M46/84 155mm – Sursa: army-guide.com
Avantajele standardizarii calibrelor tunurilor si obuzierelor de camp sint evidente atat timp cat utilizatorul se limiteaza la unul dintre cele doua mari sisteme existente pe plan mondial: NATO, respectiv fosta URSS. Atunci cand se incearca insa trecerea de la un sistem la altul este nevoie de obicei de schimbarea completa a sistemelor de artilerie, operatie foarte costisitoare, care suplimenteaza nota de plata a schimbarii stocurilor de munitie.
Un mod de a reduce costurile ar fi conversia pieselor de artilerie intre cele doua sisteme, cu reutilizarea pe cat posibil a cat mai multor componente. Un exemplu recent este intentia Indiei de a trece de la calibrele Est la cele Vest si unul din proiectele studiate impreuna cu Soltam (Elbit) a fost conversia tunurilor sovietice M46 de 130mm la calibrul 155mm.
Tunul rezultat a primit indicativul M-46S si a fost produs intr-un numar de 40 de exemplare, proiectul fiind oprit dupa un incident in care teava unui tun a explodat.
Performantele M-46S – Sursa: Indian Ordnance Factories
M-46S este rezultatul inlocuirii tevii calibrul 130mm cu una de calibrul 155/45mm, restul ansamblului necesitand modificari minore.
Ideea nu este insa noua, Iugoslavia scotand pe piata cu mai mult timp in urma un sistem similar sub indicativul M-46/84. La fel ca si in cazul proiectului israelian, singurul element schimbat este teava, restul componentelor fiind reutilizate. Unele surse il indica pe faimosul Gerald Bull ca fiind proiectantul kitului de conversie. Iugoslavii au prezentat si un kit pentru conversia la calibrul 152mm (M-46/86), destinat tarilor care ar prefera sa foloseasca in continuare calibrele tip Est.
M-46/84 155mm – Sursa: jedsite.info
Un fapt si mai interesant este ca sistemul ATMOS 2000, produs de Soltam nu este limitat la obuzierele de 155mm, fiind capabil sa suporte si tunurile M-46 de calibru 130mm, nemodificate.Alte surse indica chiar posibilitatea ca ATROM sa fi folosit un hibrid intre M-46 si tunurile de 155mm de origine Soltam.
Avand in vedere existenta in stocuri a tunurilor romanesti de 130mm A412 (Md1982) fabricate dupa modelul chinezesc Type 59 dar altfel similare cu sovieticul M-46, s-ar intrevede oportunitatea de introduce in dotare ATROM pentru inceput in versiunea 130mm, la un pret considerabil mai mic decat cel necesar pentru achizitia versiunii actuale de 155mm, ce ar implica tunuri noi.
Ulterior, prin schimbarea tevii cu una de 155mm, ATROM 130mm ar putea fi adus la standardul NATO, comparabil cu originalul ATMOS 2000. Intreg procesul poate fi executat pe etape ceea ce ar reduce impactul financiar.
Daca motivul pentru intarzierea (sau anularea) ATROM este legat de costul achizitiei tunurilor de fabricatie israeliana, atunci varianta cu tunurile romanesti de 130mm existente pe stoc ar putea fi o solutie pentru introducerea rapida in dotare a unui sistem extrem de necesar, modernizarea la standardul NATO de 155mm urmand a fi facuta ulterior.
In perioada dintre cele doua etape Armata Romana ar beneficia insa de un obuzier autopropulsat modern, echipament ce lipseste in momentul de fata si care altfel nu ar aparea in dotare decat atunci cand vor fi eliberate fonduri pentru o achizitie de echipamente noi, extrem de improbabila in momentul de fata.
Se aude ca…
Elbit ATMOS 155mm
Elbit va transfera tehnologia completa pentru fabricatia obuzierelor de 155mm pe roti firmei poloneze HSW (Huta Stalowa Wola).
Este vorba de acelasi ATMOS 2000 care a fost oferit si Romaniei prin programul ATROM. Dezvoltat initial de Soltam, ATMOS a intrat in portofoliul Elbit odata cu achizitia din 2010 a Soltam.
Polonezii au purtat discutii cu doi producatori straini, Nexter si Elbit, in vederea inceperii colaborarii pentru producerea obuzierelor pe roti Krill.
Amandoi producatorii aveau experienta si tehnologia care-i lipsea HSW pentru inceperea proiectului, Nexter producand Cesar iar Elbit (prin divizia Soltam), ATMOS 2000.
Ce a facut diferenta intre cei doi a fost disponibilitatea pentru transferul complet al fabricatiei in Polonia, israelienii oferind cele mai bune conditii: prototipurile, preseria si prima serie de vehicule va fi produsa de HSW cu componente de import, restul unitatilor urmand sa fie fabricate cu componente produse local in Polonia.
Alegerea Poloniei este interesanta, avand in vedere ca productia obuzierelor pe senile Krab este in curs, Krill fiind astfel a doua platfoma obuzier care ar urma sa intre in dotare, mai ieftina de achizitionat si intretinut, mai mobila pe drumuri amenajate insa si mai slab protejata si cu mobilitate mai slaba pe teren greu.
Despre ATROM numai de bine…
Sursa: Tehnomil.net
RomaniaMilitary
T.A. Model89 la odihna (interesant ca si chinezii l-au numit la fel – Type-89)
Revenind la ograda noastra, unde cele 42 T.A. Model89 (plus alte 6 Gvozdika) au fost retrase in rezerva iar ATROM-ul (existent si intr-o varianta mai simpla, de 105mm ) cel atat de «nereusit» si refuzat de MAPN la vremea sa nu a fost inlocuit de un alt pretendent la rolul de artilerie mobila, nemaiexistand practic cererea din partea MAPN, poate ca anumite lucruri ar trebui reconsiderate.
Si nu ma refer la un sistem de tip KRAB, sau Archer, care sunt foarte scumpe, sau la ceva inovator cum s-a dorit a fi Rascal-ul celor de la Soltam, dar macar sa incercam sa gasim o solutie ieftina, care sa ofere un minim de protectie si maximul de mobilitate. Cel putin pentru urmatorii ani !
Pana si sarbii, ajutati de infuzii de tehnologie ruseasca dar si israeliana, au scos o intreaga gama de tunuri pe sasiu de camion, de la M09 calibrul 105mm, la SOKO 122mm si mai ales NoraB-52K existent in ambele calibre, 152 si 155mm (« Gama de obuziere autopropulsate sarbesti la Partner2013 » ).
KRAB polonez
Daca tot avem tunul M46 de 130mm (in varianta A412 Model 1982) in 72 de exemplare, unul dintre cele mai capabile in ceea ce priveste raza de tragere (putand atinge 33km cu munitie base-bleed), iar ATROM-ul nu a corespuns cerintelor, de ce nu incercam sa refolosim acest tun ?
Tunul in varianta initiala era tractat de un camion DAC665T, iar pe un sasiu similar cu cel al DAC-ului 31320 VFAEG 8×8 pentru a realiza o platforma de transport si tragere simplificata, pe modelul celor de la BAE Systems, M777 Portee, de doar 12 tone ! Acesta presupune o platforma de transport munitie si o platforma pentru tun care este coborata pentru a permite instalarea tunului in pozitie de tragere.
Intr-o faza initiala, asa cum se sugera si in articolul de pe Tehnomil, se puteau folosi A412 asa cum sunt, in loc sa le vindem la licitatie, iar ulterior aplica pachetul M46S sau altele (vezi si GM-45 – pachet de modernizare oferit de NORINCO), pentru conversia la calibrul 155mm L45, crescand raza de lovire cu 40% (39km cu munitie de baza ERFB/BB). Tunul de 130mm ar putea fi capabil sa lanseze si proiectile reative similare cu sistemul Volcano, insa cu capacitate crescuta de transport submunitii sau lovituri antitanc semi-ghidate, o varianta putand fi un derivat al PRN 122mm, similar cu STAR-80L, insa lansabil la peste 40km.
O astfel de capacitate de tir la peste 40km cu artilerie mobila dar si fixa ar suplini focul lansatoarelor LAROM dar ar si impinge evolutia acestora din urma la capacitati de lovire pe distante mai mari de 40km, justificand astfel dotarea cu Extra sau alte sisteme compatibile.
Peste ani, cand va exista si vointa, si bani, si interes, si etc., daca tot va trebui sa ne aliniem si noi la calibrul 155mm, dincolo de o posibila productie in masa a unei variante modernizate a M-46S de 155mm care sa inlocuiasca actualul tun obuzier D20 de 152 mm (Model 1981), o solutie pentru vehicule ar putea fi modelul american ultra-usor M777, cu capacitati similare cu cel de 130mm dar la o masa de doar 3,4t, fata de cele 7,7t ale lui A412.
Obuzierul M777
Si schema aferenta
Datorita masei reduse, obuzierul M777 ar putea fi instalat pe o gama larga de vehicule 6×6 sau chiar si 4×4, evident, cu o rezerva mai redusa de proiectile fata de cele 70 oferite de platforma Portee. O solutie de platforma inca ieftina, dar mai bine protejata decat un camion, ar fi SAUR2, care se preteaza la masa sa la instalarea unor sisteme de artilerie, cel putin de calibrul 105, daca nu si de 130mm sau chiar de 155mm probabil in varianta M777.
O dezvoltarea suplimentara a camionului DAC-ului 31320 VFAEG 8×8 ar putea sa fie adaptata integrarii unei turele automatizate, similar modulelor CARDOM AGM propuse de Lockheed-Martin, Israel Aerospace Industries LandDivision si KMW, intr-o configuratie similara cu vehiculul Dana acum denumit ShKH M2000 Zuzana cu tun de 155mm, al slovacilor, sistem care se afla si in dotarea polonezilor, cu peste 100 de exemplare.
Insa zvonurile spun ca marii strategi ai armatei romane se gandesc la renuntarea la arma artilerie ca si la blindatele grele… insa sper ca acestea sa ramana doar la stadiul de zvonuri rauvoitoare.
Marius Zgureanu
Surse :
http://www.tehnomil.net/2013/11/10/oportunitati-episodul-4
http://www.tehnomil.net/2013/11/05/se-aude-ca-episodul-6/
http://www.army-technology.com/projects/atmos2000/
http://defense-update.com/products/p/portee.htm
http://www.army-technology.com/projects/rascal/
Cititi si :
http://www.rumaniamilitary.ro/tunul-pe-roti-o-clasa-de-vehicule-necesare
http://www.rumaniamilitary.ro/site-ul-moreniului-si-a-schimbat-look-ul-cateva-sugestii
http://www.rumaniamilitary.ro/mli-84-m2-posibilitati-de-modernizare-suplimentara
http://www.rumaniamilitary.ro/ce-mai-vinde-in-aceste-zile-armata-romana
Gama de obuziere autopropulsate sarbesti la Partner2013