Alegerile din SUA au de fiecare data partea lor de show, prin sistemul scrutinelor interne ale partidelor dominante, urmate de campania prezidentiala propriu-zisa, prin stralucirea hollywoodiana a evenimentelor organizate, prin speech-urile candidatilor, slefuite si rasslefuite de echipele de comunicare, prin dezbaterile dintre candidati, cu replici savuroase sau socante, prin baletul executat de candidati pentru a castiga sprijinul puzderiei de comunitati si grupuri de interese, incercand, in acelasi timp, sa nu deranjeze alte comunitati si grupuri.
Ok, unele reactii par prea teatrale si exagerate pentru gustul europenilor, la fel si stilul americanilor de a se bate cu caramida in piept pe tema patriotismului, dar trebuie sa recunoastem ca avem ce vedea si ce invata de la ei.
Pana in 2009 nu am urmarit atent campaniile, scrutinul care l-a adus pe Obama la Casa Alba fiind primul in care, dincolo de show, am ascultat mesajele candidatilor pe diferite teme. Se produsese si escapada rusilor in Georgia si eram interesat de pozitionarea candidatilor fata de Rusia si actiunile ei.
Recunosc ca m-am lasat pacalit de aparente:
Pe de-o parte erau John McCain, un batranel de 70-71 de ani, veteran de razboi, cu o bogata experienta politica dar si cu operatii la inima, secondat de o Sarah Palin care reusise sa-si puna in cap publicul cu afirmatii care tradau o inspaimantatoare lipsa de cultura generala. Ramane epica afirmatia cu dinozaurii care au trait acum 5000 de ani.
Chiar daca se produsese invazia rusa in Georgia, mesajele lui McCain privind o atitudine hotarata impotriva Rusiei aveau ceva ce amintea de razboiul rece iar afirmatia lui Sarah Palin ca, daca iese Obama presedinte, Rusia va invada Ucraina (Doamne, cata dreptate a avut!) a starnit hohote de ras.
Probabil, ne era foarte greu sa ne gandim ca ne-am putea intoarce la o epoca a agresiunilor militare rusesti si la o noua confruntare Rusia–SUA. In plus, mi se parea cam agresiva atitudinea asta de genul: “SUA este prima putere militara si politica a lumii si trebuie sa ramana asa”.
De cealalta parte, un tandem Barack Obama – Joe Biden, cu un tanar lider cultivat, secondat de un Joe Biden cu o bogata experienta politica, ambii cu un discurs parca mai european, mai pe intelesul nostru, mai deschis la dialog cu celelalte puteri ale lumii, cu propuneri de imbunatatire a sistemului de protectie sociala. In plus, emotia produsa de posibilitatea alegerii primului presedinte negru la Casa Alba, a estompat buna parte din temele discutate, de parca nu poti fi un presedinte bun sau prost indiferent ce culoarea pielii.
A castigat in ovatii Obama si …… am inceput sa vedem ca McCain avea dreptate sa trateze Rusia cu suspiciune.
Dupa ce l-a aburit suficient pe Obama incat sa declare o dezangajare a Americii din Europa si mutarea centrului de interes spre Asia-Pacific, Putin a accelerat eforturile de inarmare, finantarea miscarilor extremiste din Europa, a sabotat pe orice cale (bani, gaze, contracte grase) unitatea europeana iar cand lucrurile i s-au parut coapte a mutat impotriva Ucrainei, invadand Crimeea si Donbass-ul. Mai mult, profitand de lipsa de reactie a Americii (ocupata sa se inteleaga cu Iranul pe dosarul nuclear, in loc sa joace in forta) Putin s-a instalat serios in Siria si dirijeaza ostilitatile acolo, cu o foarte mare probabilitate sa ramana o perioada indelungata in zona si sa vamuiasca exporturile de gaze din Golf spre Europa.
S-a mai dovedit ca batranelul McCain, la aproape 80 de ani, este la fel de verde, conduce cu mana de fier Committee of Armed Services a Senatului SUA, matura pe jos cu generalii care vin sa-l abureasca pe tema reducerii armamentelor si-l preseaza pe Obama sa ia masuri mai credibile pentru intarirea Estului Europei.
In acest timp, Obama, chiar daca a facut presiuni asupra aliatilor europeni sa instituie si sa mentina sanctiunile impotriva Rusiei, continua sa se miste cu jumatati de masura. A adus ceva echipament militar in est, a intensificat exercitiile cu aliatii europeni, a marit numarul trupelor americane care participa la manevre dar nu da semne ca ar vrea sa intareasca ajutorul militar pentru singurele tari din est care conteaza in ecuatie, Polonia si Romania, si nici ca ar fi dispus sa mute baze militare permanente in cele doua tari.
Cand am vorbit de ajutor militar m-am referit la ceva similar programelor de ajutor militar pentru Egipt, Israel, Irak, Iordania, Pakistan. In 2014, din 5.9 miliarde $ ajutor militar, 3.1 miliarde $ au mers catre Israel, 1.3 miliarde $ catre Egipt, 300 milioane$ catre Irak, 300 milioane $ catre Iordania si 280 milioane$ catre Pakistan. Cel putin in cazul Romaniei, un ajutor anual de nivelul celui primit de Irak, ca sa nu zic Egipt, ar insemna enorm.
Asa ca, dupa ce m-am fript cu aparentele, am inceput sa ma uit mai in urma:
Dupa ce a fost un actor nu prea stralucit si guvernator al Californiei intre 1967 si 1975, Ronald Reagan a castigat prezidentialele din 1981 dar nu mi-a sarit in ochi decat dupa atentatul din martie 1981 si, in special, dupa lansarea Initiativei de Aparare Strategica (Razboiul Stelelor), in 1983, o idee stralucita (partial bluff) care a impins URSS intr-o cursa a cheltuielilor de inarmare ce aveau s-o sufoce financiar, provocand pierderea controlului sovietic asupra Europei de Est si, cativa ani mai tarziu, colapsul URSS si obtinerea independentei de catre republicile componente.
In 2001 devine presedinte George W. Bush, un tip ciudat, cu un aer de Bula, cu numeroase declaratii si actiuni care au ridicat semne de intrebare, subiect al multor glume pe internet, dar, pentru Romania si tarile din Estul Europei, el este cel care a impins puternic pentru aderarea noastra la NATO. Sigur, am trimis trupe in Irak, Afganistan si unde ni s-a mai cerut dar omul s-a tinut de cuvant iar acum suntem acolo unde ne este locul.
Drept urmare, am decis sa las la o parte aspectele estetice, temele de politica interna din SUA, si sa ma concentrez pe mesajele candidatilor privind politica militara a SUA, gestionarea relatiei cu Rusia, pozitionarea in problema invaziei Ucrainei, a razboiului din Siria si Irak, a dependentei Europei de gazele rusesti, intarirea militara a Estului Europei.
La democrati:
De la Hillary Clinton nu poti afla mare lucru. Experienta isi spune cuvantul: este lunecoasa, evaziva. Afirma ca Rusia e pericolul major pentru SUA si ca trebuie trimise blindate in Europa dar mesajele sunt neclare, lasandu-i libertate de manevra in orice directie si, in plus, a facut parte din echipa lui Obama din primul mandat, fiind coautoare a politicii de dezangajare a SUA din Europa si a atitudinii impaciuitoare fata de un Putin tot mai agresiv.
Bernie Sanders pare mai degraba orientat spre politica interna a SUA, parand tentat sa se detaseze de problemele globale si sa lase altora initiativa. El considera ISIS si Korea de Nord drept principale amenintari. Cu Rusia e dispus sa colaboreze pana la nivelul la care sa le lase mana libera in Siria. In problema Ucrainei nu am gasit decat un videoclip din martie 2014 in care se declara adeptul discutiilor internationale (!?). In plus, e mandru ca e democrat-socialist ceea ce, pentru est europenii care s-au fript cu ciorba asta, nu suna bine deloc.
La republicani:
Donald Trump imi pare total imprevizibil si nici nu-mi da senzatia ca stie despre ce vorbeste pe teme externe sau militare. In mod special, in relatia cu Rusia, considera ca trebuie ridicate sanctiunile, ca Ucraina ar trebui ajutata de tarile din jurul ei care stau si nu fac nimic (!?) si ca el s-ar intelege foarte bine cu Putin. Nu are nimic impotriva ca rusii sa se duca si sa distruga ISIS in Siria desi toata lumea stie ca rusii ataca exact formatiunile sprijinite de SUA si nu ISIS.
Marco Rubio si Ted Cruz imi par cei mai apropiati de ce ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie pozitia SUA in relatia cu Rusia.
Caracterizarea corecta a politicii de expansiune a Rusiei prin imaginea hotului care umbla pe holul unui motel si incearca usile camerelor pentru a vedea care e deschisa.
Preluarea initiativei in Siria pentru a nu-i lasa pe rusi sa devina broker de putere in Orientul Mijlociu.
Confirmarea sprijinului pentru Turcia in incidentul cu doboarea Sukhoiului.
Sprijin militar pentru Ucraina si intarirea prezentei americane in Europa.
Lovirea rusilor unde-i doare mai tare (LA BUZUNAR) prin liberalizarea exporturilor de petrol si gaze de sist americane spre Europa.
Aveti aici cateva videoclipuri cu cei doi:
Marco Rubio:
Atacat pentru ca sustine introducerea unei zone de securitate in Siria: https://www.youtube.com/watch?v=kLTM4SDEMrk
Despre Rusia care incearca sa inlocuisca SUA ca broker de securitate in Orientul Mijlociu:
https://www.youtube.com/watch?v=7Qtk2q41Eo8
Despre doborarea Su-24 de catre turci si posibile evolutii:
https://www.youtube.com/watch?v=jjzbD1y898A
Un video mai vechi pe tema pozitionarii fata de agresiune rusa in Ucraina:
https://www.youtube.com/watch?v=r9vHkVFPqSI
Despre bombardamentele ruse in Siria:
https://www.youtube.com/watch?v=z_8yd_y8zFg
Ted Cruz:
Despre Rusia si ISIS:
https://www.youtube.com/watch?v=LXEtJnmvPpo
Despre dorinta lui Putin de a restaura puterea URSS si criza din interiorul NATO:
https://www.youtube.com/watch?v=2OqdnQXBXtU
Despre relatia cu Rusia, razboiul din Siria, kurzi:
https://www.youtube.com/watch?v=Z08pCW7iPdQ
Despre situatia din Ucraina:
https://www.youtube.com/watch?v=t90MxSgIbfk
Despre Olimpiada de la Soci, drepturile omului si relatiile cu Rusia:
https://www.youtube.com/watch?v=_1lND9dKRFY
Sigur, politica americana are mult mai multe aspecte dar, strict legat de Rusia si de soarta regiunii noastre, daca as avea drept de vot acolo, as vota cu unul din cei doi.
Cristian Ganciu