Asadar si intr-un final, s-a semnat contractul intre Romania si Norvegia via Washington pentru preluarea (mai degraba decat achizitionarea) celor 32 de aparate F-16 AM/BM norvegiene. Conform programului oficial, aparatele ar trebui sa inceapa sa ajunga in Romania spre sfarsitul anului 2023 si pana in 2025.
Avioanele sunt la standard M6.5.2, destul de bun tinand cont de faptul ca aparatele in sine au o varsta, dar asa cum se stie, in cazul avioanelor nu anul de fabricatie conteaza (sau orele de zbor efectuate) ci modul in care au fost intretinute, iar aici am cumparat probabil cele mai bune avioane F-16 disponibile pe piata.
Ce cumparam de fapt, si am scris asta cu destul de mult timp in urma, este logistica necesara operarii aparatelor pentru un timp destul de indelungat (si intr-un mod intensiv) si aici va fi diferenta. Norvegienii ofera avioane foarte bine intretinute si o cantitate mare de piese de schimb, SDV-uri si chiar și motoare. Daca credeti ca este putin lucru, sa stiti ca va inselati serios, mentinerea in stare de zbor/lupta in cazul avioanelor de vanatoare tine mai ales de disponibilitatea pieselor de schimb, iar acestea costa foarte mult si sunt greu de gasit.
Vom avea in sfarsit cele 48 (49 de fapt) de avioane, minimul necesar, vom dispune de un stoc de piese de schimb bine garnisit, ramane sa vedem de unde vom face rost de inca 40-50 de piloti (in trei ani) pentru ca avioanele sa si zboare.
M6.5.2 este un standard satisfacator, singura problema este reprezentata de radar care este destul de batraior. Are inca vlaga in el, raza buna si rezistenta buna la bruiaj, dar este batraior si Romania ar fi trebuit poate sa aiba in vedere achizitia de radare mai moderne disponibile de la avioanele F-16 Block 40 modernizate de americani la standardul Block 70. Macar 3-4 aparate per escadrila ar fi fost foarte utile.
Radarul este APG-66(V)2A, care in linii mari este cam cu trei generatii in urma. F-16 Block 25 – AN/APG-68, F-16 Block 50/52 – APG-68(V)5, F-16 Block 52+ – APG-68(V9), iar pentru timpurile noastre ajungem la radarele AESA – AN/APG – 83.
Mai avem si handicapul ca aparatele noastre nu pot folosi rachete anti-nava si, tinand cont de starea Marinei Romane, tare ne-ar fi fost utile. Aparatele norvegiene pot, teoretic, folosi rachetele anti-nava cu raza scurta „Penguin”, asta daca or mai fi operationale si daca le-am primit, in timp ce pentru Harpoon este nevoie de un pachet separat cu kit de conversie (nu este in programul MLU). Nu e clar daca integrarea Pinguin ofera o interfata de pornire pentru Harpoon sau JSM.
In fine, asta este, asta avem, cu ele zburam, macar problema pilotilor si a bazelor aeriene sa fie remediata, Borcea este inca in proces de modernizare la multi ani de la demararea lui.
Din punctul de vedere al pregatirii personalului, americanii si posibil portughezii se vor ocupa de piloti, in timp ce norvegienii – Kongsberg Aviation Maintenance Service – vor avea grija de pregatirea tehnicienilor si modernizarea avioanelor.
Tot pe zona “zburatoarelor” avem trei programe lansate, niciunul finalizat sau macar semnat.
- Dronele din clasa a doua, licitatie anulata, apoi reluata. In prezent exista o singura oferta: Elbit cu Watchkeeper WK450. Sapte sisteme a trei drone. Lucrurile treneaza…
- Achizitia guvern-guvern pentru dronele Bayraktar TB2. Nici aici nu stiu sa se fi facut vreun progres marcant.
- Si aflam ca in sistemul de licitatii electronice SEAP, Romtehnica cere oferte pentru drone “sinucigase”. Nu stim ce oferte se vor primi, nu stie nimeni daca si cand le vom si avea in dotare.
La cele de mai sus pot fi adaugate cateva mici proiecte destul de interesante si oarecum conexe, de cercetare-dezvoltare, licitate și unde avem desemnați câștigători (mai multe detalii pe site-ul DGA, aici):
- Anuntul din 26.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 17.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Sistem inteligent de monitorizare a emisiilor radio”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
- Anuntul din 26.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 17.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Dezvoltarea unui satelit de mici dimensiuni pentru interceptare și localizarea semnalelor radio terestre”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
- Anuntul din 26.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, repetată în data de 17.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Sistem tip exoschelet pentru augmentare umană”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
- Anuntul din 19.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 12.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare ”Dezvoltarea unui sistem de monitorizare în timp real a obiectelor spațiale”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025;
- Anuntul din 19.09.2022 privind rezultatul final al competiției de tip licitație restrânsă, lansată în data de 11.08.2022 pentru atribuirea contractului de finanțare, în vederea realizării proiectului de cercetare – dezvoltare „Sistem de bruiaj anti-dronă”, cuprins în Planul Sectorial de cercetare – dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale, aferent perioadei 2022-2025.
Partea plina a paharului consta in preluarea celor 32 de aparate F-16 AM/BM norvegiene, partea goala a paharului este ca vom avea cele mai slabe aparate de lupta din zona noastra geografica. Vor fi destul de multe (trei escadrile mari), se va putea zbura mult si, intr-un interval de timp mai mare sau mai mic, Fortele Aeriene vor dispune de trei baze moderne, doua dintre ele (Campia Turzii si MK) chiar mari.
Si, pana la urma 49 de aparate sunt 49 de aparate si numarul chiar conteaza, dar radarul (si avionica in general) este cel care face diferenta.
Si ar mai fi problema achizitiei de munitie in cantitate suficienta. Odata ce am parafat cumpararea avioanelor ar trebui sa ne indreptam atentia si bugetul catre formarea de piloti si achizitia de armament pentru cele 49 de avioane de lupta.
In privinta F-35A cred ca ar trebui sa ne pastram luciditatea, de ani de zile achizitiile de tehnica militara tot bat pasul pe loc, toate programele majore sunt intarziate, iar urgentele se transforma in calamitate si indisponibilitate pentru lupta.
Si acum cateva randuri despre racheta aer-aer MBDA Meteor. Ei bine, exista in mediul online si nu numai, argumentatia ca aceasta racheta de ultima generatie ar fi o adevarata “schimbatoare de regula” in lupta aeriana mai ales datorita razei sale fenomenale de peste 200km, radarului AESA, sistemului “two-way” datalink etc.
Este Meteor o racheta care schimba regulile jocului?!? Ramane de vazut, cert este ca sunt anumite lucruri de care trebuie tinut cont pentru a face o astfel de afirmatie.
In primul rand francezii au trecut razboiul rece si inca +20 de ani dupa fara sa aiba vreo racheta din aceasta clasa integrata pe avioanele Mirage sau Rafale. Abia de curand Meteor a intrat in panoplia Rafale si uite ca n-au avut nicio problema utilizand MICA aer-aer o racheta care are ca record personal atingerea unei tinte la un pic +60 de km.
In al doilea rand, americanii nu s-au aruncat dupa o racheta cu o raza foarte mare, preferand sa-si modernizeze AIM-120 AMRAAM generatie dupa generatie si abia varianta “D” sare de 150km.
In al treilea rand, Meteor este un produs european si daca am invatat ceva in acest sens este faptul ca europenii au mari necazuri cu produsele lor militare, mai ales cand in joc intra consortiile. Ori ca respectivul produs iese la un pret exorbitant (Eurofighter), ori ca are mari probleme si renunta lumea la el (NH90), ori ca are o copilarie lunga si plina de probleme (A-400M).
In al patrulea rand, si poate cel mai important, experienta producatorului cu tehnologia folosita in conflicte reale. Evident ca arma in sine nu acumuleaza experienta, dar producatorul ei invata lucruri foarte interesante si isi poate adapta produsul conform cu cele observate cand acesta este folosit in conditii reale de lupta, de campanie militara reala.
Pentru ca una este calculul hartiei si alta linia frontului, deocamdata insa F-35A foloseste AMRAAM si Sidewinder fara a avea nicio intentie pentru Meteor, racheta europeana fiind integrata doar pe Gripen (cat o conta Gripen in economia NATO), Eurofighter si Rafale.
GeorgeGMT