Distinși cititori, am revenit cu articol pe resurse umane, că facem mare tămbălău pe noua formă de serviciu militar, acest așa-zis militar în termen voluntar.
S-au vărsat multe râuri de cerneală virtuală pe acest subiect, un proiect bizar care ne plasează fix într-o zonă ciudată din punct de vedere al resurselor umane. Militarul în termen este o creație a serviciului militar obligatoriu și funcționează în acel cadru juridic și rațional.
Pentru cei nu tocmai tineri, sunt sigur că va aduceți aminte de ceea ce însemna serviciul militar obligatoriu, așa cum a fost el aplicat în Romania. Nu aș insista neapărat asupra experienței noastre din acei ani, ci mai degrabă la cea ce spune teoria resurselor umane pe acest subiect. În această logică militarii în termen deserveau practic două bazine de selecție. Acolo unde se puteau repera capacitați militare, persoanele vizate puteau rămâne în unele structuri ca personal militar activ. Al doilea bazin, era mai degeaba locul unde ajungea orice persoană care și-a încheiat serviciul militar în termen și continua o carieră civilă. Ca avantaje, nediscutând valoarea combatanta a unor persoane obligate să facă o meserie cu care rareori aveau vreo înclinație sau tangență, desigur pe foaie și teoretic ai o resursa umană minim instruită care poate fi chemată în caz de necesitate respectiv mobilizare. Indiferent de motive, nu punem răul absolut în față, adică războiul, pot fi mobilizați rezerviști și pentru a sprijini forțele active în cazul unor dezastre naturale. Un alt avantaj era că existând contingente anuale pentru instruire, aveai în caz de ceva personal din ultimii 5 ani care putea fi mobilizat la necesitate. Spun 5 ani deoarece discutăm de persoane care în largă accepțiune aveau încă cunoștințe militare relativ recente și în mare proporție mai erau și apți fizic. Sigur, acolo unde aveam state precum Germania pana în 2011, Elveția sau Austria termenul de 5 ani poate fi prelungit pe baza unor concentrări anuale respectiv instrucție anuală.
Acolo unde s-a produs fenomenul profesionalizării armatei, avem de principiu doua tipuri de serviciu militar. Militarii profesioniști, însemnând militari activi, începând cu gradul de soldat și terminând cu cel de general cu 4 stele. Adițional, avem serviciul militar în rezerva, adica militari mobilizabili oricând, apți din toate punctele de vedere. În vederea existenței acestei rezerve, persoane cu pregatire militară anterioară, sau civili, semnează contracte cu ministerul apărării și în baza acelui contract este mobilizat pentru instrucție anual, dar și în vederea executării unor misiuni. Daca vorbim de militari cu experiență anterioară, situația este clară din punctul nostru de vedere, daca vorbim de persoane fără pregatire, respectiv civili, ei devin militari cu acte în regula în urma unor cursuri de formare inițială, la care se adaugă în perioada contractuală cursuri pentru formarea continuă.
In aceste doua cadre largi-logice, stau și mă intreb unde anume cade militarul în termen voluntar. Ca de obicei ministerul face un efort supraomenesc să nu comunice nimic pe subiect lăsând cale largă interpretărilor. S-a insistat foarte mult pe aspectul voluntar, lucru bun de alt fel, iar lacunele au incercat sa fie completate de unii domni generali în rezerva la care s-a alăturat și ministrul apărării telegrafic, la fel că în celebrul banc: „Ion mort, vând parchet”.
La fel că și în situatia rezervei voluntare, se insista în mod obsesiv pe componentă financiară, una destul de mare, în jur de 6000 de euro echivalent în RON. Sigur, este un lucru bun că militarul, de orice fel, activ sau în rezervă să fie remunerat într-un mod decent raportat la societatea pe care o apără, însă în acest caz, suma îmi pare fi destul de mare pentru 4 luni de serviciu militar. Acest sistem de bonificații poate ar fi util la SGP, daca tot dispune ministerul de aceste resurse, pe lângă prima de instalare. Am asigura profesioniști care ii vom avea cel puțin câțiva ani prin prisma contractului pe care îl semnează. În această speță, dăm o suma mare, pentru un individ pe care putem conta 4 luni, și apoi ca rezervist aflat în rezerva generală neobligat într-un fel precum rezervistul voluntar să participe la instruire măcar o data pe an.
La nivel de dinamică a personalului, în ducele stil romanesc, nu explică nimeni nimic, măcar perspectivele de carieră ale unei persoane care și-ar dori să fie militar în termen voluntar. Vom discuta la fel ca și în logica de management de personal, adică vor putea fi chemați în serviciu activ sau în rezerva voluntară? Care ar fi raționamentul atunci? Deoarece persoanele interesate de o carieră militară au și acuma aceste doua mari și late opțiuni. Poți merge direct la academie, școala de maiștrii și subofiteri, respectiv sgp. Poți deveni (chiar) și rezervist voluntar, daca vor mai scoate locuri căci în 2025 au „uitat”. Concret, ce avantaj are un militar în termen raportat la un civil? Strict la nivel de experiență, adică MeTe-ul știe ce-i aia armata, după 4 luni? Vorba unui prieten, cadru activ, s-a bucurat că sgp-ii proaspăt deponenți ai jurământului nu au confundat ofițerul de parașutiști cu maistrul militar.
Prin urmare, acest proiect îmi pare a fi încă o ștruțocămila, ceva ce nu semăna nici a serviciu obligatoriu, și nici a serviciu profesionist. Încă o creație a cărei utilități rămâne a fi demonstrată.
În rest, daca aș fi în locul ministerului, aș face o recenzie serioasă a ceea ce înseamnă promovarea carierei militare. Indiferent de câte campanii de recrutare facem, pentru orice tip de serviciu militar, indiferent de câți bani dăm, primul contact al unui individ cu armata va determina daca el va alege să devină militar sau nu. În termen, activ, rezervă, orice variantă desigur. După cum am relatat pe site, întâmplarea a făcut sa trec razant pe la festivalul Untold după ce am primit de la unul din sponsori o invitație. Am trecut pe la standul MApN unde am fost jignit de atitudinea unui mult prea tinerel, de la FOS într-adevăr, care probabil făcea bastonașe la grădiniță atunci când eu am depus jurământul militar. Asta ca să nu folosesc celebra expresie nu tocmai academica sau vorbe din popor precum „mucos”, chiar dacă inteligența românească a caracterizat perfect aceste comportamente prin cuvinte cât se poate de simple. Situatia cat si comportamentul m-a dezgustat și am plecat de la stand fără vreo dorință de a mai interacționa cu cineva de acolo.
Grija mare ce fel de oameni trimiteți domnilor mai mari din minister la aceste evenimente. Vorbesc aici nu în dorul lelii, ci în virtutea a mulți ani experienta în resurse umane atat în uniforma cât și după ce am ales sa o pun în cui. Tot în acesta calitate vorbesc și că participant la nenumărate târguri de cariera, unde folosind mici „trick”-uri am reușit sa aducem un număr impresionat de candidați pentru posturile pe care le aveam deschise. Cum ar fi că orice potențial candidat sa-l faci sa se simtă deja parte din echipă, îi spui ce proiecte ai, pe ce se lucrează acum, îi dai și o problema fictiva la care sti și ai deja un răspuns, sa vezi cum o vede candidatul. Mai poți desigur să…. hop. Mă scuzați, nu mai continui că mă acuza domnul Bolojan că nu tai factură pe consultanță.
Zvonistica spune că la un târg de cariera un ofiter STS s-a luat de noi în mod amical că-i furam candidații. Am ras, l-am salutat milităros, moment în care s-a deschis la fata, m-a întrebat ce-i cu mine că după postura își da seama că am lucrat în sistem. Am confirmat și apoi am schimbat alte amiabilități, concluzionate cu o carte de vizita unde numelui dansului i se adaugă și un col. ing. cu întrebarea rămasă deschisa dacă poate în opțiunile mele de viitor s-ar putea vedea și o reactivare. Am mulțumit politicos, menționând doar cat am muncit să ridic o firmă din care pot trăi decent.
Cu acestea fiind spuse, aș insista că ministerul sa explice acest proiect mult mai bine, sa fie clar în materie de evoluție a unei persoane în cariera militară din cadrul acestui program. Dă impresia unei coerențe logice și raționale în materie de evoluție profesională și macar aparența existentei unor politici de resurse umane nu chiar din anii 80.
Iertați-mi va rog folosirea cuvântului „logica” în mod obsesiv în cadrul acestui articol. O tot caut în deciziile ministerului de ceva timp. Pe de alta parte, în țările cu apă caldă permanenta, în general responsabilii din ministere caută dezvoltarea celor doua variante de serviciu militar și nu inventarea unui al treilea tip.
Mă semnez al vostru lt(rez).
1.Baza de recrutare este imbatranita si foarte mica.
2. TR-istii vechi erau la fel de praf ca si astia noi voluntari. Faptul ca ei se „descurcau” in lunile alea putine de armata e fix trecutul disciplinei ca gasca prin apa.
3. Ailalti care faceau stagiu complet erau ori indobitociti de comandanti ori erau saraci cu duhul.
4. Exceptiile sunt de stricta interpretare depindea de CMR, sa pici intr-o garnizoana decenta, sa fie serviciul de militar in termen profesionist realizat. Adica unde?
5. Este fix mostenirea comunismului.
6. Chestia cu FOS nu e prima data cand o aud. Imi povestea un combatant medaliat ca a fost invitat la salturi cu aripa. A vazut omul cum sareau astia a zis e bine dar nu destul. Comandantul locotenent colonel s-a declarat indignat ca cum isi permite sa faca remarci de astea. Omul a explicat sunt pensionat din 2eREP cercetasi para si nu va ridicati calitativ la nivelul Legiunii in ceea ce priveste desfasurarea zborului, aterizare, etc. Desi nota bene acum au dotare adecvata. Ca sa explice unde e de imbunatatit a facut filmari la salturile ulterioare si a aratat pe video unde se greseste. Dupa un an l-au chemat la comando sa instruiasca voluntar. UN AN. Fara bani.
Lt cu tot respectul ca sa recrutezi eficient tre sa ai baza de recrutare. Cred ca struto camila asta e doar reflectarea unei singure realitati care se imparte intre o societate flower power, copii crescuti pe telefon tableta, studenti cu gandul sa o taie din tara( si e bine ca gandesc asa), batrani depasiti de evenimente, cei trecuti de a doua varsta ca mine care vor merge oricum ca voluntari la bubuiala dar valoare adaugata spre zero, o mana de profesionisti si restul analistii romani geto daci care stau pe gard si filosofeaza pe principiul sa faca altii.
Cei care raman si-s influenceri gen Adelin Petrisor, mai trag o poza, mai baga o duma, mai ridica o intrebare dar in mod real nu pot schimba mentalitatea si mentalul unei colectivitati. Ceea ce eu imi doresc inseamna Polonia. Cu bunele ei nu cu alea rele.
Respecte
După impozitare cei 6000€ nu mai reprezintă o sumă atât de mare.
Foarte posibil ca la baza variantei alese să fi fost politicul și nu MApN-ul.