Dupa ce acum un an aparusera niste zvonuri, cum ca batalioanele de Leopard 2 A5/PL n-ar fi suficiente pentru a apara plaiurile polone si ar fi nevoie de ceva mai ieftin in numar mare (cam 300 de bucati), iata ca zvonurile se confirma.
Polonezii chiar vor sa modernizeze 318 tancuri T-72 din propriul inventar (in jur de tancuri per 500 per total ), conform dezvaluirilor sindicatului NSZZ Solidarność Meško S.A. (buletinul No. 31/2018 din data de 13.09.2018) in urma discutiilor cu secretarul apararii Sebastiana Chwałka. In decembrie 2017 lansasera deja faza analitica a proiectului, incluzand gasirea de furnizori pentru noile piese destinate T-72, care plecau de la un cost de modernizare de 250 mil.euro la o comanda de 250 de tancuri, adica in jur de 1 milion de euro/tanc. Studiul era planificat a dura aproximativ 18 luni, urmand apoi a fi demarata procedura de achizitie. In 2015 existau deja niste estimari de modernizare la pret redus a T-72 si PT-91 poloneze, din partea Bumar Łabędy, fabricata vizata si de catre actualul program dar si de modernizarea Leopard 2A4 la standard PL.
In fapt, pe masa decidentilor polonezi s-au aflat 3 variante de modernizare, una dintre ele parand a fi si o varianta de PT-16 (probabil si cea mai scumpa) iar o alta PT-17, iar din punct de vedere al colaborarilor, 3 constructori straini si-au aratat interesul pentru acest program: francezii, germanii (probabil Nexter-KMW si Rheinmetall) si coreenii (Hyundai Rotem).
Sunt in curs de negociere atat obiectul modernizarii (amploarea modificarilor) cat si ritmul de productie anual.
Sa nu uitam ca si ucrainenii sunt interesati sa modernizeze in jur de 300 de T-72 tot in colaborare cu polonezii, avand insa si o varianta proprie de modernizare. Cehii au si ei variante de modernizare, de la CZ M4 la varianta T4/Scarab protejata cu placi ERA a celor de la Excalibur Army prezentata anul trecut…
Toate aceste vesti legate de T-72 sunt oarecum surprinzatoare prin prisma faptului ca pana acum vreo 3 ani toata lumea se astepta ca polonezii sa renunte incet-incet la T-72, deoarece chiar si modernizat substantial reusea cu greu sa se apropie la 90% din performantele si capacitatea de lupta a lui Leopard 2 A5. De asemenea cehii, dotati cu doar 2 duzini de T-72 M4 CZ modernizate mai substantial (cu vreo 5 mil.$ bucata din cauza lotului redus, fara a schimba insa tunul si autoloaderul care ar fi cerut niste bani in plus) acum mai bine de un deceniu, ar fi dorit sa le inlocuiasca cu ceva mai performant (asa se anunta anul trecut). Ceva s-a intamplat, dintre ofertanti israelienii propunandu-le chiar M-60 Sabra, care ar fi ramas in finala alaturi de Leopard 2. In iunie anul acesta au anuntat ca se gandesc totusi sa modernizeze si ei inventarul de T-72M4CZ totalizand 35 de vehicule pentru a le pastra operationale pana cel putin in 2025! Asta poate din cauza ca intre Leopard 2A4, care le-a fost oferit din stocuri spaniole (considerate in stare proasta de catre oficialii cehi), si T-72M4CZ nu ar exista diferente semnficative de performante.
Legat de fostul nostru batalion de T-72 de la Targoviste, doar cateva (5) tancuri mai sunt in stare de functionare, insa asta nu ar fi neaparat o problema avand in vedere nevoia de modernizare si stocurile semnificative de T-72 ale vecinilor nostri din acest colt de Europa. Greu de zis daca aceasta ar fi o alternativa low-cost viabila si pentru noi, complementara achizitiei unui nou tanc (probabil in categoria grea), mai scump si mai complex. Cert este ca TR-85 este la capatul posibilitatilor de modernizare ca si tanc (putand lupta eficient antitanc doar daca ii adaugam rachete antitanc, ca sa nu mai vorbim de protectie) iar T-72 este o platforma semnificativ superioara, chiar daca nu se compara cu „catafractii” occidentali.
Pentru a clarifica putin si situatia parcului de T-72 al Europei de Est, majoritatea sunt versiunea de export M1, inferioara versiunilor produse in URSS pentru uzul propriu, in special versiunea tarzie T-72B. Cele romanesti, versiunea Ural, sunt din stocurile sovietice produse la sfarsitul anilor 1970 (1977) si deci nu au blindajul compozit specific lui T-72A/M (Object 176) introdus incepand cu 1979, ci doar cel turnat, fara insertii laminate sau cel mult cel specific lui T-72 Ural-1 (Object 172M-1) cu insertie de cuartz (laminat sticla textolit).
T-72M4 CZ in uzina, la revizie:
Cehoslovacii si polonezii au produs versiunile T-72M si M1, ultima fiind similara lui T-72A (produs pana in 1985), cu un mic plus la blindajul frontal al sasiului dar cu turela mai slab protejata decat versiunea sovietica. Cea mai moderna si protejata carcasa de baza produsa in afara URSS sub licenta a fost cea a bulgarilor: T-72M2. T-72M/M1 ofera o protectie aproximativa (evaluata in grosime otel omogen laminat) in placa frontala de 400 mm/480 mm (APFSDS/HEAT) si in turela de 380 mm/490 mm (APFSDS/HEAT), iar versiunea M2 a bulgarilor se pare ca ofera protectie frontala pana la 650 mm HEAT (superioara si lui T-80B), avand si fuste laterale cu cauciuc. Singura varianta mai performanta a fost probabil M-84 yugoslav, cu evolutiile M-84D croat respectiv M-84AS sarbesc. M-91Vihor/M-95Degman nu a trecut niciodata de stadiul de prototip, la fel ca si TR-125 -ul romanesc.
Blindajul reactiv polonez ERAWA, format din 394 caramizi explozive (108 pe turela, 118 pe sasiu si cate 84 pe lateral, inclusiv pe fustele de otel) ofera o crestere a protectiei anti-cumulative de 50-70% (totalizand pana la 800 mm echivalent cu tot cu blindajul de baza) iar anti-penetrant de 30-40% (totalizand pana la 550 mm echivalent cu tot cu blindajul de baza). Deci insuficient pentru a face fata sub 2km penetratorilor de ultima generatie lansati de tunul Rh-120 L44. Ca si rezultat al protectiei suplimentare PT-91M polonez atinge o masa de 48,5 tone, ceea ce ii confera un raport de tractiune/masa de doar 20,5CP/tona, in ciuda motorului diesel PZL-Wola S-1000R de 1000CP si a transmisiei Renk ESM-350M. De retinut ca totusi in testele din Malaiezia, PT-91M Pendekar a invins in testele de stres si performanta concurenta formata din T-84, T-90 si K1 Rotem. Similar, T-72M4 CZ dotat tot cu motor Perkins CV12 de 1000CP, s-a ingrasat cu 4 tone datorita placilor reactive Dyna-72 ERA, avand nevoie de modificari ale suspensiei. Cehii au introdus si un nou proiectil penetrant cal.125mm, laudat a penetra pana la 540mm blindaj din otel laminat omogen la distanta de 2km: 125/EPpSV-97 APFSDS.
Pentru a reveni la polonezi, atat PT-16 cat si PT-17 se lauda cu protectie frontala de pana la 1000mm contra cumulativelor/HEAT (blindaj suplimentar pasiv la care se poate adauga ERAWA de gen. III) , dar mai ales cu carusel de autoincarcare cu 22 de lovituri plasat in afara turelei, in partea din spate, probabil derivat din cel al T-84M Yatagan. Atat PT-91M cat si T-72M4 CZ au pastrat vechiul tun cal.125mm si autoloader-ul aferent, iar modernizarile vor inlocui cel mult teava cu una in acelasi calibru: tunul 2M46MS L48, prezent pe PT-91M Pendekar.
Dupa cum se vede mai sus, exista o gama larga de imbunatatiri pentru a elimina „slabiciunile” arhicunoscute ale T-72, insa care daca s-ar implementa toate ar duce costul unui singur T-72 la peste 5 mil.$ (cum s-a vazut si in cazul cehilor):
- protectia frontala insuficienta contra Rh-120m/ L44;
- protectia cupolei turelei la submunitii si cumulative;
- protectia laterala a compartimentului echipajului, in special in zona galetilor;
- protectia spatelui turelei;
- protectia podelei sub sofer si turela, realizata initial cu placa subtire de otel;
- caruselul autoloaderului relativ lent (8 lovituri/minut) si plasat in turela, cu risc ridicat de detonare a munitiei;
- cutie de viteze/transmisie si suspensii inadecvate (si senile adaptate noului comportament: de ex. PT-91M are senile Diehl Defence);
- submotorizare, relativ la masa variantelor cu blindaj suplimentar, care se apropie de 50 de tone (motorizare la cel putin 1000CP in majoritatea modernizarilor prezentate mai sus);
- sisteme de vedere si ochire inferioare relativ la oponentii vestici;
- tun cu acuratete mai redusa si gama de proiectile cu putere de penetrare mediocra;
- incapacitatea de a lansa proiectile ghidate in versiunile est-europene;
Polonezii vor opta aproape sigur pentru ceva mai ieftin, gen PT-91M2 sau cel mult PT-17, care prin colaborarea cu ucrainenii se vrea o versiune mai ieftina si cu mai putine modificari decat PT-16 (acesta din urma incluzand un nou tip de turela, sudata, si inlocuirea unor panouri de blindaj frontal, precum si electronica mai sofisticata, dar si tun si blindaj de origine germana). Asa cum arata acum, bugetul de aprox. 1 mil. de euro/ tanc inseamna o modernizare marginala a parcului vizat, aducand probabil la standard apropiat majoritatea parcului de PT-91 si la un nivel acceptabil restul de T-72. Optiunea poloneza este data si de mentinerea si dezvoltarea unei baze industriale proprii, cu perspective pentru export, iar pentru noi ar putea insemna mentinerea unor minime competente.
Daca va fi sa achizitionam tancuri din categoria Abrams sau Leopard 2, cu greu vor fi numeric la paritate cu parcul anterior si inca necesar de 276-300 de vehicule, pentru ca acestea costa mult nu atat la achizitie cat la operat!
Cred ca asta au constatat si polonezii, ca nu vor reusi nicicand in viitorul apropiat sa-si satisfaca necesarul numeric doar cu parcul de Leopard 2.
Desi imi doresc ca intreg inventarul nostru sa fie completat la orizontul lui 2025 cu un singur model nou de tanc, compromisul sau solutia stop-gap ar putea fi si pentru noi completarea inventarului de tancuri grele cu o varianta modernizata a T-72, care apoi sa fie retrasa catre unitatile de regenerare/rezerva pe masura ce alte vehicule mai moderne vor completa inventarul.
Este de asemenea adevarat ca la nivel de achizitie, parcul de Leopard 2 A4 resapat ar oferi un mai bun raport performanta/pret pentru armata romana, problema fiind insa cat si la ce nivel din mentenanta se va face local. Perspectivele de modernizare a Leopard 2 le depasesc pe cele ale T-72, cu conditia sa ai si multi bani de injectat in asa ceva. Putini dintre utilizatorii de Leopard 2A4 le-au si modernizat, multi preferand sa achizitioneze direct de la nivel A5 in sus. Exceptii: elvetienii, care si-au fabricat si evoluat propria varianta Pz87 cu Ruag, polonezii – care le-au priomit cadou, singaporezii – cu Leo2 SG, canadienii si chilienii.
Un ultim aspect ar fi cel al infrastructurii, care in Romania este adaptata mai degraba tancurilor pana in 50 de tone, americanii avand de suferit in timpul transportarii mastondontilor lor pana in poligoanele mioritice.
Marius Zgureanu
Surse:
http://www.altair.com.pl/news/view?news_id=24025
https://www.altair.com.pl/news/view?news_id=26210
.