Romania Military

Oglinda – Romania si Ungaria face-to-face…

Romania vs Ungaria

Slava Domnului nu cu armatele pe granite ca-n 1919 ci prin prisma achizitiilor militare demarate de cele doua tari. Nu discutam nici macar categoriile de tehnica achizitionate, se poate usor remarca ca Bucurestiul si Budapesta au viziuni si urgente diferite, ci ne referim mai ales la furnizori.

Astfel, Romania s-a aliniat in mod foarte clar Statelor Unite, Ungaria merge brat la brat cu Germania si marginal cu UE, Romania cumpara sisteme Patriot, HIMARS, Piranha si F-16, cocheteaza cu elicoptere de atac americane, Ungaria detine Gripen si cumpara elicoptere Airbus de pe liniile de fabricatie din Germania (H-145M) si Franta (H-225M), rachete anti-aeriene Mistral, tancuri Leopard 2 si obuziere PzH 2000. Se mai aude ca au renuntat la intentia de a cumpara NASAMS 2 si vor achizitiona un sistem SHORAD bazat pe racheta IRIS-T (cumparata din Germania).

Mai discuta ungurii si despre MLI Puma, in timp ce in Romania transportoarele blindate sunt Piranha 3 si 5 (posibil chiar 4+ amfibiu), se aude vorba despre un MLI fabricat tot de General Dynamics (varianta Puma era moarta din nastere) si despre tancuri Abrams (tot General Dynamics). Americanii au ratat doar acolo unde nu prea au ce sa ne ofere: fregate, camioane (Iveco, invingator in fata Rheinmetall), corvete, rachete anti-nava (desi aici Raytheon vine tare din urma, la cea de-a doua licitatie pentru baterii de coasta, cu NSM-ul) si se poate observa ca eforturile bugetare pe zona achizitiilor militare sunt facute de Bucuresti cu precadere in favoarea unor firme americane.

In acelasi timp, Budapesta merge pe fir intins catre Berlin, mai vechiul sau aliat si prieten, achizitiile ungurilor fiind ori europene (Gripen si Mistral) ori numai germane.

Din acest punct de vedere se poate observa cum fiecare tara isi simte diferit cel mai bun prieten, romanii nu se dezmint si dupa ce i-au asteptat 45 de ani pe americani, nu par a vrea sa-i mai lase din mana, ungurii se tin tot de Germania cum au facut si-n WW2.

In Romania, americanii au o prezenta militara din ce in ce mai serioasa, Germania nu-si permite sa trimita trupe in Ungaria, investitiile americane in economia romaneasca sunt, nu asa cum ne-am astepta, dar sunt, investitiile germane in economia ungara sunt majoare, dar aici nemtii nu pot fi blamati, sa nu uitam ca uzina Mercedes din Ungaria trebuia sa fie in Romania si numai noi i-am gonit pe germani, la fel si uzina VW care a ajuns in Turcia.

Dar revenind la oglinda, daca Bucurestiul se uita in ea, se vede Washingtonul, de la Budapesta se vede foarte bine Berlinul, incercarile disperate ale premierului ungar, Victor Orban, de a intra in gratiile lui Trump (si de a fi primul sef de guvern din Europa de Est invitat la Casa Alba) au esuat destul de lamentabil (in timp ce presedintele roman a fost de doua ori la Washington), americanii pur si simplu n-au nevoie de Ungaria, iar Budapesta nu are ce sa ofere Americii, cert este ca interesul Washingtonului pentru Budapesta este depasit net de interesul aratat de Berlin pentru vecinii nostri de la Vest.

Cu alte cuvinte, cand Romania si Ungaria se privesc in oglinda, ce se vede de fapt sunt Washingtonul si Berlinul.

Doua natiuni, doua situatii geopolitice foarte diferite, doi aliati diferiti si ei, desi la modul general cu totii suntem aliati unii cu altii.

Serbia are si ea o optiune foarte clara si priveste preponderent catre Moscova, desi aici lucrurile sunt mai simple, sarbii neavand nici o alta optiune  pe masa.

Acum, si noi putem cumpara de la germani si ungurii de la americani, dar declaratiile oficiale sunt una, daca vrei sa vezi cine cu cine si in ce fel te tii dupa bani si eventual dupa trupe.

Pe de alta parte aici nu este vorba de Statele Unite sau Germania ci de modul cum Romania si Ungaria isi dezvolta relatiile cu partenerii lor. Bucurestiul are in vedere sporirea sigurantei nationale, in raportul sau cu Washingtonul, aici este vorba exact despre ce se spune si in declaratiile oficiale, Romania dorind – prin achizitiile de armament si prezenta trupelor americane pe teritoriul sau – garantii de securitate, odata prin apartenenta la NATO si parteneriatul strategic cu SUA, in al doilea rand rand prin sporirea capacitatii de aparare a tarii.

Ungaria, in schimb, n-are nici o treaba cu siguranta nationala, nu cred ca cineva la Budapesta se teme de vreun atac din partea unei tari vecine, relatiile cu Germania au o conotatie politica foarte importanta – si mult mai putin una militara – prin achizitiile de tancuri, obuziere sau IRIS-T.

Romania se asteapta ca americanii sa fie aici in caz de razboi si face eforturi ca propria armata sa fie cat mai interoperabila cu cea americana, sa putem desfasura impreuna operatii militare, sa avem o dotare cat mai omogena. Ungaria nu se gandeste sa lupte impreuna cu Germania impotriva cuiva, n-are nici o treaba cu interoperabilitatea celor doua armate, cumpara doar pentru ca are nevoie si cumpara din Germania pentru ca Berlinul ii este un foarte bun amic…

Doua tari aflate in doua situatii geopolitice foarte diferite, au doua abordari destul de distincte bazate pe motivatii cu totul deosebite, Romania cumpara armament cu ajutorul caruia sa descurajeze o eventuala agresiune si face acest lucru preponderent din Statele Unite pentru ca NATO cam este SUA, iar pe de alta parte este bine sa fi compatibila cu principalul sau aliat.

Ungaria cumpara din Germania pentru a face pe placul Berlinului, aici putem discuta mult mai aplicat despre cumpararea de indulgente, decat in cazul Bucurestiului, macar si pentru ca pe unguri chiar n-are nimeni de ce sa-i atace.

Si nu discutam despre calitatea tehnicii militare americane vs cea germana, nici pomeneala, aceste achizitii sunt atat de politizate incat dilema cine are cel mai bun tanc, sau cel mai performant obuzier pur si simplu nu se pune, conteaza doar cine iti poate asigura securitatea nationala (in cazul Romaniei), sau legaturile de prietenie politica (in cazul Ungariei).

Romania este intr-o pozitie foarte similara Poloniei, ambele tari fiind efectiv cu rusii la poarta. Nu-i cazul Budapestei.

P.S. Asta si apropos de cine plateste „tribut” si cine nu, noi ne tot amaram ca platim taxa de protectie, cand de fapt Romania chiar se inarmeaza, adevarat preponderent de la americani, dar cred ca am explicat de ce. Ungaria in schimb chiar isi plateste taxa de protectie, mai ales dupa toate derapajele lui Victor Orban si uite ca nu se mai sfieste s-o faca pe fata.

GeorgeGMT

Exit mobile version