„Într-o situaţie disperată, numai curajul şi inteligenţa te mai pot ajuta.” — Jean Piaget
04 Iunie 1967, Tel Aviv.
In biroul prim ministrului Levi Eshkol plutea o tensiune usor de inteles. Generalul Mordechai Hod tocmai isi terminase de prezentat planul de atac aerian impotriva tintelor din Egipt, Siria, Iordania, Liban si Irak. Pentru Levi Eshkol si pentru ministrul apararii Moshe Dayan cel mai negru cosmar devenise realitate, dar nu mai puteau sa dea inapoi. Existenta statului Israel era amenintata de alianta tarilor mai sus enumerate, iar ultimele evenimente intareau aceasta credinta:
– In 1966 Egiptul si Siria semneaza un acord de aparare comun
– Incepand cu anul 1966 sunt raportate foarte multe incidente armate la granitele Israelului ca urmare a activitatii Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei
– In 1967 Egiptul maseaza trupele in stare de alerta in peninsula Sinai si in dreptul statiunii Sharm el-Sheikh inchizand astfel stramtoare Tiran pentru vapoarele israeliene, netinand seama de declaratia Israelului ca orice inchidere a stramtorii va fi considerata un act de razboi
– Tot in 30.05.1967 Egiptul incheie cu Iordania un acord de aparare comun si trimite un contigent militar in aceasta tara.
– In 31.05.1967 la invitatia Iordaniei, Irakul trimite trupe si unitati de blindate
– In data de 04.06.1967 constientizand pericolul, clasa politica din Israel decide sa intaureze un Guvern de Uniune Nationala pentru a avea o sustinere totala politica si populara in cazul unui conflict.
Spargand tacerea ce se lasase in birou, Generalul Yitzhak Rabin- Seful Statului Major le comunica celor doi ministrii ca intreaga armata este pregatita si pentru atacul aerian si pentru ce va urma dupa.
Planul prezentat de catre Generalul Mordechai Hod lua in considerare superioritatea cantitativa si calitativa a fortelor aeriene arabe aliate, si era necesar ca acest atac sa fie unul surprinzator, fara o declaratie prealabila de razboi, astfel incat majoritatea avioanelor inamice sa fie distruse la sol. Daca nu ar fi fost o situatie atat de grava, ar fi fost cu siguranta ironica, planul lui Mordechai Hod era o actualizare a planului fostului sef al fortelor aeriene israeliene comandantul Dan Tolkovski din 1963, plan care era inspirat de atacul efectuat de catre aviatia imperiala japoneza la Pearl Harbor si de atacul lansat de catre Luftwaffe impotriva bazelor aeriene ale URSS la inceputul Operatiunii Barbarosa.
La data atacului Fortele Aeriene Israeliene dispuneau de urmatoarele avioane:
– Mirage III- fighter interceptor- 65 de aparate
– Super Mystere B2- fighter bomber -35 de aparate
– Mystere IVA- Fighter -33 de parate
– Vautour II (A/N/BR)- attack fighter- 18 aparate
– Ouragan – fighter bomber- 48 aparate
– Fouga Magister- Trainer-45 aparate. Acestea au fost folosite in cursul operatiunii ca momeli pentru aviatia si apararea antiaeriana inamica
05 Iunie 1967, ora 07:10 a.m. Tel Aviv.
Operatiune Focus (Moked in ebraica) incepe. Intre ora 07:10 si 07:46 aproape intreaga flota de atac/bombardament a aviatiei israeliena decoleaza (196 de avioane).
Primul val de avioane israeliene este programat sa ajunga de-a asupra aerodroamelor egiptene exact la ora 08:45 cand conform spionajului israelian pilotii egipteni iau micul dejun.
Israelienii sunt norocosi si beneficiaza de o serie de intamplari care le faciliteaza reusita operatiunii:
– Nu sunt detectati de radarele egiptene
– Avioanele israeliene au fost detectate de catre radarul Iordanian de la Ajlun si operatorii iordanieni au transmis mesajul de atentionare catre egipteni, dar acestia schimbasera frecventa radio de comunicare fara sa-i anunte pe iordanieni si bineinteles nu au receptionat mesajul
– In ziua respectiva Maresalul Hakim Amer Seful statului major egiptean a plecat cu un avion de transport IL-14 sa inspecteze trupele aflate in Peninsula Sinai. Pentru a nu fi confundat cu o aeronava inamica si doborat, a ordonat ca sistemele anti-aeriene sa nu fie folosite (mai ales instalatiile foarte performate pentru aceea vreme SA-2)
Israelienii reusesc sa atace 11 aerodromuri egiptene si sa distruga intre 197-204 avioane egiptene (dintre care doar 9 in aer), sa distruga pistele aerodromurilor atacate si sa distruga apararea anti-aeriana. Aviatia israeliana a pierdut 10 avioane.
Al doilea val de atac (9:45 am-10:45 a.m.) se concentreaza asupra a 14 aerodromuri egiptene (cele 11 initiale +3 noi) si chiar daca elementul surpriza disparuse, au reusit sa distruga 107 avioane egiptene.
La ora 10:30 A.M. dupa al doilea val de atac, Generalul Mordechai Hod il anunta pe Seful Statul Major israelian Yitzhak Rabin: “Aviatia militara egipteana a incetat sa mai existe!”
Al treilea val al Operatiunii Focus a inceput la ora 12:45 a.m. si s-a concentrat pe tinte din Siria, Iordania, Irak si foarte putin din Liban. Datorita faptului ca armatele acestor tari deja atacasera Israelul cu cateva ore inainte, tintele nu au fost pre- determinate, ci alese in functie de defasurarea actiunilor in teren. Astfel, aviatia israeliana a reusit sa distruga intreaga aviatie iordaniana si aproximativ 50% (cam 50-60 avioane) din aviatia siriana.
Avioanele israeliene Vautour au atacat si complexul irakian H3 rezultand distrugerea la sol a 10 avioane irakiene – aceasta informatie fiind contestata de mai multe surse. Oricum rezultatele primelor 6 ore de la inceputul operatiunii erau extraordinare, aviatia israeliana pierduse aproximativ 10% din aparate, dar reusise sa distruga mai mult de 70% din aparatele inamice.
In zilele urmatoare aviatia israeliana a efectuat numeroase raiduri aeriene asupra unor tinte inamice pana in ziua a sasea a “Razboiului de sase zile”, astfel inclusiv aviatia siriana fusese aproape de tot distrusa, incetandu-si zborurile.
Avioane distruse de catre IAF:
Avioane de vantoare:
– Mig-21, 148 avioane
– Mig-19, 29 avioane
– Mig-17, 112 avioane
– Su-7, 14 avioane
– Hawker Hunters, 27 avioane
Bombardiere:
– Tu-16, 31 avioane
– Il-18, 31 avioane
Avioane de transport:
– Il-14, 32 avioane
– An-12, 8 avioane
– Altele, 4 avioane
Elicoptere:
– Mi-6, 10 aparate
– Mi- 4, 6 aparate
Pierderile pe tari: Egipt- 338 avioane, Siria- 61 avioane, Iordania- 29 avioane, Irak- 23 avioane, Liban- 1 avion, Israel- 19 avioane
VS- Viorel Stan
Surse:
http://zionism-israel.com/dic/Operation_Focus.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Focus
https://en.wikipedia.org/wiki/Six-Day_War
http://www.aljazeera.com/programmes/general/2007/06/200852518383396655.html
http://www-personal.umich.edu/~sarhaus/MapsAndTimelines/Fall2007/Adams/Operation%20Focus.html
https://www.idf.il/media/11165/editors-preface-11.pdf
Zau…mai profetul lor pedofil Mahomet nu prea lea ajutat pe araBoi…
In revista Aeromagazin, in articolul despre razboiul de 6 zile, se povestea ca aviatia israeliana ii „obisnuise” pe egipteni cu ridicarea avioanelor la o anumita ora, egiptenii ridicau si ei avioanele ca raspuns, iar israelienii se intorceau. Egiptenii aterizau, avioanele trebuiau realimentate, pilotii luau micul dejun, etc.
Doar ca in ziua respectiva, avioanele nu mai erau Mirage, ci micutele Fouga (parca). Iar cand toata activitatea bazelor aeriene egiptene era blocata, a urmat atacul cu Mirage, Mystere, etc. Iar Fouga au lovit in valul 2.
Dar am cautat alta sursa pe net pentru povestea asta, si nu am gasit. Desi suna „realist”, cel putin mai realist decat cele 3 coincidente din versiunea oficiala.
Salut, nu contest diversiunea cu Fouga, dar astfel s-ar fi pierdut elementul surpriza. Zic eu.
Iar cele trei coincidente, suna totusi realist daca te gandesti la pregatirea si mentalitatea existenta in acea perioada in armata egipteana. Razboiul de 6 zile a fost pierdut sau castigat (depinde din ce parte privesti) de pregatirea si cultura organizationala a armatelor beligerante si nu de tehnica de lupta.
In articol se spunea ca faceau asta de cateva luni, pt ca situatia generala oricum arata a razboi, de cand blocase Egiptul stramtoarea.
Dar ai dreptate, de asta am si mentionat ca n-am gasit „surse” nicaieri. E o povestea foarte frumoasa, mie mi se pare chiar mai frumoasa decat oficiala, dar fara nici o confirmare, ramane doar poveste.
Super articolul bravo – doar o miiica corectie: avioanele nu-s Il-18, ci Il-28. De fapt, din ce am mai citit, Tu-16 si Il-28 au fost principalele tinte ale atacului, de alea le era cel mai frica.
„In ziua respectiva Maresalul Hakim Amer Seful statului major egiptean a plecat cu un avion de transport IL-14 sa inspecteze trupele aflate in Peninsula Sinai” .. „a ordonat ca sistemele anti-aeriene sa nu fie folosite”
Suntem copii ? Asta nu se pune la „Israelienii sunt norocosi”… decat poate norocosi ca au interceptat Americanii mesajul si le-au transmis si lor.
In unele articole am vazut exprimarea ca i-a fost frica sa nu fie doborat de „rebel Egyptian army” – WTF ?
Era vorba de o incompetenta a armatei egiptene de care Maresalul Amer era mai mult decat constient. De aceea a ordonat deactivarea statiilor AA de pe traseul de zbor. Acest atac este descris foarte bine si dpdv al documentarii in cartile de la Osprey dedicate acestui razboi. Inclusiv fezandarea cu zborurile de Fouga Magister plus alegerea orei de atac (pentru ca deh aviatorii egipteni aveau tabieturi cunoscute prin intermediul mossadului).
Toate avioanele Israelului mentionate în articol sunt de constructie francezà.
Dacà De Gaulle nu ar fi instaurat embargoul pe Mirage-le comandate, poate acum era steaua lui David pe Rafale.
Israelul are memorie lungà. (E adevàrat cà si ajutorul militar american conditionat de cumpàrarea materialului american conteazà).
Da, corect,
Israelienii au profitat de „elasticitatea” politicii franceze la acel moment, care i-a ajutat sa supravietuiasca.
Sper ca in viitorul apropiat, noi sa nu avem de suferit din cauza aceleasi elasticitati…
Ajutorul american prompt ar fi mai corect. Mobilizarea americană a fost exemplară. Franța și dacă ar fi vrut nu ar fi avut cum să-i ajute pe israelieni la volumul ăla nu aveau nici cantitățile de armament nici posibilitățile de transport ale americanilor. Ca să nu mai vorbim de informațiile oferite, informații obținute inclusiv prin zboruri ale SR-71. Pe de altă parte Franța nu s-a sfiit să-i faulteze pe israelieni și cu alte ocazii, așa că simpatia lor pentru Franța nu avea cum să crească.
Ce mobilizare americanà în 1967 ? Aia prin care, în întelegere cu URSS, au ordonat israelienilor sà opreascà ràzboiul unde erau învingàtori ?
Cât despre francezi, nu au mai avut ocazia sà-i faulteze dupà decretarea embargoului, cel putin pe plan militar. Ba dimpotrivà, au reusit sà livreze „vedetele de la Cherbourg” împotriva propriului lor embargou.
Cât despre Israel, au copiat fàrà licentà Mirage 5 (Nesher) si fabricat copia amelioratà (Kfir). Asta ca sà-i multumeascà lui Dassault care le-a pus la punct primele lor rachete balistice.
Oricum israelienii s-au trezit la timp si au trecut pe armament performant american. Acest lucru i-a ajutat imens in timpul razboiului din 73 unde americanii sau mai bine zis ajutorul american i-a ajutat sa sustina pierderile si sa intoarca soarta razboiului. Daca erau tot cu chestii frantuzesti nu cred ca victoria mai era atat de rasunatoare ci din contra…
„si s-a concentrat pe tinte din Siria, Iordania, Irak si foarte putin din Libia.”
Chiar deloc în Libia. Aviatia israelianà abia a reusit, la limita razei de actiune, sà bombardeze baza Ras Banas din sudul Egiptului cu patru Vautour-uri, care aveau cea mai mare autonomie din flota lor de bombardament. Libia e si mai departe.
Nu am nicio scuza. Era Liban, bineinteles 🙁
Corectat…
Poate uni dintre voi stiu ca un aviona istaelian a atacat in acea lerioata o nava americana folosita pentru spionaj , pilotul apropinduse de nava (nu stia ca era o nava americana i sa spus de catre superiori ca este o nava egipteana ) a vazut steagul SUA a refuzat sa atace comunicandule suleriorilor prin radio ca este o nava americana i sa spus ca daca nu va ataca acea nava (ei stiau ca este americana ) va fii dat afara din armata si va fii condamnat de tribunalul militar ., ei bine pilotul a atacat nava , care era scopul acestuia atacat ei bine americani vroiau sa intre in razboi cu egipteni pentru a gasi un pretext sa intre in razboi ajutorul , la acea vreme un poetavion american era pregatit , avea bombe nucleare pregatite sa foe folosite impotriva egiptului . Planul a esuat din mai multe motive echipajul navei a supravietuit , la nkmentu atacului o nava sovietica a fost martora la acel incident …
P.s.- marinari acelei navei atacate de avionul a cerut de zeci deoei ajutor unui portavion afalat in apropierea lor ca sunt atacati si ca au nevoi de ajutor omediat , comandantul portavionului i sa interzis sa intervina primind un comunicat direct de la washington ! Incidentul a fost acoperit nici o publicatie nu a publucat un artocol despre ce sa intamplat !
P.p.s.- acelasi lucru sa intamplat si in voethnam americani inetrvenind in razboi sub pretextul ca o nava USA a fost atacat de VIETNAMEZI , mai incolo avea sa se dovedeqsca ca totul a fost fake .
P.p.p.s. scuze de greselile gramaticale am scris acest articol xat de relede am putu si am omorat si autocorectorul
Nava se numea USS LIBERTY
https://youtu.be/bFcHJzUYE-o
https://youtu.be/ZluFfyQ7sAI
https://youtu.be/kjOH1XMAwZA
https://youtu.be/ZluFfyQ7sAI
https://youtu.be/ZRFvRcX2Sz0
Toate videoclipurile merita vazute , sunt interesante in adevaratul sens al cuvantului .
Greselile nu scuza aberatiile. Daca te referi la incidentul din golful Tonkin pai ala chiar a fost pe bune. USS Maddox CHIAR a scufundat trei vedete nord vietnameze care au incercat sa fie viteze.
Lasa etnobotanicile ca te fac sa scrii aberatiile de P.s. si P.p.s.; sau daca esti spalat pe creier cu conspiratiile lui ‘Murica vezi ca nu prea merge…
Nu vreau sa ma bag in controverse relativ la relatiile Americii cu Israelul, dar citeste un pic, sa vezi ca atunci, in ’67, nu era nici pe departe situatia de mai tarziu. Vezi la cauze. cum rusii ii intaratau pe egipteni, inclusiv cu informatii false, si pe de partea cealalta, americanii ii tineau pe israelieni.
Atacul a fost in 8, deja se putea vedea care e rezultatul, egiptenii se retrageau cat ii tineau picioarele. Ce motiv ar fi avut americanii sa se bage ? Ca sa ce ? Aveau Vietnamul pe cap, numa’ razboi in Orientul mijlociu nu le mai trebuia.
Dar intr-adevar, se pare ca aia stiau ca nava e americana, nu e foarte clar de ce naiba au atacat-o, desi e greu de acceptat ca nu are legatura cu scopul navei (signals intelligence – adica monitoriza comunicatiile, probabil ambelor parti) – te miri ce auzisera
Am zis-o, o mai zic odata, bun articolul. Totusi, atinge doar o bucatica din ce e interesant – pe mine m-a fascinat mereu povestea razboiului asta.
Aia erau ditamai coalitia, unde chiar cei mai prapaditi dintre arabi contribuisera cu ceva (de acord, asta era primul punct slab), pregatiti de razboi (a se citi retorica declaratiilor din perioada aia – ziceau cu subiect si predicat ca vor termina cu israelul), armata, tancuri, aviatie, etc – numeric foarte superior, iar tehnic, daca nu superior, atunci cel putin la acelasi nivel.
Bun, acceptam atacul supriza, ca le-a dat israenilor un avantaj, dar totusi…. cum naiba sa distrugi efectiv in cateva zile toate armatele vecinilor…
Singura explicatie clara, desi mi se pare simplist sa reduci totul la ea, e calitatea de razboinici a fiecaruia. De notat aici Iordania, a carei Legiune Araba a mai spalat un pic din imaginea asta. In schimb egiptenii efectiv au luat bataie ca hotii de cai
Aici trebuie sa fac cateva clarificari. Nu mi-am propus sa dezvolt in acest articol intregul Razboi de 6 zile, de altfel un subiect vast si foarte interesant. Mi-am propus sa rememoram Operatiunea Focus in sine care, dupa mine, a inclinat balanta decisiv in favoarea Israelului.
Un lucru important pe care am vrut sa-l subliniez este acela ca intr-un razboi ori actionezi rapid, inteligent si fara ezitare, ori de mai bine te lasi cucerit de dusman.
E o pilda pe care cred ca ar trebui sa se construiasca orice armata din lume, inclusiv armata romana.
Nicolae Steinhardt spunea foarte frumos: „Curajul e taina finală. Învinge acela care este dispus să moară.”
Toate razboiele moderne au început cu un atac masiv de aviație
Nu cred ca 12 f16 third hand ar putea faca fata la o misiune tip focus,
Nu am fost in stare in 1940 desi construim Iar 80 si mai producem si muniție
Am avut la conducerea armatei o grămadă de jenerali impotenți intelectual la care burțile erau mai importante decat meseria pt. care erau platiti
Nu ca astazi ar fi altfel
Totu vine de la educatia militara deficitara
Io nu stiu ce pot să facă profesorii aia la scolile de ofiteri
Astăzi cu 12 avioane din care operaționale nu stim cate, ca structura celulei după 30 de ani nu mai e ca la iesirea pe poarta fabricii, iar la motoare nimeni nu vrea sa spuna ce restrictii sunt
Iar rachetele si celelalte mijloace AA se vor cumpara numa după ce zdragnea va fi sigur ca nu poate fi condamnat
Eventual se vor lua niste mijloace de astea AA ca si la fregate – 4 mitraliere si cam asta a fost inzestrarea
Iubesc trădarea dar urăsc pe tradator
Fara a intra in prea multe detalii, enumar mai jos cateva din elementele cheie pentru victoria israeliana:
– distrugerea rapida si cvasitotala a fortelor aeriene aliate (egiptene, siriene, iordaniene, irakiene) in urma atacului surpriza prezentat excelent in articolul de fata de catre VS, implicit suprematia aeriana care a rezultat de aici pentru Israel
– lipsa de coeziune intre tarile aliate (Iordania nu era foarte dornica de lupta)
– lipsa unui comandament aliat unic fapt care nu a permis sincronizarea atacurilor asupra Israelului
– faptul ca armata egipteana nu era 100% sigura (vezi chiar in articol si comentarii referiri la temeri ca factiuni ale armatei ar fi fost considerate potential rebele)
– determinarea israelenilor, care luptau efectiv pentru supravietuire
– calitatea informatiilor, israelienii putand sa isi desfasoare trupele intr-o maniera optima
– nu in ultimul rand, Israelul a casrigat pentru ca a atacat in loc sa astepte sa fie atacat
au bătut evreii la ei ca la hoții de cai…de câteva ori chiar.
Doctrina Israelului: primul razboi pierdut va fi si ultimul. E clar pt. orice evreu din Israel sau aiurea.
Si japan force credeti ca mai are multa rabdare cu coreeni nordici?
Astia stiu ce este atomica.
Sa iti sune sirenele de razboi nu este o solutie pe termen lung pt. ei.
Cred ca vor ataca fara sa angajeze nici USA sau Corea de Sud.
Coreenii din sud tocmai au ales (acum cateva luni) un pacifist notoriu, care ultima data cand am auzit de el, voia dialog si spera la pace si buna intelegere.
Japonezii daca nu ma insel au destui pacifisti (a.k.a. idioti utili), care ori spera sa lupte altii in locul lor, ori merg pe ideea „capul plecat”. Asa ca prea curand nu-si incordeaza japonezii muschii, poate numai dupa ce suna sirenele pe bune de cateva ori. Si si atunci se vor gasi idioti utili
E complicat pt. constiinta japoneza după ce au făcut ce au făcut cu coreeni
Nu degeaba japonezii si-au cerut oficial scuze
Adevărul este că rachetele astea nu se puteau face fara ajutorul rusilor si probabil de la chineji
Da japonezii nu au nici o treaba cu rusii si chinejii
Foca aia grasa parca ii invita pe americani sa invadeze zona. Cu cateva sute de mii de soldati US acolo, China va avea de gandit.
Seara buna.
Suprematia aeriana a fost cruciala in victoria pe frontul din vest in WWII.
Sovieticii au ajuns la suprematie aeriana continua doar in ultimul an al aceluiasi razboi.
Evreii au invatat importanta acestei suprematii si au actionat in consecinta in 1967.
Unii nici in 2017 nu au priceput de ce e nevoie de o aviatie cu bune capacitati de lupta / atac.
Israel a demonstrat ca cantitatea nu e egala cu calitatea. Chiar inferior numeric , o armata dotata , antrenata si condusa exceptional poate trage o bataie sora cu moartea unui inamic mai mare dar anchilozat in doctrina sovietica de par tus ,bocanci lustruiti si avansari in grad la apelul bocancilor.
Mda, adica daca prin absurd RM se pune pe instructie serioasa, isi trag in curte neste Su sau Mig, trage lu’ Ro o bataie sora cu moartea. Si stiti care e nasolia? Nici nu ne putem plange la NATO ca ne bat fratii.Doar e frate.!
Bravo, fain articol!
Vad ca aveti o pasiune pentru operatiunile militare ale Israelului, draga domnule. 🙂
Multumesc Nicolae!
Nu trebuie sa-i iubesti ca sa-i apreciezi. Din punct de vedere strict militar Israelul este un reper in secolul 20 si chiar 21. Avem multe de invatat, asa cum ei au invatat din al doilea razboi mondial chiar de la calaul lor Germania Nazista. Parca in razboiul de Yom Kippur au aplicat Blitzkrieg-ul mai bine decat nazistii. Ce imi mai place, de exemplu, este faptul ca operationalizeaza foarte repede avioanele de lupta noi. Mi se pare ca arata determinare. Este incredibil cum au reusit de exemplu sa operationalizeze F16 la inceputul anilor ’80 astfel incat sa execute Operatiunea Opera si chiar acum am vazut o stire, pe care am dat-o si eu la „Permiteti sa raportez” cum ca vor operationaliza F-35 anul acesta (ramane de vazut).
Dar atat cu laudele pentru Israel, am o pasiune in general pentru comandantii si tacticienii indrazneti, inteligenti si fara frica de esec, asa cum au fost de exemplu Iranieinii in cazul Operatiunii H3.
Imi doresc, ca daca tot Romania va cheltui o gramada de bani pe inarmare, sa reconstruim o armata operationala, supla, cu mare mobilitate in care fiecare de la soldat la general sa fie pregatit de lupta in orice moment. Si da, m-am saturat de generali burtosi care considera ca postul se mosteneste si prefera sa taca din gura referitor la starea actuala a armatei si care se ascund in spatele unor exercitii NATO asigurand populatia ca armata Romaniei isi poate executa misiunea (care o fi aia? Ca apararea teritoriului national nu este sau nu poate fi la acest moment).
Nu-mi displac nici pe departe. Din contra, ii admir foarte mult! pentru o natie milenara au o energie fantastica.
Am citit si eu despre operationalizarea F35 in conditiile in care pilotii lor nu le-au zburat decat in simulator. Cred ca le va iesi.
Avem si oameni bine pregatiti in armata romana dovada ca i-am surprins foarte placut pe americani cu ocazia Saber Guardian 17. Hai sa nu generalizam… 🙂
Apropos de pregatire, uita-te la US Navy 7th fleet… Shit happens si la case mai mari. Mult mai mari… 🙂
Sunt de acord ca nu toate lucrurile sunt rele in armata romana, asa cum se intampla si in societatea romana in general.
Avem atuuri, unele platite cu sange: am trimis in Afganistan, Irak si alte teatre de operatiuni peste 30.000 de soldati din anul 2000 incoace, ceea ce inseamna asa estimativ 15.000-20.000 de veterani incercati. Trupele FOS desfasoara actiuni de lupta directa in Afganistan, chiar daca nu este facuta publicitate, dar mai rasufla cateo stire, din pacate la moarte unui soldat. Acesti soldati trebuie sa fie coloana vertebrala a armatei romane, ceea ce nu prea se intampla pentru ca ies din armata dupa ce se intorc acasa.
Apropo de US Navy: ei aproape ca au pierdut un distrugator, noi un TABC 79 :)))) este proportional, nu?