„Într-o situaţie disperată, numai curajul şi inteligenţa te mai pot ajuta.” — Jean Piaget
04 Iunie 1967, Tel Aviv.
In biroul prim ministrului Levi Eshkol plutea o tensiune usor de inteles. Generalul Mordechai Hod tocmai isi terminase de prezentat planul de atac aerian impotriva tintelor din Egipt, Siria, Iordania, Liban si Irak. Pentru Levi Eshkol si pentru ministrul apararii Moshe Dayan cel mai negru cosmar devenise realitate, dar nu mai puteau sa dea inapoi. Existenta statului Israel era amenintata de alianta tarilor mai sus enumerate, iar ultimele evenimente intareau aceasta credinta:
– In 1966 Egiptul si Siria semneaza un acord de aparare comun
– Incepand cu anul 1966 sunt raportate foarte multe incidente armate la granitele Israelului ca urmare a activitatii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei
– In 1967 Egiptul maseaza trupele in stare de alerta in peninsula Sinai si in dreptul statiunii Sharm el-Sheikh inchizand astfel stramtoare Tiran pentru vapoarele israeliene, netinand seama de declaratia Israelului ca orice inchidere a stramtorii va fi considerata un act de razboi
– Tot in 30.05.1967 Egiptul incheie cu Iordania un acord de aparare comun si trimite un contigent militar in aceasta tara.
– In 31.05.1967 la invitatia Iordaniei, Irakul trimite trupe si unitati de blindate
– In data de 04.06.1967 constientizand pericolul, clasa politica din Israel decide sa intaureze un Guvern de Uniune Nationala pentru a avea o sustinere totala politica si populara in cazul unui conflict.
Spargand tacerea ce se lasase in birou, Generalul Yitzhak Rabin- Seful Statului Major le comunica celor doi ministrii ca intreaga armata este pregatita si pentru atacul aerian si pentru ce va urma dupa.
Planul prezentat de catre Generalul Mordechai Hod lua in considerare superioritatea cantitativa si calitativa a fortelor aeriene arabe aliate, si era necesar ca acest atac sa fie unul surprinzator, fara o declaratie prealabila de razboi, astfel incat majoritatea avioanelor inamice sa fie distruse la sol. Daca nu ar fi fost o situatie atat de grava, ar fi fost cu siguranta ironica, planul lui Mordechai Hod era o actualizare a planului fostului sef al fortelor aeriene israeliene comandantul Dan Tolkovski din 1963, plan care era inspirat de atacul efectuat de catre aviatia imperiala japoneza la Pearl Harbor si de atacul lansat de catre Luftwaffe impotriva bazelor aeriene ale URSS la inceputul Operatiunii Barbarosa.
La data atacului Fortele Aeriene Israeliene dispuneau de urmatoarele avioane:
– Mirage III- fighter interceptor- 65 de aparate
– Super Mystere B2- fighter bomber -35 de aparate
– Mystere IVA- Fighter -33 de parate
– Vautour II (A/N/BR)- attack fighter- 18 aparate
– Ouragan – fighter bomber- 48 aparate
– Fouga Magister- Trainer-45 aparate. Acestea au fost folosite in cursul operatiunii ca momeli pentru aviatia si apararea antiaeriana inamica
05 Iunie 1967, ora 07:10 a.m. Tel Aviv.
Operatiune Focus (Moked in ebraica) incepe. Intre ora 07:10 si 07:46 aproape intreaga flota de atac/bombardament a aviatiei israeliena decoleaza (196 de avioane).
Primul val de avioane israeliene este programat sa ajunga de-a asupra aerodroamelor egiptene exact la ora 08:45 cand conform spionajului israelian pilotii egipteni iau micul dejun.
Israelienii sunt norocosi si beneficiaza de o serie de intamplari care le faciliteaza reusita operatiunii:
– Nu sunt detectati de radarele egiptene
– Avioanele israeliene au fost detectate de catre radarul Iordanian de la Ajlun si operatorii iordanieni au transmis mesajul de atentionare catre egipteni, dar acestia schimbasera frecventa radio de comunicare fara sa-i anunte pe iordanieni si bineinteles nu au receptionat mesajul
– In ziua respectiva Maresalul Hakim Amer Seful statului major egiptean a plecat cu un avion de transport IL-14 sa inspecteze trupele aflate in Peninsula Sinai. Pentru a nu fi confundat cu o aeronava inamica si doborat, a ordonat ca sistemele anti-aeriene sa nu fie folosite (mai ales instalatiile foarte performate pentru aceea vreme SA-2)
Israelienii reusesc sa atace 11 aerodromuri egiptene si sa distruga intre 197-204 avioane egiptene (dintre care doar 9 in aer), sa distruga pistele aerodromurilor atacate si sa distruga apararea anti-aeriana. Aviatia israeliana a pierdut 10 avioane.
Al doilea val de atac (9:45 am-10:45 a.m.) se concentreaza asupra a 14 aerodromuri egiptene (cele 11 initiale +3 noi) si chiar daca elementul surpriza disparuse, au reusit sa distruga 107 avioane egiptene.
La ora 10:30 A.M. dupa al doilea val de atac, Generalul Mordechai Hod il anunta pe Seful Statul Major israelian Yitzhak Rabin: “Aviatia militara egipteana a incetat sa mai existe!”
Avioanele israeliene Vautour au atacat si complexul irakian H3 rezultand distrugerea la sol a 10 avioane irakiene – aceasta informatie fiind contestata de mai multe surse. Oricum rezultatele primelor 6 ore de la inceputul operatiunii erau extraordinare, aviatia israeliana pierduse aproximativ 10% din aparate, dar reusise sa distruga mai mult de 70% din aparatele inamice.
In zilele urmatoare aviatia israeliana a efectuat numeroase raiduri aeriene asupra unor tinte inamice pana in ziua a sasea a “Razboiului de sase zile”, astfel inclusiv aviatia siriana fusese aproape de tot distrusa, incetandu-si zborurile.
Avioane distruse de catre IAF:
Avioane de vantoare:
– Mig-21, 148 avioane
– Mig-19, 29 avioane
– Mig-17, 112 avioane
– Su-7, 14 avioane
– Hawker Hunters, 27 avioane
Bombardiere:
– Tu-16, 31 avioane
– Il-18, 31 avioane
Avioane de transport:
– Il-14, 32 avioane
– An-12, 8 avioane
– Altele, 4 avioane
Elicoptere:
– Mi-6, 10 aparate
– Mi- 4, 6 aparate
Pierderile pe tari: Egipt- 338 avioane, Siria- 61 avioane, Iordania- 29 avioane, Irak- 23 avioane, Liban- 1 avion, Israel- 19 avioane
VS- Viorel Stan
Surse:
http://zionism-israel.com/dic/Operation_Focus.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Focus
https://en.wikipedia.org/wiki/Six-Day_War
http://www.aljazeera.com/programmes/general/2007/06/200852518383396655.html
http://www-personal.umich.edu/~sarhaus/MapsAndTimelines/Fall2007/Adams/Operation%20Focus.html
https://www.idf.il/media/11165/editors-preface-11.pdf