI 84M, fara tun, mitraliera si lansator de rachte Spike
Cel mai probabil la expozitie va fi prezentat inarmat cu aceeasi turela care echipeaza astazi MLI 84M, cea cu tun calibrul 25 mm, mitraliera de 7,62 si lansator dublu pentru rachete Spike LR. Desi se preconize sa fie dotat cu turela Rafael ( si poate chiar va fi), cea pe care ati vazut-o la Expomilul de anul trecut, cel mai probabil va fi expus tot cu turela de pe MLI si asta din mai mult motive.
Primul ar fi ca Armata mai are o gramada de astfel de turele. Din totalul de 180 de bucati achizitionate, doar 99 au fost folosite, restul ramanand sa fie sau nu folosite cu alta ocazie.
In al doilea rand o turela noua, pe langa faptul ca poate costa o gramada de bani, fonduri pe care Moreniul nu le are, ar crea problema prin faptul ca nu este cunoscuta si deci ar fi mai greu sa fie montata si optimizata.
Iar al treilea motiv ar fi faptul ca deocamdata Armata nu a comandat inca nici macar o bucata SAUR 2 si astfel nu ar avea sens ca fabricantul ca investeasca intr-o turela, pe care mai apoi nu stie sigur ca militari o vor si dori. Poate ca daca se va ajunge ca transportorul sa fie achizitionat de Armata, sa se doreasca un alt tip de turela. Asadar fabrica nu face altceva decat sa-i puna o turela buna, in asteptarea dorintei cumparatorului, indiferent cine ar fi acesta.
SAUR 2 ar merita ceva mai multa atentie din partea armatei, fiind un transportor mai mult decat decent, cu absolut nimic mai prejos decat Piranha IIIC care freaca menta prin Afganistan, de bune ce sunt. Ca nivel al blindajului oferit, TAB-ul romanesc este in linie cu ceea ce ofera ceilalti producatori, si aici gradul de protectie putand fi urcat prin montarea de kit-uri balistice, la fel ca la toata lumea.
Nimeni nu scoate un transportor din standard, cu protectie ridicata, pe motive de costuri si de oportunitate.
Habitaclul este si el total diferit de SAUR I, avand scaunele suspendate in tavan si special construite pentru a nu rani militari in caz de lovire a vehicului. In principiu SAUR II ofera o deosebita modularitate, fiind apt sa incube orice sistem dorit de catre comparator si este, in mod categoric, un imens salt in timp fata de vechile TAB-uri romanesti de inspiratie sovietica.
SAUR 2 la BSDA 2012
Cumpararea de catre Armata a macar un batalion de SAUR II ar putea face ca urmatorul transportor, TBT 8×8 sa fie pe mai departe dezvoltat de catre fabricant din banii proprii, fara alte subventii de la buget si asta in conditiile in care, o spun cu toata seriozitatea, SAUR II chiar este un transportor modern si de care Armata are nevoie ca de aer, mai ales daca tinem cont de faptul ca actualul parc de transportoare este cu totul depasit.
Daca la un moment dat, Ministerul Apararii se va uita si spre SAUR II, ar putea observa ca are in curtea proprie un vehicul mai bun si mult mai ieftin decat Piranha IIIC elvetian, care in afara de parade si adunat praful prin Afganistan, nu prea este folosit de loc.
GeorgeGMT