Arta Razboiului, noiembrie 2022

This entry is part 68 of 90 in the series Arta Razboiului

Series Navigation<< Arta Razboiului, iulie 2022Arta Razboiului, august 2022 >>

59 de comentarii:

    cu interziere dar merge,sunteti baieti faini.

  2. Am gàsit pe net un film artistic rusesc cu lupte cu tancuri T-34 vs. White Tiger(sic).
    Bine fàcut, scenariu, interpretare, regie. Este în versiunea dublatà în francezà.

    • da……foarte bine facut si mai ales mesajul de la sfarsit…ce mai tovarase,multumim de semnalare !
      Moarte fascistilor vestici !

      • Cred cà nu ai înteles interviul „factice” al lui Hitler de la sfârsit.
        Mesajul este chiar invers, mà mirà cà a fost realizat chiar în Rusia si distribuit.
        În Franta, ar fi fost cenzurat si realizatorul condamnat la moarte socialà, poate si penal pentru asta.

        • eu cred ca tu nu ai inteles mircea. este explicat pana si pe wikipedia

          „then proceeds with an insinuation that the destruction of the Jews and his attack on Russia was only a realization of what all of Europe silently wanted and were uneasy to openly admit.”

          Este un film care merge mana in mana cu propaganda lor post 1991 cu marele razboi patriotic si cum au batut singuri pe fascisti iar apoi toata europa in loc sa se predea la picioarele lor au facut nato si acum ei se pregatesc sa lupte cu fascistii. bla bla bla.
          vezi retorica de la inceputul razboiului cu ucraina.

          Ia uite asta de jos mura in gura. Daca iti faci timp si citesti tot articolul o sa intelegi mai multe despre propaganda si cum se face.

          Russia’s politics of memory consists of ideas and practices designed to shape collective memory and historical discourse in a way that serves the political interests of the ruling elite. It is implemented by state agencies, state-controlled media outlets, a part of academia and a network of social organisations. The funding comes from the state or from businesses with ties to the Kremlin. The politics of memory is intended to be one of the tools for legitimising an authoritarian regime. Its significance grows whenever the impact of other legitimising factors (economic, political, social and international) wanes.

          The current version[1] of the Russian politics of memory took shape during Vladimir Putin’s third presidential term (2012–2018). Its inauguration was marred by mass political protests in Moscow, which lasted several months and were viewed by the Kremlin as the result of a conspiracy by Western intelligence services. Putin’s presidency was further overshadowed by economic slowdown, which in subsequent years was followed by further challenges: the Ukrainian “Revolution of Dignity” (also known as the Euromaidan Revolution) at the turn of 2013 and 2014 (seen by the Kremlin as a threat to the stability of Putin’s regime); Western sanctions, imposed in response to Russia’s armed aggression against Ukraine; the financial and economic crisis of 2014–2016; and finally, the prospect of long-term economic stagnation. In addition, the years 2018–2019 were marked by growing dissatisfaction and mounting readiness to engage in public protests on the part of Russian society, faced with declining living standards.

          • „then proceeds with an insinuation that the destruction of the Jews and his attack on Russia was only a realization of what all of Europe silently wanted and were uneasy to openly admit.”

            Pài cam asa si a fost. Nu cred cà pe vremea aia bolsevicii aveau multi admiratori si evreii de asemenea.
            Eu am fost foarte surprins de final, care îl punea pe Hitler într-o luminà favorabilà, ciudat pentru niste rusi si „marele lor ràzboi patriotic pentru apàrarea patriei”(sic).

            • fi serios ca sunt baliverne franta era ocupata si uk era in razboi cu germania in timp ce rusii faceau pacturi secrete si imparteau polonia. nu a fost nici un acord tacit din partea nimanui sunt doar vise rusesti pentru a justifica agresiunile lor contra europei.

              evreii au fost primiti in uk deci asta ca ii ura un continent intreg e o prostie. bolsevicii au fost tolerati in vestul europei in italia si in franta pana azi deci e fake….

              in rusia anumite cuvinte inseamna lucruri diferite fata de ce esti tu obisnuit. tolerat la ei nu inseamna tolerat ca la noi inseamna oprimat dar nu omorat.

            • la cat esti de educat si de inteligent e mare pacat ca pici atat de des in propaganda rusilor.

              incearca sa intelegi ca nu e la jumatate adevarul cand una din parti spune doar minciuni si are doar intentii/comportament medieval.

        • ia uite tot din ultimul articol. analiza profesionista cum iti place tie. in contextul asta e filmul ala penal.

          „n the mythology which has been constructed to serve the current needs of Russia’s foreign policy, the sacralisation of the victory in 1945 takes pride of place, as a turning point raising the Soviet Union to the status of a superpower. This myth carries a strong messianic message: it depicts the Soviet Union as a state that accomplished a unique mission of saving the world from absolute evil. As a high-ranking Russian official said, “Europe exists today thanks to those Soviet soldiers and officers who paid the ultimate price in order to enable its development.[6] The loss of over 20 million Soviet citizens as a result of the war is exploited as a counterargument to invalidate the historical narratives of neighbouring states asserting that in the 20th century they were victims of Soviet imperial expansion. The Russian official narrative of the war is framed in religious terms – any attempts to question the “canonical” version of events are stigmatised as “blasphemous”. The current National Security Strategy of the Russian Federation describes attempts to “revise Russia’s role in history” as a threat to the „cultural security” of the state.[7] In 2014 the Russian parliament adopted a law criminalising the “spreading of intentionally false information about the Soviet Union’s actions during World War II”. It provides for a penalty of up to five years in prison.[8]

          Following this logic, Russia consistently protests against and denounces critical assessments of the foreign policy conducted by the Soviet Union, both on the eve of the war (the Molotov–Ribbentrop Pact, the USSR’s co-responsibility for the outbreak of war) as well as during its course (the attack on Poland and Finland, annexation of the Baltic states, executions of about 22,000 Polish military officers and intelligentsia – known as the Katyń massacre – and mass terror against Soviet citizens and inhabitants of the newly annexed territories). To deflect and counter such criticism Russia distorts or blatantly falsifies historical facts. For example, by inventing and spreading a narrative relativizing the Katyń massacre (the so-called „anti-Katyń” propaganda campaign) that paints this war crime as a “just historical revenge” for the spurious mass killings of Soviet POWs in Poland during the Polish-Soviet war of 1919–1921.[9]

          The Russian narrative depicts the role of the Soviet army in the neighbouring countries in 1944-1945 as that of unequivocal liberators from German-Nazi occupation. For years Moscow has protested against the alleged “distortions of historical truth” by Russian neighbours who refuse to accept the triumphalist rhetoric of “liberation”. What particularly elicits demonstrations of displeasure by Russian officials is the removal of Soviet-era symbols from public space in the states of the former Soviet bloc, especially of monuments and memorials commemorating the „liberating” role of the Red Army. Russian decision makers officially insist that such commemorations are not only of moral, but also of political significance.[10] Examples of Russian disinformation activities in this field include: a hysterical media campaign which falsely claimed that the 2016 Polish law banning the propagation of Communism and other totalitarian systems allows for the vandalisation of Soviet military cemeteries[11]; an anti-Czech media campaign triggered by the announcement by one of the boroughs of Prague, about a planned removal of the statue of a Soviet Field Marshal, Ivan Konev[12], and of a memorial plaque honouring him; and finally, the Russia-inspired riots in Tallinn and a large-scale cyber-attack on Estonia, following the removal of a monument to the “soldiers-liberators” from Tallinn’s city centre in 2007.

          Resorting to its routine manipulative techniques, which include blatant distortion of historical facts, Russian historical propaganda increasingly exploits the theme of an alleged co-responsibility of the West and Poland for the outbreak of the world war in 1939. This theme is being used as a tool in the information-psychological war, which is waged by Russia against the West, designed in particular to weaken the position of those states within the Euro-Atlantic community that are advocates of determined resistance against Moscow’s aggressive foreign policy. The deliberate falsification of historical facts is part and parcel of a confrontational Cold War rhetoric, which for several years has overshadowed the memory of the common allied struggle back in 1941–1945 (the contribution of the Western allies into this fight is deliberately played down and glossed over). Among numerous official statements betraying such Cold War logic, President Putin’s speech at the Victory Day Parade in May 2015 deserves particular attention. In what was the second year of the war against Ukraine, and at a time when Russia was struggling with an economic crisis and Western sanctions, he in fact warned the West against a repetition of the scenario of the late 1930s, pointing out that at that time an “enlightened” Europe had underestimated the threat posed by Hitlerism, and appealed for “vigilance” in the face of contemporary challenges. In what was a clear jab at Washington, he also developed a theme of alleged dangers posed by efforts towards building a unipolar world order and by “bloc mentality”. By using such a transparent analogy, he was hinting that by disregarding Russia’s interests the West is fuelling the risk of a new war. „

      • finalul e unde isi dau arama pe fata rusii si ura si dispretul lor fata de intregul vest. din pacate francezii inca mai viseaza prietenii cu ei…daca armata rusa ar fi in franta ar viola si omora pe banda cum fac acum in ucraina.

        • Eh, uita asta nu au inteles si nu vor intelege niciodata socialistii/comunistii francezi ori germani

          • Au uitat de Panait Istrate cu Spovedania unui învins, a fost publicata și în Franța. Nu au francezii stomac de război, acum fiind detașați in Romania se plâng că vinu-i rece și caviarul cald. Îi vezi pe ăștia în tranșee la Bakmut?

  3. Hello, Space Farce, va rog io…schimbati naiba uniformele, gluma asta s-a intins deja prea mult!

  4. unele persoane propaga stirea ca ucraina ar face bine si politicos sa initieze dscutii despre pace… si sunt de acord. ar fi. cate razboaie au fost provocate de moscova? de cate ori au ocupat Moldova, Muntenia, Bugeacul, Bucovina? si au tinut veodata cuvantul? ne au mintit s ne au tradat prea mult ca sa mai punem botul… da ne ivane Tezaurul inapoi, si poate o sa continuam sa privim placizi monumentul de la Oltenita… alt razboi al prostiei voastre…. auzi ivane, prostovane… cand am avut o neintelegere cu vecinul meu, Ucraina, m am dus in instanta. stii ce i ala volodea? esti un rahat cu ochi pe care nici ma sa nu l a vrut… si daca tu crezi ca asa trebuie sa cultivi relatiile cu vecinii… sa nu te miri

  5. (Nu este spoiler!)

    O informatie…muzicala…despre Black Panther – Wakanda Forever: compozitorul Ludwig Göransson foloseste din nou o bucata scurta din – Suita Simfonică a filmului „Mihai Viteazul” a compozitorului Tiberiu/Tibor Olah!
    Este la inceputul filmului, in scena in care toti sunt imbracati in alb (ma opresc aici, veti observa si voi)…melodia se numeste „Nyana Wam”.

    A mai folosit aceeasi bucata si in primul film Black Panther, in compozitia „Ancestral Home”…si o alta portiune in „A King’s Sunset” (scena mortii lui Killmonger).

    Bonus: a mai folosit inca o bucata si in tema serialului SF „The Mandalorian”.
    „Dar filmul, cum este?”
    Eu zic ca-i „meh”…am plecat in ultimele 25-30 de minute (*editat – de fapt in ultima ora…nu mi-am dat seama ce luuung e filmul, 2h45m), nu mi-au placut povestea si tempoul. Totusi, vizual vorbind, folosirea elementelor culturilor Mezo-Americane e chiar ok.

    Si va recomand sa stati si in timpul genericului de final pentru scena de acolo (stiu despre ce e vorba desi n-am vazut-o).

    Vizionare placuta!

  6. De la Cluj , noutati in domeniul proiectelor de interes public

    Vestea buna : creste numarul necalificatilor din sectorul constructiilor×1023.jpg

    Vestea proasta : se pare ca totusi e nevoie de masuri stimulative in domeniu , exista grave carente de pesonal ( numar , motivatie ) fapt care ar putea crea noi intarzieri in constructia metroului clujean

  7. RBS15 Mk3 este capabila sa atace tinte la sol. A demonstrat deutschemarine:

  8. Tocmai vazui mingea oficiala pentru Qatar 2022 World Cup (de abia azi imi dadui seama ca incepe pe 20 octombrie si tine pana pe 18 decembrie) 🙂 …ma frate, ce minge e asta?

  9. Vreau sa vad si ma voi uita cu inima cat un puric.

  10. Trenule , n-ai avea parte….
    De la aut cesar, aut nihil la manelele ie vieata mea .

  11. Foarte interesant studiu despre un imparat roman proclamat in zona Daciei in sec. III

    articol bbc

    studiul publicat in format stiintific (va imaginati ca arata vreo lucrare de doctorat asa in Romania?)

    • Nu pricep ce-i asa deosebit in studiul ala. Am citit studii de istorie veche mai bine facute la noi.

    • Sincer, mie…toata povestea asta cu „Sponsianus” imi pare prinsa asa…firav, cam pe sponci.

      • A facut cercetatorul britanic analiza pe o moneda datand din secolul III, moneda descoperita in secolul XVIII undeva fara sa avem o imagine clara sitului, straturilor arheologice si alte detalii pe care aparent le ignora.

      • Evident ca se stie destul de putin si e pusa sub semnul intrebarii existenta acestui „imparat” insa studiu e unul facut profi si atesta un lucru, ca moneda respectiva cel mai probabil dateaza din perioada respectiva si nu e un fals.

        Apoi, noi stim de retragerea aureliana…dar controlul fusese pierdut cu decenii inainte, de fapt. Marcus Aurelius doar a legalizat o situatie de fapt.

        Apoi, situatia existentei unei oarecare organizari locale dupa retragere este atestata arheologic, nu au ramas asa, in aer.

        Am citit si explicatiile unor istorici romani. in primul rand cred ca limbajul folosit nu le face cinste, in al doilea rand ceva mai multa deschidere pentru un studiu profesionist ar fi normala, mai ales ca spune o poveste care ne convine

        istoricii nostri ignora adeseori teme si abordari noi si se supara cand apar strainii cu cate o chestie interesanta

        ultima carte cu adevarat interesanta despre istoria noastra citita de mine e asta:

        cati istorici romani s-ar cobori sa scrie despre mamaliga? 😉

        • Pai hai sa-ti spun de ce trateaza lucrul asta ca pe unul ridicol. In primul rand despre Sponsianus nu avem informatii decat de la aceste monede care ar proveni din epoca respectiva si care la 300 de ani de la descoperire au suferit prea multe contaminari pentru ca analizele fizice si chimice sa maibfie exacte.Celelalte informatii scrise sunt cel mai probabil plasmuiri din perioada renascentista cand umanistii manifestau un entuziasm frenetic pentru trecutul greco-roman incercand sa-l readuca la viata fara sa respecte prea multe rigori. Cu alte cuvinte unde apareau goluri le umpleau cum puteau si doreau.
          In al doilea rand in criza din secolele III-IV cam toti falsii imparati erau de fapt prefectii legiunilor pe care propriile legiuni ii proclamau imparati. Deci acest Sponsianus ar fi trebuit sa apara mentionat undeva in diplome, inscriptii, relatari ale istoricilor vremii macar drept prefect al legiunii XIII Gemina sau ca uzurpator al autoritatii imperiale in provincie pentru ca in perioada respectiva spatiul daco-roman inca nu intrase in mileniul intunecat caracterizat prin lipsa informatiilor scrise, dimpotriva.
          In al treilea rand imparatul Aurelian si nu Marcus Aurelius a restabilit autoritatea centrala unica in imperiu. Marcus Aurelius a condus cu mult inainte de aceasta perioada, in avdoua jumatate a sec. II.
          @Steppewolf nu-i suparare cat consternare in fata manipularii. Cercetatorul britanic ar trebui sa stie xa analiza unor monede de provenienta incerta nu este suficienta pentru un verdict de genul acesta. El o arde cu zgaraieturile cu analiza chimica etc, acum unde-i rigoarea cand spui ca a gasit el dovezi ca monedele au stat in pamant sute de ani si asta arata ca ar fi autentice. Aceasta certitudine arata ori ca este tendentios in interpretare ori pur si simplu interpreteaza gresit
          Cam greu de crezut ca poti avea atata exactitate cu toata tehnica moderna relativ la obiecte dezgropate spalate si raspalate de atunci.
          Cat despre mamaliga iti pot spune sigur ca nu este vorba despre coborat ci despre subiect anume ca nu este prea mult de spus si nici o scoala formata care sa faca studii detaliate asupra vietii private la noi cum este la francezi de exemplu.

          • My bad cu Aureliu/Marc Aureliu, i-am confundat, Marcus e filozoful

            Sunt de acord ca exista si argumente contra, insa studiu spune un lucru in principal si anume ca ceea ce se credea un fals este de fapt o moneda care are semne de circulatie indelungata precum originalele din epoca. Drept e ca si un fals poate fi „imbatranit” artificial. Insa studiul pleaca de la premisa ca au acum mijloacele sa descopere astfel de procedee artificiale. Asta-i unul dintre motivele acestui studiu. Se mentioneaza si problema numelui ciudat, fiind gasita o singura piatra cu acest nume in 1720 la Roma (cam greu sa se duca vestea in cativa ani in Transilvania sau la Viena pentru o placa obscura). Pe scurt, se adreseaza si rezervelor exprimate pana acum de istorici.

            Nu iti inteleg rezervele cu privire la studiul datarii si toata discutia in jurul zgarieturilor, compozitiei, de parca n-ar fi stiinta. Cei doi istorici romani „consternati” poate ar trebui sa se intrebe de ce istorigtrafia romana n-a zis mai nimic despre retragrea aureliana si iata gasesc altii argulemente ca Dacia n-a fost parasita asa, de ieri pe azi.

            Ipoteza pe care o mentioneaza autorul studiului se poate inscrie perfect in contextul vremii. Pe de o parte, fenomenul proclamarii unor „imparati” locali nu era ceva iesit din comun, Galienus fiind probabil cel mai bine cunoscut.

            Este stiuta „pierderea” contactului cu Dacia in perioada respectiva, in urma miscarilor gotilor, este cunoscut ca cel putin doua legiuni importante erau inca acolo si alte cohorte. Este cunoscut ca Dacia era poate cea mai importanta sursa de aur deci exista local materialul pentru monede (rezulta din analize mentionate in articol ca sunt facute direct din minereu).

            Dupa batalia de la Abritus (250 d.Hr) este plauzibil ca Dacia, aparata de munti de jur imprejur sa nu fi fost ocupata de ofensiva carpilor insa sa fi pierdut contactul cu Roma (situatie atestata de scaderea circulatiei de monede in zona). Cum forta militara din provincie era inca considerabila, probabil un conducator local a incercat sa tina situatia stabila iar materialul pentru moneda era acolo din belsug. Legiunile trebuiau platite iar circulatia de moneda dupa 250 a scazut/disparut (chestiune necontestata de istorici)

            Ipoteza oferita de autorul studiului nu e diferita de legenda arthuriana, a disparitiei puterii imperiale intr-o provincie izolata/parasita de imperiu si unde localnicii s-au organizat pentru a face fata barbarilor. Pierderea cailor de comunicatii nu are cum sa echivaleze cu un colaps total al societatii romane din provincie, una destul de dezvoltata, cu asezari urbane, unitati militare, castre, viata economica bazata pe minerit etc.

            Se spune ca provincia Dacia a fost pierduta pe vremea lui Galienus insa parasita de administratie abia pe vremea lui Aureliu; daca s-a pierdut contactul cu legiunile alea, ceva s-a intamplat in acesti 10 ani acolo din moment ce au avut ce retrage mai tarziu.

            Evident ca nu e nici o certitudine (dar sa meditam putin la legenda arturiana si cum a fost folosita) insa cred ca e un aspect care ar trebui luat in considerare de istorici, mai ales in contextul in care avem niste prieteni peste Tisa care cred ca provincia a fost tabula rasa sute de ani pana au venit ei, in ciuda evidentelor arheologice contrare.

            Despre cartea cu mamaliga, tragi concluzii pripite, nu e numai despre viata privata. Acopera si acest domeniu dar nu intr-o asa mare masura. E o frumoasa evocare a luptei romanilor cu ANAF-ul habsburgic si nu numai 🙂


        cam putine monede si in 300 de ani cu 30 ani cu zeci de cautatori de aur dupa 1989 nu sa mai gasit niciuna si apar la viena intr-o perioada cand umblau falsurile la gramada

  12. Cum a reusit razboiul din Ucraina sa ii faca pe nemti sa isi reaminteasca istoria :

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *