Romania Military

RoAF – Ore de zbor: un dezastru rar vizibil!

Acest articol a fost scris cu mult inainte de nefericitul accident aviatic din Apuseni. Nu l-am publicat pentru ca-l tot “puricam” pe ici pe colo si bine am facut, pentru ca acum, dupa tragedia intamplata, randurile care urmeza vor fi intelese intr-o alta conjunctura si poate, pana la urma, vom pricepe cu totii ca o Armata dotata si pregatita decent nu este un moft ci doar o necesitate simpla, utila, de neinlocuit in orice tara normala. Iar daca tinem cont si de evenimentele din Ucraina, cred ca imaginea devine chiar mai elocventa…

O Armata decenta din punctul de vedere al dotarii si pregatirii personalului, incadrata cu militari profesionisti, cu ofiteri adevarati promovati doar pe criterii de competenta, poate face diferenta intre moarte si viata nu doar pe timp de razboi, ci si pe timp de pace atunci cand tara este lovita de calamitati, cand avem accidente teribile…

Prin anno domini 2016, zice Dusa, F-16 – poreclit pe nedrept multirol – vor incepe sa soseasca in Romania. Tot mister Dusa dixit ca in asta vara pilotii si tehnicienii romani vor pleca la specializare in insorita Portugalie, care pentru Romania a ajuns sa fie tara furnizoare de F-16, dar lasand deoparte aceasta achizitie, haideti sa privim adevarul in ochii sai cei mai tulburi: ce facem noi cu F-16le?!

Politia Aeriana dixit Dusa, al carui sef, Ponta the Premier, a rupt-o la fuga din fata unui sub-secretar de Stat american, doamna Noland, dar revenind la mister Dusa, domnia sa ne asigura ca totul va fi bine…

Redevenind acum seriosi si fara sa punem baza pe spusele lui alde Dusa, ca doar noi suntem cetateni inteligenti, putem doar sa ne intrebam, cam cat crede El Ministro de Defensa dambovitean ca vor zbura pilotii romani pe F-16?! Pentru ca, intre noi fie vorba, eu nu cred ca vor vedea “ef”-ul pe dinauntru prea de multe ori intr-un an si am sa-mi explic aceasta neincredere morbida ce m-a cuprins.

Astazi pe MIG-21 Lancer se zboara extrem de putin, iar pretul unei ore de zbor variaza, dupa diferite surse, intre 10 si 12 mii de euro. Scump, ar zice cineva nefamiliarizat cu lumea aviatiei militare (adica, cam toata presa romaneasca si ¾ din MApN), ieftin ca painea cu “e”-uri as spune eu, fata de F-16. Americanii, intr-un raport inaintat Congresului in 2012 (Selected Acquisition Raport), calculau ora de zbor pe F-16C la 25 de mii de dolari, iar americanii au in afara oricaror discutii cea mai ieftina ora de zbor pe F-16.

Danezii pe de alta parte declarau ca este mai ieftin sa cumpere avioane noi decat sa zboare in continuare F-16A, pe motiv ca avionul odata ce a trecut de jumatatea duratei de viata, desi ramane un aparat foarte bun, incepe sa coste din ce in ce mai mult sa fie operat, asa ca Danemarca a ales de curand F-35 si cu asta basta, ca cica, zice seful lor de stat major, nu-si permit F-16A asa ca vor cumpara 35ul.

In principiu si fara sa am date exacte, costul orei de zbor pe F-16 in Europa se poate apropia de 20 de mii de euro, iar varianta “A” ar putea ajunge la 25 de mii de euro, desi costurile ar putea fi de fapt semnificativ mai mari, la un numar atat de mic de aparate.

In lumea aviatiei costul cu ora de zbor depinde de multi factori, printre care numarul de avioane aflate in flota (cu cat mai mic cu atat mai scumpe de zburat), varsta aparatului, integrarea unor componente in industria nationala, etc, dar din punctul de vedere al Romaniei  cu o flota extrem de redusa numeric si coroborat cu faptul ca vom zbura un avion aflat cam pe la jumatatea duratei sale de viata, ar putea sa duca costurile cu operarea, ma refer aici la ora de zbor, spre o suma care sa depaseasca 30 de mii de euro.

Sa nu uitam ca Cehia a oferit Slovaciei serviciul de Politie Aeriana contra sumei de 36000 euro per ora, aici fiind incluse, este adevarat, si ceva din costul avioanelor Gripen, dar daca ne gandim ca astazi pilotii nostri practic zboara sa nu zica lumea ca stau la sol, ce sanse avem ca la  costuri cu ora de zbor macar duble fata de MIG 21, cel mai probabil mai mari decat duble, sa mai zbura macar cat zburam astazi?!

In toata lumea civilizata sunt probleme cu bugetele de aparare si se cauta solutii, dar totul are o limita.

In Statele Unite unde inainte vreme se zbura 250-300 de ore pe an, astazi lucrurile s-au mai nuantat, pilotii de prima linie zboara spre 180, iar ceilalti zboara pe trainere si fac simulator. In Franta la fel, prima linie – jumatate din piloti – 180 ore pe supersonic, iar cealalta jumatate, zboara pe trainere subsonice si doar cateva zeci de ore pe supersonic. China ridica si ea stacheta spre 120-180 ore de zbor, Taiwanul tot 180, doar Coreea de Sud aloca “doar” 130 de ore pe an, dar aici numarul mic de ore alocate are la baza faptul ca aviatia nord-coreeana nu zboara aproape de loc, astfel ca ecartul intre pilotii celor doua tarii ramane oricum gigantic.

Ciudat este insa faptul ca pilotii care zboara in majoritatea timpului pe subsonic ar avea nevoie de 90 de zile de antrenament intens pentru a putea pilota apoi la nivelul cerut de un supersonic de prima linie, insa mai trebuie mentionat ca si pilotii de linia  a doua, zboara 180 de ore pe an, doar ca in cazul lor orele sunt impartite intre trainerul subsonic -140 ore si supersonic-40 de ore…

Ori in Romania doar crema-cremelor, adica cei care fac politie aeriana zboara cam 40-50 de ore pe an si atunci ce aviatie militara avem noi, cu 12 avioane si sub 20 de piloti, care si aceia sunt muuult sub media normala intr-o aviatie europeana?!

 

Sau ce pilotii de vanatoare  avem noi, daca in prezent multi dintre ei, mai ales cei tineri, zboara doar pe IAR 99 si zboara oricum foarte, foarte putin?!

In NATO si in lumea civilizata in general numarul de ore de zbor minim pentru ca un pilot sa poata fi numit pilot de vanatoare activ, in adevaratul sens al cuvantului, este 120/an/supersonic. Iar cele 120 de ore ii asigura doar un minim de pregatire si de pastrarea a reflexelor necesare. Daca vrei sa ai pilotii cu adevarat buni, media este de aproximativ 180-220 de ore pe an.

Ca un exemplu, Taiwanul ofera pilotilor sai 180 de ore anual de zbor pe supersonic, datorita faptului ca pilotii chinezii se apropie cu media orelor de zbor anuale de 100, iar Taiwanul doreste sa pastreze o distanta de siguranta intre calitatea pilotilor sai si cei chinezi.

Revenind la pilotii de vanatoare romani, am mai scris ca realitatea este mult mai dura decat comunicatele oficiale. De peste doi ani nu s-au mai facut treceri pe supersonic, pilotii tineri zboara, cand zboara, doar simulatorul si IAR 99, in caz de conflict neavand efectiv ce face cu ei, iar pilotii de MIG-21 Lancer sunt impartiti in doua: cei care fac politie aeriana, apuca 40 de ore de zbor pe an, restul maxim 10 ore, ori in aceste conditii si tinand cont si de numarul viitor de avioane F-16A cumparate, mai putem sustin ca RoAF are in dotare si ramura “aviatie de vanatoare”?!

Din pacate nu mai putem sustine acest lucru macar din doua motive: numarul cu totul penibil de avioane avute la dispozitie si numarul nesimtit de mic al orelor alocate pentru zbor.

Iar daca e sa comparam costurile de zbor intre MIG-21 Lancer si F-16A ajungem sa vedem ca situatia va fi probabil si mai prosta decat este astazi. Ce inseamna acest lucru si cat de dezastruoasa este situatia in realitate, am avut ocazia sa aflam de curand atunci cand Armata nu a putut ridica Pumele MEDEVAC datorita in principal faptului ca pilotii elicopterelor nu mai pusesera mana pe mansa de foarte multe luni si astfel nu aveau nici o sansa sa faca ceva.

Chiar si atunci cand zboara, zboara foarte putin noaptea si in conditi meteo grele, astfel ca in realitate respectivele elicoptere nu pot efectua misiuni de cautare-salvare decat pe vreme frumoasa, Puma IAR 330 fiind oricum un elicopter ce nu poate evolua in conditii de grivaj sau vant mediu spre puternic si chiar daca le-ar fi ridicat, MEDEVAC-urile nu au sisteme de zbor pe timp de noapte/conditii meteo grele, pe langa faptul ca bietii piloti ar fi trimisi la moarte sigura.

Asadar?! Am mai scris ca situatia este de fapt mult mai grea si aproape de colaps total, decat discutiile noastre pe blog. Suntem intr-un astfel de hal de deprofesionalizare si lipsa de dotare, incat in caz de conflict militarii nostri ar muri cu miile pana sa vada macar un TAB inamic. Nu avem carburant pentru pregatirea corespunzatoare a soferilor, nu efectuam trageri de lupta suficiente, nu avem tehnica de lupta, nu avem mijloace de transport functionale, nu avem mai nimic si odata cu acest “nimic” nu putem spune ca avem o armata cat de cat bine pregatita, pentru ca in militarie practica nu poate fi inlocuita de discutii si prelegeri, nici macar de simulatoare…

Sursa pentru informatile referitoare la orele de zbor: Strategypage

GeorgeGMT

Exit mobile version